Google stie cand vrei sa demisionezi

Lasă un comentariu

Sau mai pe intelesul tuturor: feriti-va de Google! El stie tot, afla tot, trage si concluzii, poate provoca furtuni intre angajati si angajatori.
Mai multe detalii despre atotstiutorul Google aici:
http://www.zf.ro/zf-24/google-stie-cand-vrei-sa-demisionezi-inainte-sa-ti-dai-tu-seama-
Google a dezvoltat un proiect extrem de controversat care poate avea un impact negativ asupra relaţiilor dintre sefi si angajati. Este vorba despre un algoritm care estimeaza care dintre angajaţi sunt predispusi sa demisioneze, chiar înainte ca ei sa constientizeze.

Sinistrul algoritm presupune colectarea informaţiilor despre angajati (CV-uri, review-uri, evoluţia salariilor etc.

In arsita verii, sau comertul exterior de altadata

2 comentarii

La intersectia Doamnei cu Ion Ghica, acolo s-au derulat toate evenimentele in arsita verii.

In fiecare zi mergea la etaj unde domnul acela grizonat, pus la patru ace supraveghea sala de arta. Volumul lui Alpatov astepta pe raftul bibliotecii sa fie luat si studiat zilnic, pagina cu pagina, capitol cu capitol. Pana intr-o zi cand planurile s-au schimbat. A urmat facultatea, o alta si dupa cinci ani s-a intors in intersectia Doamnei cu Ion Ghica. Incepea o noua etapa, totul parea misterios si fascinant.

In arsita verii oamenii alergau in toate partile, mirosul de cafea inunda coridoarele inalte, tacanitul masinilor de scris se auzea din spatele usilor groase din lemn masiv, vopsite in culori inchise. Era un du-te, vino pe care nu-l intelegeai daca nu erai cat de cat familiarizat cu ce se intampla acolo.

Femei frumoase, cu un aer distins, elegante, care lasau in urma dare de parfum bun se leganau pe acele coridoare, purtand cate o hartie in mana, intrau la director, aflau ca nu e, se intorceau in birou, sau ramaneau sa-l astepte in secretariat. Se auzea tacanitul masinilor de scris, sunau grav telefoanele, cateva in fiecare birou, se suna prin centrala, asa era pe atunci. Barbati in camasa cu manecile suflecate alergau pe scari, incarcau vapoare, descarcau camioane, verificau tone de bumbac sosit in Constanta, alergau dupa conosamente, se duceau dupa frachte, zburau la Paris, sau la Cairo, la Beirut, sau la New York, la Moscova, sau la Merlbourne.

Directorii erau oameni legendari, apareau in sedinte, dadeau verdicte, puteau sa te ridice sau sa te afunde, cum iti era norocul. In locul lor sefii de serviciu aveau mana libera sa analizeze, sa tipe, sa judece, sa ameninte, sa ia decizii, sa te faca sa te simti un nimeni mult prea neimportant pentru ei.

La protocol veneau clientii legendari de care se  vorbea in soapta pe la colturi. Circulau tot felul de legende si de povesti cu oameni de afaceri fosti patroni de filaturi in tara, plecati in Franta sau in Germania si de acolo continuau sa lucreze cu patria lor de origine: cumparau sute de metri de tesaturi crude sau albite pe care le prelucrau prin alte parti si le transformau in lenjerie de pat. Dar pentru a putea cumpara ieftin plateau greu, plimbau pe unii pe Coasta de Azur, atunci ca si acum. Si cine stia si nu tinea pentru el sfarsea urat, cadea de pe munte  iarna si era gasit primavara cand se topeau zapezile.

Dar toate aveau un farmec aparte, un aer misterios si parfumat cu miros de cafea buna de la protocol, cu mirosul inconfundabil de Kent si de Dunhill, cu parfumuri Balmain, Bourgeois si Yves Saint Laurent, cu aburii de whisky servit pe cuburi de gheata clientilor importanti din Liban si Kuwait, sau Italia, Belgia, Olanda si Anglia.

Cand era sfarsit de luna, de trimestru, de semestru, de an, lucrurile scapau de sub control. Toata lumea parca innebunea. Toti voiau cifre, rezultate, situatii pe orizontala, pe diagonala, cifrele trebuiau sa iasa, cheia de control o detinea sefa noastra, foarte priceputa in diplomatie, in compensatii, in o mana spala pe alta, in telegrame si telexuri interminabile, in formule de politete si in stat excesiv peste program.

Iar noi, pigmeii trebuia sa livram, sa facturam, sa exportam, sa miscam vagoane, vapoare, containere, camioane, avioane, sa introducem documente in banca, sa incasam, sa facem situatii, sa raportam realizarea volumului de export estimat. Si nu era usor deloc, dar nu ne ierta nimeni daca nu ne faceam datoria, mai mult decat atat, ne penaliza la salariu cu procentul de nerealizare de plan.

