Export & Import Business Consultant, Online Communication Specialist
iunie 29, 2011
flori, imagini frumoase, monden, urari atitudine, attitude, femei, imagini frumoase, life, urari, viata Lasă un comentariu
iunie 28, 2011
atitudine, Bucuresti, comert, consum, retail, stil de viata, tendinte, turism, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata 2 comentarii
Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.
Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.
In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.
Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…
Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.
Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.
Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.
Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.
Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.
In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.
Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.
iunie 20, 2011
antreprenori, brand, business, celebrities, fashion, moda, monden, stil de viata, women atitudine, attitude, celebritati, femei, tari straine 2 comentarii
În 1709, Jean Marie Farina a întemeiat, la Cologne (Köln, în germană), „Farina gegenüber” care este şi astăzi una dintre cele mai vechi case de parfumuri din lume. Farina, de origine italiană, şi-a botezat unul din primele sale parfumuri „Apă de Cologne”, în semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de oraşul adoptiv. Parfumul său a ajuns cu timpul atât de cunoscut încât „apa de colonie” a devenit termenul generic pentru mai toate parfumurile discrete.
Alţi protagonişti importanţi ai istoriei parfumeriei au fost membrii familiei Guerlain, a căror dinastie începe cu Pierre-François Guerlain, proprietarul unui magazin de parfumuri deschis la Paris, în 1828.
În 1853, casa Guerlain creează „L’Eau de l’Impératrice” şi devine principala furnizoare a curţii lui Napoleon al III-lea.
Dar cel mai important an al dinastiei rămâne 1889, când Aimé Guerlain concepe „Jicky”, considerat primul mare parfum franţuzesc şi primul care alătură elemente naturale şi de sinteză.
Va urma, în 1904, un parfum bărbătesc „Mouchoir de Monsieur”, creaţie a lui Jacques Guerlain, într-o epocă a reticenţei masculine faţă de parfumuri.
Un alt succes notabil al lui Jacques Guerlain, „Shalimar„, realizat în 1925, este şi la ora actuală unul din cele mai copiate/falsificate parfumuri din lume.
Prezenţa lui François Coty în galeria celor mai importanţi parfumieri din toate timpurile este obligatorie.
Coty nu numai că a fost un parfumier excepţional („Chypre”, 1917, i-a adus faima mondială), dar a avut geniu şi viziune în ce priveşte modalităţile de comercializare a produselor sale.
Coty a creat game de produse derivate dintr-un parfum de succes (ruj, pudră, etc), iar când a înţeles fenomenalul efect al ambalajului asupra consumatorului, a apelat la artişti bijutieri renumiţi pentru realizarea unor sticluţe care să rupă gura târgului (câteva dintre acestea fiind operele celebrului Rene Lalique).
Industria cosmetică îi datorează aşadar inovaţii importante celui care a fost supranumit tatăl parfumeriei moderne.
Alţi parfumieri geniali au rămas însă în umbra creaţiilor lor care au făcut istorie şi au doborât record după record:
lui Ernest Beaux îi datorăm n°5 de Chanel, lui Edmond Roudnitska „Diorissimo” şi „Eau Sauvage” pentru Dior, iar lui Henri Almeras „Joy” pentru Jean Patou. Acesta din urmă a fost la data apariţiei – 1929 – cel mai scump parfum al momentului.
În ultimele decenii, creatoare celebre de parfumuri şi-au făcut şi ele apariţia în această branşă atâtea veacuri dominată de sexul masculin. Sophia Grosjman („Tresor” de Lancôme, „Paris” d’Yves Saint Laurent), Sophie Labbe („Organza” de Givenchy, „Emporio Armani Homme”), Annick Menardo („Lolita Lempicka”, „Hypnose” de Lancôme), Olivia Giacobetti şi Françoise Caron („Eau d’Orange Verte” d’Hermès, „Apparition” d’Ungaro) sunt doar câteva exemple.
Articol preluat de aici.
iunie 19, 2011
flori, pictura, stil de viata, women atitudine, femei, imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
iunie 17, 2011
atitudine, Romania, societatea civila, tari straine atitudine, attitude, comunicare, cultura, educatie, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata 2 comentarii
Ceea ce pare de neinteles la prima vedere, are intotdeauna si un sambure de adevar.
Mai multi romani care traiesc si muncesc in afara granitelor au povestit aici cum si cand s-au simtit discriminati.
Este foarte regretabil ceea ce se intampla si ca roman care am calatorit mult in strainatate pot sa ma simt revoltata pe de o parte, iar pe de alta sa recunosc ceea ce m-a deranjat in decursul anilor la conationalii nostri.
In primul rand: romanii sunt cei mai aprigi dusmani ai romanilor de pretutindeni. Ura, gelozia si invidia sunt de regula „sentimentele” pe care le nutresc romanii fata de ceilalti compatrioti.
