iulie 30, 2018
Admin
amintiri, atitudine, brand personal, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, femei, Romania, societatea civila, viata
Zilele trecute un domn profesor universitar care povesteste cu foarte mare talent si umor a descris in cateva cuvinte o emisiune tv unde un asa-zis/autointitulat dizident starnea valuri pe tema felului in care se traia in tara noastra inainte de nouazeci; din interventiile invitatilor rezulta ca pe atunci toti copiii aveau la scoala pachetul cu mancare invelit intr-un ziar rusesc foarte cunoscut!
Mi-am permis si eu sa adaug un comentariu pe care multa lume l-a apreciat, dar un domn dizident m-a acuzat ca as fi scris ca inainte de nouazeci in Romania se gaseau „de toate”.
Comentariul meu no. 1 este acesta:
„Mama mea era atat de pedanta incat niciodata nu ne-ar fi pus mancarea in hartie de ziar; existau servetele, pergament, foitza, celofan si altele. Aceste personaje inventeaza, ori asa au trait ei cu neamurile lor! Am auzit la un moment dat un critic literar care spunea ca in nouazeci avea experienta in relatiile internationale, dar varsta il da de gol, caci pe-atunci era doar un copil! 
„
No. 2 „Eu am o vorba: cine a vrut sa traiasca urat atunci, poate trai la fel si astazi! 
Universul interior ti-l puteai colora si atunci, ca si acum!”
No. 3 „ Unii oameni au devenit campioni la inventat! Ei habar n-au, dar bat campii!”
No. 4 „Eu m-am distrat ieri cand dintr-o enumerare naiva pe care am facut-o cineva m-a acuzat aiurea ca as fi spus cu totul altceva! Am stat pe ganduri daca merita sa reactionez, sau nu si ma gandeam ca cine vede ca postez flori nu-si imagineaza ce apriga pot sa fiu! „
No.5 „De altfel, exista o multime de oameni valorosi, obisnuiti sa se recomande ca indivizi normali, modesti, mai putin doritori de afirmare si de „bagat in seama”, care fac parte din adevarata elita intelectuala, fara sa fie elitisti cu orice pret! „
iulie 27, 2018
Admin
amintiri, atitudine, brand personal, business, comert exterior, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport, societatea civila, societatea de consum, women
afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, cultura, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, viata
Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.
Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:
„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc! Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”
Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!
Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!
iulie 15, 2018
Admin
arta, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, flori, natura, pictori romani, women
atitudine, imagini frumoase, life, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 14, 2018
Admin
amintiri, atitudine, business, comert, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, Elena Niculescu, export, femei, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, Romanoexport, women
atitudine, attitude, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea de consum, tari straine, viata
In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.
Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.
iulie 12, 2018
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, Romania, stil de viata, terapie prin imagini frumoase, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 5, 2018
Admin
atitudine, stil de viata, SUA, tari straine
atitudine, attitude, comunicare, life, societatea civila, societatea de consum, tari straine
In fiecare an, de Ziua Americii, realizez ca o natiune destul de eterogena isi iubeste locul unde traieste si il numeste „home – sweet home”.
Desi multi dintre americani traiesc doar un vis frumos, celebrul „American Dream”, care inseamna in primul rand traiul pe datorie, in case inchiriate sau chiar in rulote…in cartiere asa-numite ghetouri, americanii nu uita de 4 Iulie sa fredoneze „God bless America”.
Nu mai amintesc de furtunile si uraganele devastatoare care-i lasa pe drumuri foarte frecvent pe americani…si cu toate acestea ei isi onoreaza tara unde traiesc. Poate-mi explica si mie cineva „DE CE” si mai ales daca ceea ce vedem in filme este adevarat.
Publicat in 4 iulie 2013.
Spre deosebire de americani, multi dintre conationalii nostri sunt cei care trolleaza spatiul virtual vorbind urat despre tara in care s-au nascut si despre poporul roman! Chiar si atunci cand le este bine, cauta motive de nemultumire din orice.
iunie 29, 2018
Admin
brand personal, Bucuresti, comunicare, cultura, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea civila, societatea de consum
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, cultura, life, Romania, societatea civila, viata
Observ ca razboiul „romanilor contra romanilor” este alimentat in continuare sub diferite forme: directe, sau voalate! Degeaba incearca unii lideri sa sugereze ca ar trebui sa existe armonie si intelegere intre romanii de pretutindeni, atata timp cat se incita permanent la ura si dezbinare.
Prin urmare, romanii din dispora incearca sa demonstreze ca fara banii trimisi de ei in tara, noi cei ramasi aici n-am putea sa traim! Este adevarat ca banii importati din afara contribuie la PIB, stimueaza consumul de termopane si materiale de constructie, consumul in general, dar aceasta este o alta latura a problemei.
Si ar mai fi de notat faptul ca multi tineri care nu cunosc realitatea din tara in care traiesc, isi imagineaza ca in Romania n-a existat viata cuturala inainte de 1989. Ei cred ca numai acum se publica in Romania autori de valoare internationala. Daca ar fi mai putin superficiali, ar afla ca bogatia culturala a unui om se putea aduna si in anii saptezeci-optzeci; existau librarii, biblioteci si anticariate, existau publicatii culturale de unde oamenii puteau sa se informeze, sa-si procure carti, romanii puteau sa vizioneze piese de teatru, sa mearga la concerte si asa mai departe. Numai cine nu era interesat de cultura in general, ramanea in intuneric.
iunie 25, 2018
Admin
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, escroci financiari
afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, know-how, Romania, societatea de consum, tari straine
Ieri dimineata l-am intrebat pe Google daca exista democratii fara coruptie si mi-a aratat diverse statistici. Eu am o teorie mai veche despre viziunea de ansamblu si observ ca in Romania este ignorata realitatea mondiala, iar multi dintre cei din afara tarii care se ingrijoreaza de coruptia de la noi, provin din state unde coruptia exista si pare sa nu-i deranjeze pe altii…Ori suntem analitici si obiectivi, ori traim autarhic, sau in „bule” cum se spune acum! Abia astept sa se ajunga si-n Romania la prosperitate pentru toti romanii ca-n Norvegia, de exemplu, unde toti locuitorii sunt un fel de actionari la bogatiile tarii! Pare utopic, nu-i asa?
Oamenii s-au obisnuit sa repete ceea ce se spune in spatiul public, acolo unde multi vorbesc, dar putini stiu ce spun! Daca-ti exprimi o opinie originala pe care poti s-o si argumentezi, spiritele celor care imbratiseaza ideile fixe, se inflameaza automat! De parca fixismele ar ajuta la ceva…
Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu mi-au placut niciodata coruptii! Am avut colegi care se lasau cumparati si apoi deveneau sclavii celor care-i plateau; imi era jena cand aflam povesti despre modul slugarnic in care se comportau acestia.
Pe de alta parte, trebuie sa admitem ca cei care fac afaceri frauduloase si se imbogatesc de pe urma acestora ar trebui sa se teama de consecinte, daca acestea exista!
iunie 20, 2018
Admin
atitudine, brand personal, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, know-how, life, Romania
Imagini de la diversele intalniri si petreceri ocazionate de terminarea facultatii, pana in zilele noastre:
iunie 17, 2018
Admin
Bucuresti, comert exterior, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, stil de viata, tari straine, women
afaceri, atitudine, Bucharest, Bucuresti, business, cultura, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, tari straine, viata
Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.
Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!
Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.
Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.
Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)
Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!
Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente