La Multi Ani, de Sfantul Petru si Pavel

Lasă un comentariu

Bucharest my-love

2 comentarii

Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.

Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.

In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.

Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…

Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.

Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.

Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.

Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.

In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.

Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.

Ma peinture – Fleurs de „Ne m’oubliez pas”

Lasă un comentariu

 

De ce sunt romanii discriminati in lume?

2 comentarii

Ceea ce pare de neinteles la prima vedere, are intotdeauna si un sambure de adevar.

Mai multi romani care traiesc si muncesc in afara granitelor au povestit aici cum si cand s-au simtit discriminati.

Este foarte regretabil ceea ce se intampla si ca roman care am calatorit mult in strainatate pot sa ma simt revoltata pe de o parte, iar pe de alta sa recunosc ceea ce m-a deranjat in decursul anilor la conationalii nostri.

In primul rand: romanii sunt cei mai aprigi dusmani ai romanilor de pretutindeni. Ura, gelozia si invidia sunt de regula „sentimentele” pe care le nutresc romanii fata de ceilalti compatrioti.

Daca evreii si armenii nutresc unii pentru altii sentimente de solidaritate, intrajutorare, oriunde s-ar afla, la noi nu se intampla asa, iar exemple s-ar gasi de dat, dar nu acesta este scopul. Biserica ortodox-crestina incearca sa vina in intampinarea romanilor, sa-i uneasca, sa-i determine sa se iubeasca unii pe altii, dar nu stiu in ce masura si reuseste s-o faca.

In al doilea rand: este adevarat ca foarte multi romani au comis infractiuni in tarile unde au emigrat, iar canalele mass-media din tarile respective au dat o amploare deosebita acestor intamplari. Astfel s-a creat o adevarata psihoza internationala despre cat de „criminali” sunt romanii si cat rau pot sa faca. Din pacate reactiile oficiale au fost inexistente, sau destul de voalate. Din ce motive nu stim exact: poate a fost o strategie anume de a nu se deteriora relatiile diplomatice dintre tari, sau pur si simplu slabiciune…

In al treilea rand: despre romanii inteligenti, talentati, ingeniosi, muncitori se vorbeste in general foarte putin, ca si cum trendul ar fi sa-i tinem sub acoperire, sa nu afle nimeni despre ei. Nemaivorbind despre valorile culturale traditionale romanesti despre care ne ferim sa vorbim raspicat, de parca ne-ar fi rusine cu ele.

In al patrulea rand: promovam in ultimii ani numai coruptia, diletantismul, incoerenta si lipsa de implicare a romanilor in treburile tarii. Pentru omul de rand avem numai cuvinte grele, iar acesta se simte impovarat si dezamagit. Ar trebui sa folosim cuvintele brave, de incurajare si in afara zidurilor salilor de sedinta de partid. Si atunci cu siguranta totul ar incepe sa straluceasca altfel.

 

La Multi Ani copiilor din lumea intreaga!

Lasă un comentariu

Intotdeauna mi-a placut sa inventez povesti, cantece si jocuri pentru copii.

Mi-a placut sa-i invat cantecele in romana, in engleza si-n franceza. Si o mai fac si acum cand sunt in preajma unui pui de om.

Fiicei mele ii placea sa-i citesc dintro carte bilingva: pe o pagina scria in romaneste, pe cealalta in spaniola. Povestea era despre un batran uracios care nu iubea copiii si-i gonea din gradina lui. La sfarsitul povestii nici pasarile nu-i mai vizitau gradina. Morala povestii am retinut-o, desi nu era pentru mine, caci eu i-am iubit dintotdeauna si sunt sigura ca si ei ma iubesc pe mine.

Baiatului meu nu i-a placut franceza cand era mic, desi eu m-am straduit…

Ieri imi aminteam despre expozitiile de pictura pe care le faceam cu desenele copiilor la Biblioteca Sadoveanu, sau pe holul companiei unde lucram. Serbarile de 1 Iunie erau o adevarata sarbatoare, pentru ca trebuie facute tot timpul surprize frumoase copiilor.

Sfatul meu pentru parinti este urmatorul: copiii trebuie iubiti si pretuiti! Viata nu este si n-a fost usoara niciodata, dar asta nu inseamna ca nu trebuie traita cu intensitate, iar a nu avea copii reprezinta un mare risc, acela al singuratatii.

Bucurestiul este pe primul loc in TOP-ul imprumuturilor la banci

Lasă un comentariu

Aproape jumatate din imprumuturile bancare apartin bucurestenilor. Capitala este, prin urmare, cel mai mare datornic al institutiilor financiare. De la inceputul crizei pana acum, aici restantele la banci au crescut de 10 ori si ajung la 6,5 miliarde de lei.