Daca evreii si armenii nutresc unii pentru altii sentimente de solidaritate, intrajutorare, oriunde s-ar afla, la noi nu se intampla asa, iar exemple s-ar gasi de dat, dar nu acesta este scopul. Biserica ortodox-crestina incearca sa vina in intampinarea romanilor, sa-i uneasca, sa-i determine sa se iubeasca unii pe altii, dar nu stiu in ce masura si reuseste s-o faca.
In al doilea rand: este adevarat ca foarte multi romani au comis infractiuni in tarile unde au emigrat, iar canalele mass-media din tarile respective au dat o amploare deosebita acestor intamplari. Astfel s-a creat o adevarata psihoza internationala despre cat de „criminali” sunt romanii si cat rau pot sa faca. Din pacate reactiile oficiale au fost inexistente, sau destul de voalate. Din ce motive nu stim exact: poate a fost o strategie anume de a nu se deteriora relatiile diplomatice dintre tari, sau pur si simplu slabiciune…
In al treilea rand: despre romanii inteligenti, talentati, ingeniosi, muncitori se vorbeste in general foarte putin, ca si cum trendul ar fi sa-i tinem sub acoperire, sa nu afle nimeni despre ei. Nemaivorbind despre valorile culturale traditionale romanesti despre care ne ferim sa vorbim raspicat, de parca ne-ar fi rusine cu ele.
In al patrulea rand: promovam in ultimii ani numai coruptia, diletantismul, incoerenta si lipsa de implicare a romanilor in treburile tarii. Pentru omul de rand avem numai cuvinte grele, iar acesta se simte impovarat si dezamagit. Ar trebui sa folosim cuvintele brave, de incurajare si in afara zidurilor salilor de sedinta de partid. Si atunci cu siguranta totul ar incepe sa straluceasca altfel.
iunie 8, 2011
antreprenori, business, cultura, economie, HR, know-how, Romania atitudine, business, comunicare, cultura, economie, finante, HR, know-how, life, Romania Lasă un comentariu
Mai mult ca inainte de declansarea crizei, tinerii absolventi de facultate intampina din ce in ce mai multe greutati sa intre in campul muncii dupa terminarea studiilor. Potrivit unui studiu realizat de site-ul de recrutare BestJobs, cei mai cautati tineri specialisti sunt cei care au terminat Electronica, Instalatii si Limbi Straine. In acelasi timp, patronii sunt reticenti la a angaja tineri care au terminat facultati particulare.
iunie 1, 2011
atitudine, comunicare, editorial, events, Romania, women atitudine, attitude, educatie, events, femei, life, viata Lasă un comentariu
Intotdeauna mi-a placut sa inventez povesti, cantece si jocuri pentru copii.
Mi-a placut sa-i invat cantecele in romana, in engleza si-n franceza. Si o mai fac si acum cand sunt in preajma unui pui de om.
Fiicei mele ii placea sa-i citesc dintro carte bilingva: pe o pagina scria in romaneste, pe cealalta in spaniola. Povestea era despre un batran uracios care nu iubea copiii si-i gonea din gradina lui. La sfarsitul povestii nici pasarile nu-i mai vizitau gradina. Morala povestii am retinut-o, desi nu era pentru mine, caci eu i-am iubit dintotdeauna si sunt sigura ca si ei ma iubesc pe mine.
Baiatului meu nu i-a placut franceza cand era mic, desi eu m-am straduit…
Ieri imi aminteam despre expozitiile de pictura pe care le faceam cu desenele copiilor la Biblioteca Sadoveanu, sau pe holul companiei unde lucram. Serbarile de 1 Iunie erau o adevarata sarbatoare, pentru ca trebuie facute tot timpul surprize frumoase copiilor.
Sfatul meu pentru parinti este urmatorul: copiii trebuie iubiti si pretuiti! Viata nu este si n-a fost usoara niciodata, dar asta nu inseamna ca nu trebuie traita cu intensitate, iar a nu avea copii reprezinta un mare risc, acela al singuratatii.
mai 31, 2011
celebrities, comunicare, stil de viata, SUA, tari straine, women atitudine, attitude, celebritati, coaching, comunicare, Oprah Winfrey, societatea civila Lasă un comentariu
A very nice article about the whole activity of Oprah Winfrey:
http://saltandnectar.wordpress.com/2011/05/26/the-final-episode-of-the-oprah-winfrey-show/
mai 30, 2011
atitudine, banci, Bucuresti, business, credit ipotecar, credite, finante, income, Romania afaceri, atitudine, attitude, business, crisis, criza economica, criza financiara, finante, income, recesiune economica, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata Lasă un comentariu
Aproape jumatate din imprumuturile bancare apartin bucurestenilor. Capitala este, prin urmare, cel mai mare datornic al institutiilor financiare. De la inceputul crizei pana acum, aici restantele la banci au crescut de 10 ori si ajung la 6,5 miliarde de lei.
Criza a facut prapad in buzunarele romanilor care s-au avantat la imprumuturi inainte sa loveasca recesiunea. Datele BNR arata ca restantele populatiei si firmelor catre banci au crescut, in unele cazuri, si de peste 20 de ori in ultimii doi si jumatate.
