august 18, 2015
Admin
atitudine, Corneliu Niculescu, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, monden, Romania, stil de viata, women
atitudine, attitude, Bucharest, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata
In curand vom sarbatori ziua cand am spus DA la ofiterul Starii Civile.
Desi prietenii nostri comuni au avut indoieli si au trimis scrisorele cu articole decupate din ziare, de unde se putea intelege ca ne vom casatori din interes – adica un loc mai bun la repartitie dupa absolvirea facultatii (in cazul meu), etc., n-a fost deloc astfel, ba dimpotriva!
Viata a demonstrat ca temerile lor n-au fost intemeiate si noi am rezistat fara sa divortam, fara sa schimbam nimic pana-n prezent; am crescut impreuna doi copii, ne-am vazut fiecare de cariera si ne dorim sa fim sanatosi pentru a creste nepoti si a ne cultiva pasiunile, cum ar fi pictura!
In astfel de momente se spun lucruri mari, se fac petreceri fastuoase, se fac declaratii zgomotoase, dar nu este si cazul nostru!
Suntem prea spontani si sinceri pentru a fi fatarnici!

Cateva fotografii de la evenimentul din 19 August. Dupa cununia civila a urmat o petrecere cu familia si prietenii acasa la parintii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca!
Am plecat apoi in „saptamana de miere” intr-un circuit al manastirilor din Moldova si am stat cateva zile la Agapia. Superbe peisaje si amintiri!
Cununia religioasa am facut-o mai tarziu, respectiv in anul urmator; a fost o nunta mai atipica incepand cu rochia miresei pictata de sotul meu si altele…
iulie 7, 2015
Admin
comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, Elena Niculescu, Euro, export, finante, Grecia, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, management, marketing, MBA, online, politica comerciala, politica externa, Romania, tari straine
afaceri, atitudine, attitude, banci, comunicare, criza bancara, criza economica, criza financiara, finante, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea civila, societatea de consum
Grecia a fost prima tara pe care am vizitat-o in interes de serviciu la sfarsitul anilor saptezeci, pe vremea cand lucram la Romanoexport, cea mai veche companie de comert exterior din Romania, fondata in 1948.
#Grecia este o tara frumoasa cu locuitori harnici si prietenosi. Am cunoscut acolo multi oameni de afaceri-comercianti care importau tesaturi din bumbac, celofibra si amestec din Romania in anii ’80. Pentru greci familia este sfanta, de aceea majoritatea companiilor erau in acea vreme de tip „Kokkinakis si fiul”. Preocupati de soarta familiilor lor, acesti oameni isi ingrijeau depozitele de marfa si magazinele de desfacere cu forte proprii, rar folosind angajati din afara familiei. Atata timp cat am lucrat piata Greciei nu m-am simtit niciodata persiflata sau jignita deoarece proveneam dintr-o tara socialista/comunista, ci dimpotriva am fost intotdeauna respectata si intampinata de catre greci cu entuziasm datorita „eroilor” nostri nationali Hagi si Nadia! Din Grecia am numai amintiri frumoase!
Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri astazi, 7.07.2015, deoarece in ultimele zile am citit multe articole si comentarii calomnioase la adresa Greciei si a grecilor.
Oameni necunoscatori si superficiali care scriu orice doar de dragul traficului pe net!
#StatusRealist din 6.07.2015 pe #FB:
Daca ati calcat vreodata pe pamant grecesc, ati gustat ouzo sau retsina, ati mancat tzatzichi in vreo taverna din Plaka, cu siguranta n-ati devenit „analisti economico-financiari” din oficiu peste noapte! — feeling analitica si exasperata de atatia specialisti…
15 Likes
In Grecia am cunoscut prima economie de piata din activitatea mea de economist; deoarece proveneam dintr-o economie planificata a unei tari socialiste unde totul se propaga de sus in jos prin directive si sarcini pe linie ierarhica, la vremea respectiva imi puneam intrebarea cum se controleaza economia si finantele intr-o tara ca Grecia?
Cu timpul am gasit singura acele raspunsuri potrivite si am invatat ca intr-o economie de piata cererea si oferta fac jocurile de obicei, iar cine nu joaca cinstit si performant se autoexclude, adica dispare din peisaj.
(Va urma!)
iunie 15, 2015
Admin
brand, brand personal, Elena Niculescu, flori, imagini frumoase, oil paintings, Romania, women
atitudine, Bucharest, jurnalul unei femei de afaceri, life, terapia prin imagini frumoase, viata

