A fost o saptamana plina de evenimente in societatea romaneasca, locul principal fiind detinut de situatia dezinfectantilor din spitale si schimbarea ministrului culturii.
Constat cu stupefactie ca-n societatea romaneasca exista un amalgam de situatii conflictuale din care nimeni nu intelege mai nimic! Presa sportiva se ocupa de analize economice si dezvaluie incendiar cum se fac ingineriile financiare si ce se-ntampla in sistemul de sanatate romanesc, iar o doamna care a condus un institut cultural este pregatita profesional si propusa la conducerea televiziunii romane mai intai, iar apoi la ministerul culturii. Eu eram obisnuita cu organigrame si cu fisa postului, dar observ ca alte reguli functioneaza acum. Este momentul sa ma deconectez de la stiri si sa-i las pe altii sa le-nteleaga.
#MesajPentruLideriiDeOpinieFB: Microbii, virusii, microorganismele care pot imbolnavi oamenii sunt peste tot in jurul nostru, nu numai in spitale. In concluzie, nu mai panicati cetatenii Romaniei, nu mai creati isterii nationale! Putina ratiune si decenta in plus n-ar strica nimanui! Doar circulati prin lume cu avionul, voiajati in tinuturi exotice, credeti cumva ca acele locuri sunt sterile? Sa fim seriosi!
#OpiniePersonala: Nu cred ca pentru o filiera de oameni iresponsabili care dilueaza dezinfectantii folositi in spitale, un ministru ar trebui sa-si dea demisia! Un management mai strict, o exigenta sporita, o constientizare mai buna a oamenilor aflati in subordine ar fi cele mai indicate masuri in acest caz!
Am impresia ca actualul guvern este desemnat sa scoata toate „castanele din foc” cu mana goala! Este ireal si absurd ceea ce se-ntampla in prezent in societatea romaneasca si asist cum acesti oameni sunt considerati vinovati pentru toata mostenirea primita de la inaintasii lor care-i acuza sistematic in loc sa-si asume responsabilitati si sa-i ajute in rezolvarea situatiilor critice care-i privesc si pe ei! Oare cum se pot concentra in aceste momente numai pe alegeri?
O saptamana fara teme este intotdeauna binevenita pentru copii. In saptamana care tocmai s-a incheiat elevii mari si mici au participat la alte activitati: au plantat copaci si flori, au facut vizite in diverse locuri din oras, au facut sport, au facut decoratiuni de Paste, au mers in excursii, etc.
De ieri au inceput sa apara reactiile critice ale adultilor pe retelele de socializare, care pe scurt s-ar rezuma: nici la McDonald’s, dar nici la biserica!
Cu alte cuvinte, adultii cu spirit CONTRA au intotdeauna ceva de spus!
Si acum sa-mi explic pozitia:
Nu sunt o adepta a fast-food, dar recunosc faptul ca m-am bucurat de momentul venirii in Romania a celui mai indragit (de catre toti copiii) reprezentant din acest domeniu. Ieri am citit niste luari de pozitie legate de #scoalaAltfel cu imagini reprezentand grupuri de copii asteptand in fata locului cu pricina din diferite orase ale tarii. N-am fost revoltata deoarece stiu ca pentru unii copii conteaza foarte mult sa mearga in anumite locuri unde poate n-au ajuns niciodata pana-n prezent, ori au mai fost si le-a placut! In consecinta, sfatul meu pentru adultii revoltati este sa-i intrebe mai intai pe copii ce le place-n viata si sa fie mai ingaduitori!
Astazi am citit critici legate de vizita copiilor insotiti de cadre didactice la biserica. Personal, nu vad nimic rau in aceasta activitate in conditiile in care copiii sunt deja familiarizati cu religia si in curand se vor sarbatori Floriile si Pastele!
De unde atata ipocrizie in societatea romaneasca? Toti cauta perfectiunea la altii si de aceea critica absolut totul!
Zilele acestea am vazut multe grupuri de copii insotiti de cadre didactice, parinti, bunici pe strazile din Bucuresti, prin statiile de metrou. Am vazut multe fotografii si am ascultat la radio copii fericiti sa experimenteze ceva nou!
M-am simtit bine vazandu-i cum merg in grup purtandu-si de grija unii altora! De fapt acesta-i spiritul de care majoritatea adultilor s-au indepartat: grija pentru aproapele tau si dorinta de a face altceva, in afara rutinei zilnice!
Respect pentru toate cadrele didactice care au organizat activitatile si au avut grija de copii in programul „Scoala Altfel”!
