#FB mi-a atras atentia zilele trecute asupra unor evenimente culturale din capitala! Pe un anumit grup se face publicitate pentru o expozitie de arta intr-o incinta foarte veche, sobra, care impune seriozitate si devotament prin denumire. Si ce credeti ca se expune acolo? Este un fel de invitatie la fantezie si desfrau „vizual&intelectual”, la relaxare si nu numai! Si nu am sa folosesc un cuvant care descrie acele stabilimente adecvate din anumite orase ale lumii, nu am sa numesc nici femeile care se expun in vitrine pentru a atrage vizitatorii interesati, ci am sa tac!
Despre arta contemporana ar fi foarte multe de spus! Se promoveaza viciile, trivialitatea, grotescul si morbidul, ceea ce din punctul meu de vedere nu se poate numi arta!
Un pictor care a expus in acea cladire cu ani in urma isi aminteste ca prin anii optzeci cei din conducerea salii de expozitie erau foarte exigenti nu numai cu lucrarile expuse, dar si cu denumirea expozitiei!
Ceea ce n-am inteles deloc este ce legatura poate exista intre o expunere de femei semi-nude si marele
Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”.
Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.
Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!
Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.
Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!
Intr-o societate faramitata, divizata, deziluzionata, manipulata din toate partile, oamenii cu greu isi regasesc echilibrul…asta in cazul in care au fost vreodata rationali, echilibrati, obiectivi, cu discernamant si asa mai departe.
Multi se lauda cu ce-au fost odata, altii considera ca sunt acum la apogeul carierei, creatiei, ori prosperitatii; o lume eterogena si plina de creaturi ciudate.
In viata nu este suficient sa crezi in ceva, depinde in ce! Totul tine de alegerile pe care le faci si de stima de sine! Legat de stima de sine, consider ca este important cum te prezinti in fata celorlalti oameni; un aspect ingrijit conteaza foarte mult, este ca o carte de vizita! Uneori trebuie sa stii sa-ti stabilesti ordinea prioritatilor! Victimizarea excesiva nu ajuta, ba dimpotriva. Bogatia este relativa si nu inseamna rafinament, iar nobletea de regula este nativa, se mosteneste. #SavoirVivre #ArtaDeATrai
Ieri s-a declansat razboiul antenelor cu viteza fulgerului. Eu am aflat abia seara de pe Facebook si iar am constatat cu cata aversiune se trateaza oamenii unii pe altii…
Barbatii au iesit la atac inarmati cu toata artileria de injuraturi si cuvinte grele, iar femeile „dedicate” politicii autohtone si lipsite de alte ocupatii/obligatii/indeletniciri femeiesti/etc. au preluat stindardele luptei exprimandu-si opiniile bine conturate functie de context, de barbatii macho pe care-i admira si asa mai departe.
Imi amintesc de anii anteriori cand niste adevarate femei fara ocupatie, ma indemnau sa am opinie, sa ma implic pe baricade, sa ies in strada, etc. Una era de stanga, alta era de dreapta si au parasit in acelasi moment lista mea de amici virtuali #FB din cauza refuzului meu de a le face pe plac…
Aceste sufragete penibile ar face mai bine sa se implice in actiuni caritabile, sa faca voluntariat, sa infieze un copil, sa croseteze, sa coasa, sa faca orice constructiv si folositor pentru ceilalti!
Parvenitii din Romania nu-si mai pot ascunde dispretul pentru cei nevoiasi, aflati la limita saraciei, ori sub aceasta. Imbogatiti in ultimii douazeci si cinci de ani datorita apartenentei politice si functiilor ocupate, acestia au ajuns sa nu-si mai controleze iesirile publice si ataca dur oamenii care traiesc in conditii precare.
Ma-ntreb pana unde va ajunge impertinenta acestora?
Este foarte trist atunci cand constati (pentru a cata oara?) ca multi oameni din ziua de azi sunt intoxicati cu ceea ce li se ofera zilnic de catre mass-media si nu reusesc sa gandeasca singuri si sa-si foloseasca inteligenta in mod constructiv! Ei repeta automat ceea ce li se spune de catre formatorii de opinie de la tv. In astfel de situatii realizezi ca dialogul devine imposibil si nu merita sa-ti irosesti timpul si energia pentru a-i face sa inteleaga ca n-au dreptate!
