Psihoterapeutele au mult tupeu

Lasă un comentariu

Majoritatea se considera foarte speciale, au o parere foarte buna despre ele insele si sunt convinse ca pot organiza „work-shopuri” pentru a le schimba trend-ul vietii femeilor care participa la aceste sedinte (contra cost, evident!).

Cand incep sa-si povesteasca viata personala dinainte de cariera lor de succes, devin patetice! Nimeni n-a mai trecut prin ce-au trecut ele: incercari nereusite de-a intra la facultate, divorturi, certuri cu familia!

Dupa ce-au descoperit menirea vietii lor de a le explica altor femei care-i reteta reusitei in viata, deja se considera niste femei implinite, puternice si pline de succes!

Acum isi pot tipari si carti de succes, adevarate best-seller!

Din pacate, multe dintre ele par niste copii la indigo ale altora care au aparut pe piata inaintea lor!

 

Craciunitze in decembrie

Lasă un comentariu

LouLou sau Anais Anais, eventual Tresor

Lasă un comentariu

Am avut in birou la un moment dat cateva colege despre care as dori sa scriu cate ceva.

Una dintre ele avea o pasiune pentru LouLou, iar alta prefera Anais Anais, dar amandoua faceau eforturi sa-l cucereasca pe seful de departament, om insurat cu un copil.

Ambele colege erau casatorite si aveau cate un copil; prima o fata iar cealalta un baiat. Mame „devotate”, ceea ce nu-nsemna ca le-mpiedica ceva sa faca noi cuceriri printre colegi.

LouLou (s-o numesc dupa parfumul preferat) avea un atu demn de luat in seama: seful de departament conta pe ea foarte mult si o placea. De cate ori plecau impreuna din birou isi pufaia niste parfum din belsug pe imbracaminte.

Anais fusese „detasata” de la un alt departament unde sucise capul unui alt coleg si mutata disciplinar in biroul nostru deoarece sotia acestuia reclamase la director.

Anais avea si alte „indatoriri” la locul de munca; de exemplu isi supraveghea indeaproape colegii si apoi dadea referinte despre acestia. Era vesnic nelinistita, necheza din picioare si isi pulveriza parfumul preferat de multe ori pe zi. Nu ma deranja gestul acesta, deoarece mirosea frumos in birou si-i iertam astfel celelalte porniri provocatoare.

Despre Tresor voi povesti cu alta ocazie!

 

 

 

Despre oameni si fapte

2 comentarii

Motto: Exista oameni care imbatranesc frumos (asa cum au trait toata viata!), unii dintre oameni imbatranesc urat (asa cum au si trait!), iar multi imbatranesc degeaba deoarece nu lasa nimic in urma lor!

 

Oamenii falsi nu mi-au placut niciodata, iar femeile prefacute care sunt aparent amabile, dar se transforma brusc in cele mai aprige dusmance sunt de evitat si de ocolit. Aveam o „amica” virtuala in urma cu vreo sapte ani care avea o parere foarte determinata (negativa) legata de conturile pe#FB. In urma cu doi ani am descoperit intamplator un comentariu in care-si facea publicitate blogului unde publica diverse aberatii si de care este foarte mandra! Si astfel mi-am dat seama ca si-a facut in final cont pe Facebook si se considera „spicy”!

Exista oameni falsi care si-au creat adevarate legende in jurul lor, iar culmea este ca au reusit sa induca-n eroare o multime de oameni inteligenti. Dialogam zilele trecute cu un profesor universitar despre un cabotin devenit persoana publica prin a doua parte a anilor nouzeci; acum isi joaca in continuare rolurile in societate, dar a schimbat registrul si prioritatile. O buna prietena m-a contrazis la un moment dat cand i-am spus ce cred despre personajul in cauza, dar acum imi dau seama ca am intuit corect!

 

 

Spectacolul naturii in Noiembrie

Un comentariu

Ieri am descoperit violete – toporasi printre frunzele cazute din stejar:

De asemenea, caprifoi inflorit (oare pentru a cata oara?) in noiembrie:

Galbenele inflorite ca primavara – vara si zorele, alaturi de tufanele/crizanteme:

 

Despre viata in Bucuresti

Lasă un comentariu

M-am nascut in cartierul Bucurestii Noi, apoi din clasa a patra am locuit in Drumul Taberei pana cand am terminat facultatea, m-am casatorit si m-am mutat in cartierul Sulea-placare, actual Titan-Theodor Pallady, adica de unde incepe Autostrada soarelui, mai pe intelesul tuturor. 