Astazi implinesc patru ani de cand am inceput sa pictez, dupa absolvirea unor cursuri de MBA in economie. La acele cursuri am dialogat cu profesori de la ASE – Bucuresti si cu profesori de la INDE , CNAM – Paris.
Am realizat ca stapanesc destul de multe cunostinte din domeniul economic si nu numai, intr-o epoca in care multi oameni vocali din TOP-ul societatii romanesti contemporane nu au cunostinte elementare de economie! Nu sunt sigura daca acesta a fost motivul principal pentru care m-am refugiat in pictura, dar stiu cu siguranta ca am simtit nevoia sa evadez din rutina zilnica, sa stau la distanta de tot ce-i aberant si provocator.
Am pictat pana-n prezent peste 570 de tablouri de diferite dimensiuni, in ulei pe carton, pe panza si pe lemn vechi. Ma tenteaza sa pictez imbracaminte si sa-mi scriu memoriile, in special cele profesionale acumulate in multi ani de experienta in economia de piata si in comertul exterior.
Am scris si in 2014 despre acest subiect aici.
ianuarie 8, 2015
Admin
atitudine, attack terorist, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, societatea civila, stil de viata, tari straine, women
atitudine, attitude, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, viata
octombrie 15, 2014
Admin
atitudine, Bucuresti, business, export, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, economie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, viata
In data de 15 Octombrie am semnat condica de prezenta la primul meu loc de munca, unde am ramas in activitate peste douazeci de ani.
Nu am fost o carierista de profesie, poate de aceea nu m-am plimbat prin mai multe locuri, cum faceau altii care se mutau ca sa mai obtina o treapta la salariu, sau o casa, ori mai stiu si eu ce altceva!?!
Astfel aratam in fotografia de diploma dupa terminarea facultatii, atunci cand mi-am ales locul de munca: directia de export textile de la Centrala Industriei Bumbacului (descentralizata de la Intreprinderea de Comert Exterior fondata in 1948).
septembrie 25, 2014
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, men, Romania, stil de viata, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, jurnalul unei femei de afaceri, life, viata
Cand eram copil mama ne spunea ca este posibil sa ne-ntalnim pe strada cu oameni pe care-i stim si ne cunosc foarte bine, dar care se vor preface ca nu ne-au vazut in viata lor! Sa nu insistam, sa-i lasam in pace caci ei sunt in „exercitiul functiunii”! Suna pompos si misterios acest exercitiu al functiunii…
La inceput nu intelegeam de ce Gicu-fiul proprietaresei coana Didina se face ca nu ne observa, desi in curtea unde locuiam cu totii glumea si se juca chiar cu noi. Apoi Vanea, Gelu, Nicolae care veneau in curtea bunicilor din Bucurestii Noi si se dadeau in leagan, puneau sticle cu vin in putzul din curte in zilele toride de vara…si ei se faceau ca nu ne cunosc in afara curtii bunicilor. Noi eram niste copii oarecare, iar parintii nostri erau un fel de prieteni-cunostinte de-ai lor. Diferenta consta in faptul ca uneori Gicu, Vanea, Gelu, Nicolae purtau uniforme militare, cizme inalte de piele si trese cu grade pe umeri. (va urma)
septembrie 11, 2014
Admin
atitudine, societatea civila, women
atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, viata
In tinerete nu intelegeam cum poate sa arate o „cutra intriganta”; gandul ma ducea la o femeie in varsta, urata si carcotasa, una care barfeste, vorbeste de rau pe toata lumea, inventeaza si lanseaza zvonuri neprincipiale, etc.
Dupa ce a fost angajata o noua dactilografa (draguta, tinerica si mereu zambitoare?) in biroul nostru, m-am lamurit!
Doamna respectiva (caci era maritata, avea si un copil) barfea pe toti cei care intrau in birou de cum ieseau pe usa.
Astfel am realizat ca oricine poate fi „cutra intriganta” si in curand m-am izbit de o alta realitate!
Sa te fereasca Dumnezeu de „cutra intriganta” de sex masculin! Acestia nu numai lanseaza zvonuri si arunca vorbe-n vant, dar pot fi de-a dreptul razbunatori, santajisti de elita si periculosi!
august 23, 2014
Admin
atitudine, brand personal, business, comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, editorial, Elena Niculescu, export, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life style, management, marketing, men, monden, Romania, stil de viata, women
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, business, economie, femei, finante, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, viata
Status de FB:
M-am hotarat sa-mi scriu spre publicare: „Jurnalul unei femei de afaceri”- istoria neromantzata, deloc siropoasa, putin cosmetizata si plina de picanterii a carierei mele din comertul exterior. Precizez ca am lucrat in operativ, adica am facut export adevarat, n-am mimat „efortul muncii”, n-am filosofat in institutele de analizat conjuncturile, nici prin ministerele de profil, nici prin companiile care raportau dublu realizarile noastre, n-am avut „grade” pe umeri! Am fost de cele mai multe ori pe cont propriu versus restul lumii si am supravietuit!
Astept oferte de exclusivitate!
…a suivre!
august 4, 2014
Admin
atitudine, flori, imagini frumoase, terapie prin imagini frumoase, women
atitudine, attitude, jurnalul unei femei de afaceri, life, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 5, 2014
Admin
Uncategorized
atitudine, attitude, business, economie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata

Am facut liceul la Real si l-am absolvit cu media 9,33; fara meditatii speciale, doar cu materia invatata la scoala!

Apoi am intrat la facultate din prima incercare si am terminat-o dupa o absenta motivata in anul patru, deoarece am facut hepatita epidemica.
Noi am invatat carte deoarece aceasta era menirea noastra pe atunci; parintii munceau pentru a ne tine la facultate si eram constienti de aceasta.
Older Entries
Newer Entries
Comentarii recente