In arsita verii ne prindea noaptea in birourile noastre supraaglomerate unde puteam fi cate doisprezece oameni cu patru-cinci masini de scris zgomotoase, masini de calculat cu banda, cateva telefoane la care vorbeam toti deodata caci parca era sfarsitul lumii. Si pe usa intra tot timpul cineva sa ne intrebe: cat, cum, de ce, ati terminat?

La orele pranzului de afara venea mirosul de poluare de la Universitate si de la Coltea, cele mai poluate intersectii din Bucuresti. Nu stiu de ce, dar imi placea mirosul acela, desi de nerespirat, mai ales dupa ‘90.

In curtea interioara era mai racoare, era umbra si placut, daca aveai biroul pe cealalta parte a cladirii.

Cand lucrurile se complicau veneau colegii din ministere, de la industria usoara, cu care imparteam cladirea, de la comertul exterior, adica de vis-a-vis, sau cei de la Dunarea, care raportau si ei tot cifrele noastre, caci ei ne supravegheau indeaproape. Daca aveai facturi neincasate, sau navluri moarte, sau marfuri livrate pe credit, reclamatii de calitate, te puteai considera un om condamnat la intrebari, la controale, la interviuri cu omul de la etajul intai.

Nu era simplu deloc, pentru ca de multe ori erai parasit, toti se dadeau de o parte, cei de la ambasade trimiteau telegrame cifrate care soseau in caiete speciale, erai pus la zid, agresat verbal, stresat, intervievat, daca nu erai puternic cedai psihic, era foarte usor s-o iei razna.

Daca erai norocos si aveai dosar bun plecai in strainatate sa-ti cunosti clientii la ei acasa si puteai sa te ratacesti, sa te pierzi cu firea, sau sa te intorci acasa la ai tai. Fiecare isi urma destinul in felui lui.

Aceasta povestire este cadoul meu  pentru fostele mele colege si fostii mei colegi carora le doresc o vara frumoasa.

Cea mai in varsta bloggerita s-a stins din viata la 97 de ani

Lasă un comentariu

The „world’s oldest blogger” has died at the age of 97, her grandson said.

http://amis95.blogspot.com/
MUXIA, Spain, May 22 (UPI) – A Spanish woman who gained Internet fame as the „world’s oldest blogger” has died at the age of 97, her grandson said.

Maria Amelia Lopez’s grandson posted on her blog, which had marked more than 1.5 million visitors, that his grandmother, who called herself the „world’s oldest blogger,” died Wednesday at her home in Muxia, Spain, on the Gallic coast.

Lopez, who began posting to amis95.blogspot.com on Dec. 23, 2006, filled the blog with anecdotes and musings about old age, health issues, current events and what life was like under the dictatorship of Francisco Franco, The Daily Telegraph reported Friday.

„When I’m on the Internet, I forget about my illness. The distraction is good for you – being able to communicate with people. It wakes up the brain, and gives you great strength,” Lopez wrote in one of her final blog postings in February.

Lopez’s grandson wrote the final entry on the blog to inform readers of Lopez’s death and encourage them to embrace life in the way touted by his grandmother.
„Enjoy life and grandparents,” he wrote.

On the same subject:

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/spain/5367605/Worlds-oldest-blogger-dead-aged-97.html

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Rest in peace!

La Multi Ani Constantin si Elena

4 comentarii

FA87_330x370Sa aveti zile frumoase, sanatate si multa fericire!

Am primit o felicitare frumoasa de la Mihaella.

topyMihaella, iti multumesc frumos!

Jobul viitorului: consultantul financiar

Lasă un comentariu

La vremuri noi, joburi noi am putea spune. Daca pana acum head-hunterii erau la mare cautare, acum se cristalizeaza altfel cautarile, ele devin mai specifice.

Consultantii financiari devin foarte cautati, adica cei care stiu sa stabileasca prioritatile in stabilirea unui buget si a cheltuirii acestuia cat mai eficient.

http://www.banknews.ro/stire/28479_jobul_viitorului_consultant_financiar.

Meserii la mare cautare la vreme de criza

Lasă un comentariu

http://www.banknews.ro/stire/28256_meserii_la_mare_cautare.html

Firmele de recrutare „vaneaza” cu precadere persoane cu pregatire financiar-contabila, politehnisti si specialisti in dezvoltarea online. Astazi se angajeaza usor oameni care sa munceasca in retail, iar psihologii si specialistii in resurse umane isi gasesc greu de lucru. In domenii ca bancar si auto se intra foarte greu, pentru ca sunt piete „acoperite”.

Sute de mii de romani isi cauta un loc de munca. Ultimele evidente ale Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) arata ca in Romania sunt inregistrati 513.621 de someri. Rata somajului inregistrat la nivel national a fost de 5,6% la sfarsitul lunii martie, mai mare cu 1,5% decat cea din aceeasi perioada de anul trecut.

