Nu am avut mentori in viata, nici modele, dar am intalnit multi oameni de la care am invatat intreband o multime de amanunte indispensabile desfasurarii unei activitati care trebuia sa raspunda rigorilor din domeniul in care am lucrat cu „sabia lui Damocles” deasupra capului tot timpul si unde greselile se plateau scump.
Ieri am aflat despre unul dintre acesti oameni ca este foarte grav bolnav si pe langa vechiul diagnostic pe care-l stiam de cativa ani, acum mai are un altul dezarmant!
Este foarte trist cand constati ca unii oameni care „mutau muntii” in urma cu zece-douazeci-treizeci de ani, acum devin o povara pentru familia lor.
Citisem zilele trecute ca Oradea atrage deja fonduri UE, existau si fotografii foarte elocvente! Presupun ca nu erau „fake”! Intr-o dimineata am aflat ca englezii presupun ca in spatele evenimentelor din Franta ar fi companii care produc „fake news” si difuzeaza in spatiul virtual „fake photos/videos” ?!? Pentru o minte normala, eu cred ca-i prea mult haos informatic! Si imi mentin punctul de vedere legat si de situatia de la noi, unde oamenii asteapta in fiecare moment o stire care sa-i starneasca, sa-i dezbine, sa-i puna in antiteza: cine-i pro si cine-i contra!
Manipularile in spatiul virtual chiar se intampla in zilele noastre, iar specialistii in domeniu prevad acutizarea fenomenului in perspectiva anului viitor!
Aruncarea controlata a stirilor false in spatiul virtual are efecte imediate, periculoase si halucinante in acelasi timp! Fiecare crede ce vrea, ce-i convine si actioneaza in consecinta! De fapt, tehnologia moderna deja-l subjuga pe omul contemporan! Am simtit zilele trecute impactul tehnologiei asupra omului la un bancomat din oras: m-a ametzit, eu ceream una, el imi oferea alte informatii! 😦 In final am reusit sa-l „fentez” si mi-am recuperat cardul, caci altfel ar fi trebuit sa ma lupt cu morile de vant!
Este acea senzatie cand vorbesti la telefon cu roboti si abia astepti sa fii directionat catre o voce umana, cu care sa poti dialoga in timp real, sa pui intrebari si sa primesti raspunsuri! Situatie normala de altfel pentru acum zece ani…
Romanii de pretutindeni sarbatoresc fiecare in felul lui: unii iau parte la festivitatile organizate la Alba Iulia, la Bucuresti, la Iasi, la Suceava, la Sibiu, sau in alte orase din tara ori din strainatate.
De Ziua Nationala a unei tari se obisnuieste ca oamenii sa-si omagieze locul unde s-au nascut!
Cei care traiesc in negativism-nihilism-dezamagire permanenta n-au nimic de castigat, dar isi fac rau tot timpul.
Nu sunt adepta festivismului exagerat, dar apreciez intotdeauna manifestarile sincere si firesti ale oamenilor!
La Multi Ani, Romania!
La Multi Ani tuturor romanilor de pretutindeni! Sa fiti fericiti si prosperi!
Nu mi-au placut niciodata fariseii, cabotinii, fatzarnicii, habotnicii, oamenii care se autointituleaza superiori, cei care-i umilesc pe ceilalti din jurul lor pe motiv ca-s saraci sau subevoluati pe o scara ierarhica reala ori imaginara. De asemenea nu-mi plac acei oameni fara initiative personale, dar care-si insusesc meritele altora si confisca unele evenimente impunand reguli absurde si ofensatoare pentru participanti.
Detest femeile nimfomane care au stricat familiile altora prin atitudinea lor necontrolata vis-a-vis de barbatii insurati cu alte femei. Ii compatimesc pe barbatii slabi care s-au lasat prinsi in mrejele acestor femei, si-au abandonat copiii, iar apoi s-au trezit din visare cand era prea tarziu.