Foarte multi ani am lucrat in centrul Bucurestiului, deoarece aveam biroul intr-o cladire situata pe strada Doamnei. N-am avut niciodata complexul legat de cartierul in care locuiesc si nu mi-am dorit neaparat sa evadez de aici, desi motive s-ar fi gasit!

Incepand de anul trecut merg frecvent in Drumul Taberei, revad din autobuz locurile pe unde am copilarit si ma incearca tot felul de nostalgii firesti. Mi-am dat seama ca sunt mult mai legata de acest cartier unde-am copilarit, decat de cartierul in care locuiesc acum si unde s-au nascut copiii mei, unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viata, alergand zilnic in centrul orasului pentru a semna condica de prezenta la serviciu. 

Ce surprize iti ofera natura umana…

Parenting de Romania

Lasă un comentariu

Copiii sunt teribilisti la o anumita varsta care difera de la o generatie la alta! Ieri am citit si eu articolul despre balul bobocilor de la Cluj, am vazut fotografiile postate acolo si mi-am amintit momente mai speciale din copilaria copiilor mei, cum era si normal! Stiam ca in anturajul copiilor exista unii proveniti din familii dezorganizate, unde parintii consuma alcool, unde educatia si supravegherea acestora lasa mult de dorit, dar cu toate acestea eram constienta ca trebuie sa tin legatura cu scoala, sa fiu conectata la realitate si sa-mi constientizez copiii asupra riscurilor si pericolelor care pot rezulta din anumite derapaje de la conduita. Cea mai mare surpriza a fost sa ma-ntalnesc intr-o zi pe strada cu un coleg de clasa a patra care cumparase o sticla de sampanie pentru a sarbatori la scoala sfarsitul de an! Si o alta surpriza a fost dupa ce am scos de la developat un film si m-am uitat pe fotografiile facute de copii la ziua unei colege (prin clasa a saptea!) cu aparatul nostru de fotografiat. Atat am de spus, iar cine are copii stie cat de important este ca traind in colectivitate unde apar tot felul de situatii si exista o mare varietate de oameni, sa iesi intotdeauna pe usa principala, nu pe cea din spate!
#parentingdeRomania

Campania #MeToo in Romania

Un comentariu

Am citit in ultimele zile multe confesiuni ale femeilor in legatura cu hartzuirea sexuala, metode de intimidare ori santaj si sunt intru totul de acord cu cele marturisite de ele, deoarece sunt adevaruri de necontestat!
Dar n-am citit nimic despre femeia-crampon care atunci cand isi propune sa puna stapanire pe un barbat (de multe ori casatorit si tata de copii!), nu il mai lasa in pace pana nu-l determina sa-si paraseasca familia si s-o aleaga pe ea!
Am intalnit foarte multe astfel de cazuri si-mi amintesc povesti despre femei care se paruiau pe coridoare, ori prin birouri de dragul unui barbat! Evident ca nominalizarile nu-si au rostul!

Campania aceasta importata din afara tarii a-nceput sa dea roade: in mass-media au inceput sa apara numele unor profesori de liceu care si-au umilit elevele cu avansuri insistente si indecente. Mi-am amintit de o fosta colega de liceu care a ramas insarcinata in urma relatiilor avute cu un profesor de romana. In urma scandalului creat atunci cand s-a descoperit sarcina, eleva a fost exmatriculata, iar profesorul si-a vazut in continuare de viata lui privata. Eram in clasa a douasprezecea si nu stiu ce s-a intamplat mai departe, dar am aflat dupa ani de zile ca fosta noastra colega a nascut copilul si l-a crescut cu sprijinul familiei sale.

Acum ma-ntreb: oare cati profesori, angajatori, directori, sefi s.a.m.d. tremura de teama ca vor fi dati in vileag de catre femei pe platformele de socializare, in mass-media? Cate teste ADN se vor face, cate procese de paternitate ori de calomnie vor urma, cate amenintari si santaje se vor produce in viitorul apropiat?

 

Newer Entries