Multi dintre ei sunt tineri si inchistati, vor sa lase impresia ca le stiu pe toate, dar de fapt nu stiu nimic! Ei preiau informatiile din zbor, le stocheaza si apoi plaseaza comentarii stupide in mediul online! Aceleasi aberatii le poti intalni oriunde si oricand!
Despre cei agramati si neinformati nu mai spun nimic, caci este de-a dreptul jenant!
Eu nu-i inteleg pe acesti oameni care vor sa se afirme fara sa ofere nimic valoros in schimb!
Constat cu tristete ca romanii au ajuns o tinta vulnerabila pentru „confiscarile” de copii in lume si incerc sa-mi explic DE CE? Deoarece mass-media a facut un adevarat mit despre conationalii nostri care-si maltrateaza copiii, sau si-i abandoneaza usor? Sau este vorba despre faptul ca acestia nu se pot abtine si se poarta urat cu ai lor copii oriunde s-ar afla in lume? Am inteles ca anul trecut in Norvegia mai multe familii de romani au ramas fara copii si deja mi se pare foarte ciudat! Cunosc destul de bine tarile nordice deoarece am calatorit destul de des acolo in perioada 1987-2000, dar pe atunci eu n-am intalnit astfel de situatii! Ceea ce am aflat insa la vremea respectiva a fost faptul ca in Norvegia un parinte este decazut din drepturile parentale daca aplica tratamente rele copilului, ori daca este reclamat de catre altcineva (vecin, cadru didactic, etc.) ca-si agreseaza copilul. Iar in Suedia un adult care mangaie insistent un copil (in anumite zone ale corpului) poate fi acuzat de perversiune/pedofilie. Aceste detalii le-am aflat de la cetateni ai tarilor respective, sau de la romani care se stabilisera acolo prin casatorie. Ceea ce nu-mi este clar in acest moment este daca legislatia din tarile respective se aplica tuturor locuitorilor din tarile respective, indiferent de cetatenie (ori dubla cetatenie)?
Sau ideea de baza este ca atunci cand pentru un copil aflat in intretinere, parintele primeste de la statul in care locuieste o anumita indemnizatie, aceasta inseamna ca automat legea se aplica indiferent de cetatenie?
Update 14.01.2016 – intre timp m-am lamurit cum stau lucrurile si pot sa-mi raspund singura la intrebarile de mai sus: legislatia se aplica tuturor locuitorilor, in consecinta acestia trebuie sa respecte regulile impuse de legislatie, chiar daca acestea sunt uneori de-a dreptul abuzive.
Am gasit detalii aici pentru romanii stabiliti in Norvegia.
Despre copii de alte nationalitati „confiscati” in Norvegia aici.
Despre reguli si motivatii folosite ca argumente atunci cand copiii sunt luati de langa parintii lor aici.
Un articol foarte edificator despre ceea ce se-ntampla in cazul copiilor luati de langa parintii lor, aici.
In aceste zile, mai mult ca niciodata in timpul anului, fariseii de serviciu incearca sa confiste revolutia si sa si-o insuseasca in totalitate si-n exclusivitate! Ei si numai ei sunt adevaratii eroi ai neamului, recunoscuti ori nerecunoscuti oficial. De dimineata l-am auzit la radio vorbind pe unul dintre ei, pe care-l stiam de prin anii ’80, dar despre care nu stiam cum a ajuns in guvern la un moment dat! Acum m-am lamurit. Dar cele mai amuzante povesti despre eroismul inventat mi se par a fi cele relatate de cei care nici nu se nascusera in ’89, ori erau mici copii. Eu cred ca putina decenta si luciditate nu strica nimanui! #revolutialaromani
La douazeci si sase de ani de la Revolutie exista multe intrebari ramase fara raspuns, cum ar fi:
De ce s-a defectat yala noastra in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989? Practic ne-am trezit de dimineata cu yala blocata, iar sotul meu a trebuit sa iasa pe geam din casa pentru a lasa un bilet unui vecin care lucra in schimburi si inca nu venise acasa. Oare cetateanul imbracat in negru care patrula noaptea prin cartier s-a suparat ca nu i s-a permis sa ne intre-n casa pentru a da un telefon ne-a transmis atunci un mesaj? N-o sa aflam niciodata!
De ce colega mea de birou care cocheta cu barbatii de toate gradele a incercat sa-mi intinda o cursa urata in acea zi de 22 decembrie 1989, cand am ajuns cu intarziere la birou in centrul Bucurestiului?
De ce sunt si astazi, ca si atunci atat de multi mincinosi si cabotini?
Elena Niculescu 
Comentarii recente