In aceste conditii, recrutorii le recomanda celor fara serviciu sa se indrepte catre meserii care sunt cerute pe piata muncii.

Razvan Ionescu-este castigatorul Top 50 cei mai sexy jurnalisti

Lasă un comentariu

Felicitari, Razvan Ionescu!

http://www.catavencu.ro/razvan_ionescu_astept_sa_mi_se_schimbe_viata_in_bine-

Răzvan Ionescu: „Aştept să mi se schimbe viaţa în bine”

Cum se vor administra banii de la FMI?

Un comentariu

Eu nu pot sa inteleg un lucru: oamenii aflati in posturi puternice se contrazic unii pe altii.
Dupa ce au afirmat ca banii de la FMI vor asigura plata salariilor si a pensiilor, vor asigura supravietuirea celor cu venituri mici (deci vor sustine consumul in continuare), vor ajuta economia sa-si revina, vor stimula productia pentru export, etc., acum declara ca salariile bugetarilor ingheata, ca salariile profesorilor nu se mai maresc. Automat astfel de declaratii starnesc nemultumirea oamenilor. Dupa ce s-a spus in toate mediile ca salariile profesorilor nu mai cresc, acum doamna ministru a declarat ca sunt zvonuri false.
Eu nu mai inteleg nimic, declaratii contradictorii, in fiecare zi se declara oficial altceva, cum e oare posibil?

http://www.wall-street.ro/slideshow/Economie/63743/Pogea-Nu-poti-lua-imprumutul-ca-sa-l-dai-pe-papa-Banii-de-la-UE-nu-se-duc-in-salarii-sau-pensii.html

Romania – ciudatenia bancara a Europei

Un comentariu

http://www.banknews.ro/stire/27746_romania,_ciudatenia_bancara_a_europei.html

De la dobanzi la strategii pe timp de criza si de la marjele proprii la modalitatea de comisionare, bancile din Romania se detaseaza net de surorile din zona tarii noastre. De cele mai multe ori, din pacate, diferentele nu sunt de partea clientului.

Bancile din Romania au aplicat cel mai mare procent de crestere la dobanzi in perioada de inceput a crizei financiare comparativ cu institutiile de credit din orice alta tara central si est-europeana. Aceleasi banci din Romania au cea mai paguboasa metoda de calcul al dobanzii variabile (din punctul de vedere al clientului). Tot ele, bancile din Romania, sunt singurele din regiune care ofera doar ca o raritate depozite pe perioade mai lungi de doi ani. Nu in ultimul rand, de o buna perioada de vreme, bancile romanesti au cele mai mari dobanzi din regiune chiar daca, economic vorbind, au fost momente cand Romania statea mult mai bine decat alte tari comparabile.

Toate aceste proprietati, despre care Cotidianul a scris in cateva randuri, transforma sistemul bancar autohton intr-un fel de ciudatenie a bancilor europene, in ciuda faptului ca marile grupuri prezente la noi in tara (Erste, UniCredit, Raiffeisen, Societe Generale, Alpha, NBG etc.) fac piata si in restul statelor din regiune.

Fapt unic in Europa Centrala si de Sud-Est, de cateva luni incoace, companiile din Romania au luat credite in lei mai scumpe decat populatia. Diferenta dintre dobanzile la creditele in lei pentru populatie si cele pentru companii este de pana la patru puncte in favoarea primei categorii, potrivit datelor BNR. In acelasi timp, creditele in euro au dobanzi cu sub 2% mai mici pentru firme decat pentru populatie. Prin comparatie, in Cehia, de exemplu, firmele iau credite in euro la o dobanda medie de 3,5% pe an, iar populatia la 7%, in timp ce in Ungaria diferenta este de la 10 la 5%.

Bancile din Cehia, Ungaria, Croatia, Austria si chiar din Serbia sau Ucraina au produse de economisire construite pentru perioade lungi. Ba mai mult, in aceste tari, cu cat depozitul este mai lung, cu atat dobanda este mai buna. In Romania sunt doar doua banci care acorda depozite pe mai mult de doi ani, desi in tarile enumerate mai sus, Erste Bank (actionar majoritar BCR) si UniCredit au o groaza de produse de economisire pentru perioade lungi.

„Romania Europeana” de Corina Cretu

Lasă un comentariu

corinacarte22Am fost la lansarea cartii Corinei Cretu : Romania Europeana
Cartea contine activitatea de europarlamentar a Corinei Cretu din ultimii doi ani de zile.
Evenimentul a fost foarte reusit. O sala arhiplina de personalitati ale vietii publice, politice, prieteni, familie, colegi, profesori, blogari, presa.
Corina Cretu a salutat pe toata lumea si a acordat autografe.
Felicitari Corina si mult succes in continuare!

Older Entries Newer Entries