februarie 25, 2020
Admin
atitudine, brand personal, Bucuresti, bunici, civilizatie, comunicare, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, femei
generatia Alpha, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, smart kids, viata
Ce scriam exact in urma cu doi ani:
Aseara mi-am luat cu mine si Android-ul fara sim pe care il am de cca. un an, dar nu-l folosesc; m-am gandit sa-l prezint domnisoarelor-nepoate spre butonare, in ideea ca poate mai invat si eu ceva de la ele! 🙂 #Sara l-a deschis imediat, a facut cateva fotografii, dar Aylin (trei ani si cinci luni!) l-a solicitat de la inceput, l-a butonat/atins prin partile esentiale, a ajuns la Youtube si atunci a spus: sa vedem daca are internet?!? Apoi a raspuns tot ea: n-are! 😀
Pai n-avea acces la „wi-fi”-ul lor, caci nu-l conectase nimeni!
Copilul de trei ani si cinci luni stia foarte bine! 🙂
Ieri am fost in vizita prelungita la gemenii familiei care tocmai au implinit si ei trei ani si cinci luni. Unul dintre ei primise tabletzica de la tatal sau care se grabea sa plece la serviciu si glisa pe ea in cautarea desenelor animate preferate. Celuilalt i-am oferit smartfonul meu pe care nu-l folosesc in general decat pentru apeluri telefonice. De dragul fericirii lui si ca sa scurtez timpii de asteptare, mi-am amintit de comenzile vocale pe care i le poti adresa lui Google si te rezolva imediat! Tot de la domnisoarele-nepoate am aflat aceste tehnici „de supravietuire” in era digitala! (Ce ne-am face fara generatia inteligenta Alpha?)
Prin urmare, am cerut cu glas tare Tom si Jerry atat eu cat si copilul, iar Youtube ne-a pus la dispozitie ce-am solicitat!
Acum ma simt si eu in randul lumii deoarece am facut progrese in folosirea tehnologiei moderne de dragul celor mici!
Ma gandesc doar la ce-mi vor recomanda zilele acestea Google&Youtube&Facebook! 😀
februarie 9, 2020
Admin
atitudine, blogosfera, brand personal, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Romania, women
atitudine, attitude, comunicare, femei, life, Romania
S-a umplut lumea virtuala de oameni indragostiti de propria faptura! Narcisismul si megalomania sunt la mare pret printre oameni, desi se vede de la distanta ca unii dintre ei n-au facut nimic demn de remarcat in viata lor. Cert este faptul ca unii arboreaza un aer intelectual, desi greselile gramaticale si de exprimare i-ar da de gol la prima lectura a comentariilor aberante.
Scriam acum doi ani urmatoarele:
„Cred ca #FB ar trebui sa introduca o rubrica speciala la profil: tu cine-ai fost inainte sa-ti faci cont aici? 🙂
Am observat zilele trecute cum au „evoluat” unele personaje pe care le stiu de opt-noua ani, cata aroganța folosesc atunci cand li se adreseaza altora si mi-am amintit ce umili au debutat pe-aici si ce tari se cred acum.
#Atitudineafacediferența
ianuarie 15, 2020
Admin
amintiri, arta, atitudine, brand personal, Elena Niculescu, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, new trends & ideas, Romania, terapie prin imagini frumoase
atitudine, attitude, cultura, educatie, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, terapia prin imagini frumoase, viata
De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat! 🙂
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)
Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)
Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.
In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.
Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.
Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:
Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!
ianuarie 3, 2020
Admin
amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri
atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata
Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel:
– anii nouazeci au fost cei ai sperantelor, ai acumularii de noi experiente, cunostinte in domeniul economic si al provocarilor in domenii noi, ca de exemplu privatizarea.
– anii doua mii au constituit acumularea experientei legate de economia de piata in care intrase Romania dupa anul 1990. Entuziasmul si dezamagirile s-au tinut lant in acei ani; eforturile de supravietuire s-au inmultit, iar rezultatele n-au fost nici pe departe la inaltimea planurilor si asteptarilor, dar s-au intamplat si lucruri bune.
– au urmat anii 2010-2019 care mi-au adus bucurii nemaintalnite pana atunci alaturi de noile comori ale familiei: generatia alpha a nepoatelor si nepotilor.
In plus, in perioada 15 iunie 2011-decembrie 2016 am pictat peste sase sute de lucrari de diverse dimensiuni, am avut doua expozitii de pictura, mi-am atras admiratori si am starnit dusmanii.
decembrie 27, 2019
Admin
atitudine, Elena Niculescu, iarna 2019, imagini frumoase, nepoate, nepoti, sarbatori de iarna
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, Romania, sarbatori de iarna, terapia prin imagini frumoase, viata
Craciunul din copilaria copiilor in imagini, aici.
Craciun 2019:
noiembrie 14, 2019
Admin
amintiri, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, terapie prin imagini frumoase, toamna, wishes, women
atitudine, attitude, Bucharest, terapia prin imagini frumoase, viata
noiembrie 6, 2019
Admin
atitudine, campanie electorala pentru prezidentiale, civilizatie, comunicare, literatura, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, Romania, societatea civila, viata
„Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois!”
De la inceputul campaniei electorale, proverbul de mai sus pe care l-am scris intre ghilimele, nu-mi da pace, in fiecare zi imi vine-n minte! 
Nu are rost sa amintesc de fabule celebre cu iz electoral precum „Lupul moralist”, „Cainele si catelul”, sau „Vulpea liberala”…
#AlegeriPrezidentialeInRomania
„Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu
„Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntîmplare:
Și eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește.
Cît pentru mine unul, fieștecine știe
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.“
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelu Samurache, ce ședea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Și că nu au mîndrie, nici capriții deșarte,
S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
„Gîndirea voastră — zise — îmi pare minunată.
Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei.“
— „Noi, frații tăi? răspunse Samson, plin de mînie.
Noi, frații tăi, potaie!
O să-ți dăm o bătaie
Care s-o pomenești.
Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, asfel să ne vorbești?“
— „Dar ziceați…“ — „Și ce-ți pasă ție? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria și că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței.”
Acestea între noi adesea o vedem,
Și numai cu cei mari egalitate vrem.
(Ed. 1842)
Older Entries
Newer Entries
Comentarii recente