O intrebare la care este foarte greu de gasit un raspuns!
Ieri, la Bruxelles au explodat bombe in aeroportul principal si la metrou, exista victime si multi raniti; alerta maxima, panica, stiri confuze si multe relatari disperate de la fata locului. Zborurile Tarom au fost anulate.
Foarte multi oameni cauta vinovati din randul politicienilor europeni, desi nu stiu daca in stadiul actual ajuta la ceva.
Altii blameaza recenta politica europeana permisiva legata de emigranti, desi este stiut ca nu este uman sa ramai apatic la necazurile altor oameni indiferent de nationalitate si tara de origine.
Intrebarea care ma framanta din nou este: cum s-a ajuns aici si mai ales de ce? Intotdeauna am considerat ca aeroporturile din lume sunt cele mai sigure locuri deoarece nimeni (teoretic!) nu poate patrunde acolo nescanat/necontrolat mai mult, sau mai putin meticulos! De asemenea bagajele care te insotesc, toate sunt controlate, deschise, insemnate, pot fi confiscate, etc.! Ti se cere sa-ti golesti buzunarele, sa-ti scoti bratara metalica, esti intrebat daca ai tija metalica in picior, poti fi dezbracat si controlat in intregime daca ceva li se pare suspect celor de la intrare! Si atunci imi pun intrebarea cum se pot introduce obiecte strict interzise in aeroport, ori in avion? Lipsa de vigilenta, complicitate, ineficienta aparaturii de control care a evoluat enorm de mult in ultimii patruzeci de ani??? Nu are rost sa amintesc faptul ca la Paris (in tranzit) mi s-a confiscat forfecutza de unghii din portfard in toamna lui 2002, desi o purtasem cu mine in poseta peste douazeci de ani, alaturi de penseta si pila de unghii in zeci de zboruri cu avionul!
Inainte, prin anii ’80, ’90, erau mai multe controale si mai multa securitate, aceasta-i concluzia la care am ajuns gandind comparativ! Este trist, dar adevarat! Dorinta de unificare, de armonizare, de globalizare, de ridicare a barierelor tarifare si netarifare a avut consecinte pozitive, dar a creat si efecte secundare de neimaginat in urma cu niste ani; este un fenomen care ar trebui analizat de catre specialisti in economie-finante-sociologie-politologie-religie, etc.! Un fel de „remember”: Cronologia atacurilor teroriste
Evenimentele tragice de marti dimineata de la Bruxelles ne-au deteriorat bucuria unei primaveri frumoase si linistite inaintea Pastelui romano-catolic. Trei kamikaze au facut treizeci si una de victime si trei sute de raniti! Astazi este doliu national in Romania in memoria victimelor atentatului terorist de la Bruxelles. Condoleante si compasiune pentru rudele celor disparuti!
Astazi m-am intalnit cu fostii mei colegi de birou, oameni care au lucrat in sistemul de comert exterior de altadata. Unii dintre ei au pus bazele acestei activitati inca de la inceputuri, dar putini au mai ramas in viata. Am stat de vorba cu o doamna care a intrat in al opzeci si noualea an de viata, a fost prima mea sefa de serviciu. O femeie foarte inteligenta, dura, aspra, dar cu veleitati de diplomata si negociatoare, vorbitoare de franceza si germana.
Avea intotdeauna raspunsuri pregatite si stia sa faca fata presiunilor, avea o putere de munca iesita din comun si gasea solutii acolo unde altii se incurcau in propriile probleme.
Este un fel de etalon al operatiilor in compensare care se faceau pe atunci si chiar daca uneori nu intelegea nimeni mare lucru din ceea ce gandea dansa, de cele mai multe ori reusea sa limpezeasca totul intr-un final.
Ceea ce-mi placea era felul in care centraliza situatiile pe care trebuia sa le prezinte conducerii, ministerului, etc.
Le „aranja” in asa fel incat acestea sa poate fi verificate pe verticala, pe orizontala, dar mai ales pe diagonala!
I-am marturisit ca as vrea sa scriu o istorie a comertului exterior intrucat imi dau seama ca oamenii din ziua de azi nu cunosc mai nimic din ceea ce a insemnat aceasta activitate si m-a incurajat spunandu-mi ca ar fi binevenita!
In ultimele zile acest subiect este discutat si dezbatut foarte asiduu, dat fiind anuntul facut recent in legatura cu starea precara de sanatate a Majestatii sale Regele Mihai.
In acest context mi-am pus intrebarea: cum ar fi aratat Romania contemporana daca monarhia ar fi condus tara fara intrerupere in ultimii ani, daca regele n-ar fi abdicat la un moment dat?