Aproape jumatate din imprumuturile bancare apartin bucurestenilor. Capitala este, prin urmare, cel mai mare datornic al institutiilor financiare. De la inceputul crizei pana acum, aici restantele la banci au crescut de 10 ori si ajung la 6,5 miliarde de lei.
Daca ne uitam in tara, cel mai indatorat judet e Clujul. A strans restante de peste 850 milioane lei, iar la inceputul crizei datoriile erau de doar 70 milioane lei. Brasovul a acumulat datorii de peste 760 milioane lei, fata de 121 milioane lei, cat insumau in septembrie 2008. In topul datornicilor catre banci urmeaza judetul Timis, unde restantele au crescut de 10 ori si Constanta, cu datorii de 11 ori mai mari decat in 2009.
Galatiul a reusit performanta negativa de a avea datorii mai mari de peste 20 ori decat avea inainte de criza. In ciuda datoriilor tot mai mari, multi romani au pus bani deoparte pe parcursul crizei, astfel ca depozitele populatiei in banci s-au dublat din toamna lui 2008 incoace.
Din BankNews.ro
mai 26, 2011
antreprenori, atitudine, banci, bursa, business, comunicare, consultanta de specialitate, finante, income, inginerii financiare, Romania, tari straine, venit afaceri, atitudine, attitude, business, finante, income, investitii, know-how, Romania, tari straine Lasă un comentariu
Mirajul unor castiguri facile ii impinge pe o parte din oameni sa aiba incredere in promisiuni de multiplicare a sumelor investite, iar pe o alta parte sa profite de naivitatea primilor. Asa au aparut jocurile de tip piramidal, in care au fost investite sute de miliarde de dolari de-a lungul anilor, iar pierderile au fost inzecite. Anultrecut, de exemplu, unul dintre cei mai respectati oameni de pe Wall Street, Bernie Madoff, a primit cea mai mare pedeapsa – 150 de ani de inchisoare, pentru o inginerie financiara care a functionat zeci de ani si cu care a inselat mii de oameni. Romanii nu sunt nici ei straini de asemenea inselaciuni – afaceri gen Caritas, Gerald sau FNI au luat fiinta pentru a potoli foamea de bani a unui popor sarac, abia iesit din comunism.
Primul mare escroc financiar din istoria Statelor Unite a fost insusi Charles Ponzi, care a dat si numele unei scheme de imbogatire rapida, mecanism interzis de lege, dar care a fost folosit de-a lungul timpului, inclusiv in Romania, si in urma caruia unii s-au imbogatit si altii au ramas cu buza umflata.
Ponzi si-a pus pe picioare ingineria financiara in 1920, cand promitea investitorilor dublarea sumei investite in 90 de zile. In februarie 1920 afacerea lui Ponzi valora 5.000 de dolari, pentru ca in martie sa ajunga la 30.000 de dolari.
Bernie Madoff, succesorul mai instarit al lui Ponzi
Probabil unul dintre cele mai rasunatoare exemple de frauda financiara este cel al fostului director al NASDAQ, Bernie Madoff, care a si primit una dintre cele mai mari pedepse, respectiv 150 de ani de inchisoare, scrie www.InCont.ro
Bazata pe schema Ponzi, frauda lui Madoff nu avut efecte doar asupra celor bogati, dar si asupra celor faimosi. Printre victimele lui Madoff s-au enumerat inclusiv vedete de la Hollywood, ca de exemplu Kevin Bacon sau Steven Spielberg.
Cazul Enron – pierderi estimate de peste 60 de miliarde de dolari
O alta frauda de proportii a fost cea din cazul Enron, in care au fost implicate nume precum Jeffery Skilling, Ken Lay sau Andrew Fastow.
Compania din domeniul energiei a intrat in faliment in 2001, dupa ce initial conducerea nu a declarat pierderile si datoriile firmei. In consecinta, actiunile au scazut de la 90 de dolari la 50 de centi.
Schema lui Charles Ponzi din anii ’20 din America a fost repetata 70 de ani mai tarziu in Romania, de Ioan Stoica. Vestea ca la Cluj poti depune o suma de bani si castigi inzecit a isterizat toata tara la doi ani de la Revolutie.
Caritasul a aparut in 1992 la Cluj, sub forma unei societati cu raspundere limitata, unde initial puteau depune sume mici de bani doar clujenii, pentru a primi inapoi de opt de ori mai multi bani, dupa doar trei luni.
Desi depozitele erau cuprinse la inceput intre 2.000 si 10.000 de lei, mai tarziu depozitul minim a crescut la 20.000 de lei, iar cel maxim a fost majorat pana la 160.000 de lei.
Caritasul a atras 400.000 deponenti din intreaga tara, care au investit 1.257 miliarde lei (aproape 1 miliard de dolari) inainte de a da faliment in 14 august 1994, cu o datorie de 450 milioane de dolari.
Cititi integral pe www.InCont.ro
Din BankNews.ro
Elena Niculescu 
Comentarii recente