Pentru ca ei nu mai stiu ce vor.
Daca le inoculezi din scoala primara dezgustul fata de tara in care traiesc.
Daca in liceu le bagi in cap ca n-au niciun viitor sa se realizeze in tara natala.
Eventual le trimiti parintii sa munceasca in tari straine si-i lasi in grija bunicilor, a matusilor, a vecinilor sau a nimanui.
Intre timp au inceput sa guste din etnobotanice, ca-s mai ieftine si aproape de scoala…tot zice la radio ca le interzic, dar de fapt nu dispar.
In facultati vor afla ca degeaba invata. Joburi sunt greu de gasit pentru absolventi, iar pentru posturi de pregatire medie nu pot fi angajati pentru ca sunt suprapregatiti.
Ca sa-si intemeieze o familie li se promit case pe credit, dar bancile nu mai acorda credite acum. Ca sa aiba un copil lucrurile se complica si mai mult: daca esti student nu te primeste orice medic de familie. Daca n-ai adeverinta de salariat, nu ai dreptul la asistenta medicala decontata de casa de sanatate.
Daca esti o mama fara adeverinta de salariat nu beneficiezi de indemnizatia de crestere a copilului.
In aceste conditii ce-ti mai ramane? Sa accepti orice job, sa apelezi la ajutorul parintilor, sa locuiesti cu ei, sau sa pleci pe alte meleaguri din dorinta de a te realiza.
Exista si varianta de a alege sa supravietuiesti aici: sa-ti incepi propria afacere si sa te lupti zilnic cu morile de vant. Sa inghiti abuzuri, ineptii, mojicii, dar sa-ti doresti ca intro buna zi totul sa se schimbe in bine pentru tine.
Si nu trebuie sa te lasi impresionat de oamenii ingenunchiati. Imaginea corporatistei aceleia plina de viata care a murit intro camera inconjurata de laptopuri si dosare…nu trebuie sa te obsedeze.
Nici imaginea fetei aceleia plina de ticuri deoarece tot timpul nu reusea sa-si respecte dead-line-ul.
Nici de fata cealalta pe care-ai intalnit-o la policlinica si ajunsese de nerecunoscut, cu privirea absenta si cu 30 de kilograme mai putin…
Nici de baiatul acela plin de el, sales man de succes, care a izbucnit in plans cand a fost vorba de tatal lui care l-a parasit cand era mic, sa nu-ti amintesti…
Daca ai putea sa uiti tot, ai putea fi mai fericit!
Lasă un răspuns