„Blocul de la Romarta” – asa-i spuneam in copilarie. Imi placea foarte mult sa merg cu mama mea la plimbare prin centrul Bucurestiului, sa ne oprim in magazine la cumparaturi, sau sa mancam o amandina la cofetarie. In blocul acesta locuia o familie de cunoscuti de-ai mamei mele: ea era o femeie cu dota, venita din provincie, care-si deschisese o gogoserie in oras, iar el era ofiter de cariera cu un rang destul de important. In casa lor totul mirosea a gogosi prajite! #povestideviata
Cercul Militar (fosta Casa Centrala a Armatei)
O cladire din marmura care rezista si a ramas aproape neschimbata in decursul timpului.
Duminica trecuta am vizitat cateva expozitii de pictura, doua dintre ele aflate la Cercul Militar si ne-am amintit ca acolo eu am avut balul de absolvire a liceului (de la care nu am nicio fotografie), iar sotul a avut in una dintre sali o expozitie de pictura intitulata „Anotimpuri”. #povestideviata
Multe cladiri vechi din centrul Bucurestiului au nevoie de „ingrijiri”…cum este cea din imagine.
Alte cladiri mai „norocoase” au fost renovate, „igienizate” si in curand vor prinde iarasi viata, ca cea din imaginea de mai sus!
#FB mi-a atras atentia zilele trecute asupra unor evenimente culturale din capitala! Pe un anumit grup se face publicitate pentru o expozitie de arta intr-o incinta foarte veche, sobra, care impune seriozitate si devotament prin denumire. Si ce credeti ca se expune acolo? Este un fel de invitatie la fantezie si desfrau „vizual&intelectual”, la relaxare si nu numai! Si nu am sa folosesc un cuvant care descrie acele stabilimente adecvate din anumite orase ale lumii, nu am sa numesc nici femeile care se expun in vitrine pentru a atrage vizitatorii interesati, ci am sa tac!
Despre arta contemporana ar fi foarte multe de spus! Se promoveaza viciile, trivialitatea, grotescul si morbidul, ceea ce din punctul meu de vedere nu se poate numi arta!
Un pictor care a expus in acea cladire cu ani in urma isi aminteste ca prin anii optzeci cei din conducerea salii de expozitie erau foarte exigenti nu numai cu lucrarile expuse, dar si cu denumirea expozitiei!
Ceea ce n-am inteles deloc este ce legatura poate exista intre o expunere de femei semi-nude si marele
Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”.
Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.
Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!
Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.
Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!
Intr-o societate faramitata, divizata, deziluzionata, manipulata din toate partile, oamenii cu greu isi regasesc echilibrul…asta in cazul in care au fost vreodata rationali, echilibrati, obiectivi, cu discernamant si asa mai departe.
Multi se lauda cu ce-au fost odata, altii considera ca sunt acum la apogeul carierei, creatiei, ori prosperitatii; o lume eterogena si plina de creaturi ciudate.
In viata nu este suficient sa crezi in ceva, depinde in ce! Totul tine de alegerile pe care le faci si de stima de sine! Legat de stima de sine, consider ca este important cum te prezinti in fata celorlalti oameni; un aspect ingrijit conteaza foarte mult, este ca o carte de vizita! Uneori trebuie sa stii sa-ti stabilesti ordinea prioritatilor! Victimizarea excesiva nu ajuta, ba dimpotriva. Bogatia este relativa si nu inseamna rafinament, iar nobletea de regula este nativa, se mosteneste. #SavoirVivre #ArtaDeATrai
Astazi am ascultat la RRA o emisiune despre copiii internati la spitalul Marie Curie din capitala, iar concluzia este aceeasi ca si pana acum cateva zile: cauza imbolnavirii necunoscuta! S-au studiat foile de observatie, s-a urmarit evolutia fiecarui copil de la nastere si pana-n momentul imbolnavirii grave, s-au prelevat probe de apa, lapte praf, fructe si legume, au fost verificate conditiile de igiena din casele de unde provin copiii, s-au disecat tot felul de ipoteze, dar degeaba! Exista multe semne de intrebare in continuare, deoarece eventuala administrare de antibiotice ori antidiareice pot avea reactii imediate asupra cauzelor imbolnavirii (din care motiv rezultatele analizelor nu mai sunt edificatoare), dar efectele infectarii/intoxicarii au ramas in organism si isi urmeaza „programul” diferit de la un subiect la altul functie de rezistenta fiecaruia, de imunitate, etc.
Elena Niculescu 
Comentarii recente