Criza a facut prapad in buzunarele romanilor care s-au avantat la imprumuturi inainte sa loveasca recesiunea. Datele BNR arata ca restantele populatiei si firmelor catre banci au crescut, in unele cazuri, si de peste 20 de ori in ultimii doi si jumatate.

Aproape jumatate din imprumuturile bancare apartin bucurestenilor. Capitala este, prin urmare, cel mai mare datornic al institutiilor financiare. De la inceputul crizei pana acum, aici restantele la banci au crescut de 10 ori si ajung la 6,5 miliarde de lei.

Daca ne uitam in tara, cel mai indatorat judet e Clujul. A strans restante de peste 850 milioane lei, iar la inceputul crizei datoriile erau de doar 70 milioane lei.  Brasovul a acumulat datorii de peste 760 milioane lei, fata de 121 milioane lei, cat insumau in septembrie 2008.  In topul datornicilor catre banci urmeaza judetul Timis, unde restantele au crescut de 10 ori si Constanta, cu datorii de 11 ori mai mari decat in 2009.

Galatiul a reusit performanta negativa de a avea datorii mai mari de peste 20 ori decat avea inainte de criza. In ciuda datoriilor tot mai mari, multi romani au pus bani deoparte pe parcursul crizei, astfel ca depozitele populatiei in banci s-au dublat din toamna lui 2008 incoace.

Sursa: Realitatea.net

Din BankNews.ro

Interviu online

Lasă un comentariu

Noi am fost educati nemteste in spiritul clasicilor rusi. Ni se repeta: „Invatati, invatati, invatati”, fara sa ni se explice mai departe. Fiecare intelegea ce voia si ce putea. Acolo unde parintii erau deschisi la minte, copiii mergeau la liceu si la facultate, in alte familii mergeau la munca in uzina sau la scoli profesionale.

Noua nu ne-a spus nimeni ca suntem valorosi. Se obisnuia ca omului sa nu i se acorde prea multa importanta…eram folositi, dar nu ne multumea nimeni de obicei.

A fost si bine, dar si rau, noi stiam sa ne traim viata altfel decat si-o traiesc cei de acum.

Am fost educati sa alegem binele de rau. Am fost indemnati sa fim cinstiti si ascultatori. Ni s-a spus ca trebuie sa invatam pentru ca ei, parintii nostri nu au putut sa o faca si au regretat acest lucru toata viata. Noi am fost prima generatie de intelectuali din familie, in blocul nostru majoritatea erau muncitori, noi faceam nota discordanta…

In urma cu cateva zile un bun prieten blogger si feisbucker m-a intrebat daca vreau sa-i acord un interviu si am fost de acord. Interviul se poate citi  in varianta extinsa, intrebari si raspunsuri, aici:

Interviu@

sau in varianta prescurtata, numai raspunsuri, aici:

fara poze…fara vdt…doar cu elena

 

Ce s-a intamplat in acest sfarsit de saptamana

Lasă un comentariu

Daca in weekend-ul trecut am asistat la „nunta regala” si la plantare de copacei, in cel care abia s-a incheiat s-au dezbatut doua subiecte de importanta majora: dublarea filmelor in limba romana si gaura din pantoful reprezentantului FMI. Si toate acestea in contextul unei saptamani dominate de prinderea si eliminarea prin impuscare a lui Osama Bin Laden, inamicul no.1 al Planetei din ultimii zece ani.

Nici nu este de mirare ca azi-noapte cand am inchis calculatorul am facut o mare greseala si am pierdut tot ce-am lucrat o jumatate de zi…asa se intampla atunci cand iti folosesti atentia distributiva aiurea.

Dezbateri asupra subiectelor din weekend aici.

In 30 Aprilie s-au plantat 600 de copacei in Greenfield la Padurea Baneasa

3 comentarii

Actiunea a fost mediatizata pe Facebook si pe bloguri din timp. Vremea frumoasa de sambata i-a ajutat pe voluntarii „Green” sa participe la plantare cu mic, cu mare.

Multi copii au fost prezenti la eveniment pentru ca ei sunt cei mai entuziasti atunci cand vine vorba de natura, de verdeata, de copacei, de lopata si de galeata cu apa.

Imagini de la marea plantare:

– la Greenfield Residence si pe paginile voluntarilor: aici, aici si aici.

Copiii mici sunt foarte atenti la tot ceea ce se intampla la plantat!

Ei sunt gata oricand sa dea o mana de ajutor…

Copacul este gata plantat! O mare bucurie, va purta numele voluntarului cel mai mic 😀

Sa prezentam copacelul si altor voluntari care au plantat vreo 10…

I loved Lady Diana very much…

Lasă un comentariu

In memoriam Lady Diana

Cred ca ar fi mandra sa participe la nunta fiului ei William…

Mi-am amintit ca Charles n-a fost imbracat in negru la funeraliile Dianei…intotdeauna m-am intrebat : de ce?

Older Entries Newer Entries