For some famous singers, age is just a number: Ringo Starr – 78 Tom Jones – 78 Paul McCartney – 76 Mick Jagger – 75
Keith Richards – 74
Roger Waters – 74
Rod Stewart – 73
Eric Clapton – 73
David Gilmour – 72
Elton John – 71
Steven Tyler – 70
Phil Collins – 67
Ceea ce intentionam sa scriu este faptul ca majoritatea urca in continuare pe scenele lumii, au turnee si concerte pentru bucuria publicului iubitor de muzica retro, #OldiesButGoldies.
Zilele trecute un domn profesor universitar care povesteste cu foarte mare talent si umor a descris in cateva cuvinte o emisiune tv unde un asa-zis/autointitulat dizident starnea valuri pe tema felului in care se traia in tara noastra inainte de nouazeci; din interventiile invitatilor rezulta ca pe atunci toti copiii aveau la scoala pachetul cu mancare invelit intr-un ziar rusesc foarte cunoscut!
Mi-am permis si eu sa adaug un comentariu pe care multa lume l-a apreciat, dar un domn dizident m-a acuzat ca as fi scris ca inainte de nouazeci in Romania se gaseau „de toate”.
Comentariul meu no. 1 este acesta:
„Mama mea era atat de pedanta incat niciodata nu ne-ar fi pus mancarea in hartie de ziar; existau servetele, pergament, foitza, celofan si altele. Aceste personaje inventeaza, ori asa au trait ei cu neamurile lor! Am auzit la un moment dat un critic literar care spunea ca in nouazeci avea experienta in relatiile internationale, dar varsta il da de gol, caci pe-atunci era doar un copil! „
No. 2 „Eu am o vorba: cine a vrut sa traiasca urat atunci, poate trai la fel si astazi! Universul interior ti-l puteai colora si atunci, ca si acum!”
No. 3 „ Unii oameni au devenit campioni la inventat! Ei habar n-au, dar bat campii!”
No. 4 „Eu m-am distrat ieri cand dintr-o enumerare naiva pe care am facut-o cineva m-a acuzat aiurea ca as fi spus cu totul altceva! Am stat pe ganduri daca merita sa reactionez, sau nu si ma gandeam ca cine vede ca postez flori nu-si imagineaza ce apriga pot sa fiu! „
No.5 „De altfel, exista o multime de oameni valorosi, obisnuiti sa se recomande ca indivizi normali, modesti, mai putin doritori de afirmare si de „bagat in seama”, care fac parte din adevarata elita intelectuala, fara sa fie elitisti cu orice pret! „
Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.
Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:
„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc! Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”
Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!
Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!
In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.
Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.
Observ ca razboiul „romanilor contra romanilor” este alimentat in continuare sub diferite forme: directe, sau voalate! Degeaba incearca unii lideri sa sugereze ca ar trebui sa existe armonie si intelegere intre romanii de pretutindeni, atata timp cat se incita permanent la ura si dezbinare.
Prin urmare, romanii din dispora incearca sa demonstreze ca fara banii trimisi de ei in tara, noi cei ramasi aici n-am putea sa traim! Este adevarat ca banii importati din afara contribuie la PIB, stimueaza consumul de termopane si materiale de constructie, consumul in general, dar aceasta este o alta latura a problemei.
Si ar mai fi de notat faptul ca multi tineri care nu cunosc realitatea din tara in care traiesc, isi imagineaza ca in Romania n-a existat viata cuturala inainte de 1989. Ei cred ca numai acum se publica in Romania autori de valoare internationala. Daca ar fi mai putin superficiali, ar afla ca bogatia culturala a unui om se putea aduna si in anii saptezeci-optzeci; existau librarii, biblioteci si anticariate, existau publicatii culturale de unde oamenii puteau sa se informeze, sa-si procure carti, romanii puteau sa vizioneze piese de teatru, sa mearga la concerte si asa mai departe. Numai cine nu era interesat de cultura in general, ramanea in intuneric.
„
Elena Niculescu 
Comentarii recente