Editura Publica a scos pe piaţă cea mai aşteptată carte de economie a crizelor, scrisă de singurul economist care a prezis cu exactitate, pas cu pas, recenta criză ce a zguduit sistemul economic la nivel macro, „Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor”*, de Nouriel Roubini şi Stephen Mihm.
Nouriel Roubini a fost luat peste picior în momentul in care a lansat avertismentul, fiind poreclit „Dr. Dezastru”. Acum este adulat ca un adevarat profet, o Casandra blestemată să nu fie crezută de nimeni chiar dacă spune adevarul.
Spre deosebire însă de Casandra, Roubini a apelat la calcule matematice şi economice în 2006 când a argumentat, în faţa Fondului Monetar International, că întreg sistemul se va prăbuşi sub greutatea unui balon speculativ din ce în ce mai periculos. Descrierea estimativă pe care Roubini a făcut-o crizei ce urma să vină pare acum un raport postfactum. Toate avertismentele sale s-au adeverit pas cu pas, Roubini urcând pe locul 2 în topul celor mai mari intelectuali în viaţă (Prospect Magazine) si pe locul 4 în topul „celor mai importanţi gânditori globali” (Foreign Policy).
Roubini insistă însă că, şi după adeverirea tuturor avertismentelor sale, sistemul refuză să reacţioneze într-un sens de autoreglare şi tinde să se scufunde în aceleaşi greşeli care l-au îngropat, de la măsurile anticriză la nivel macro, până la deciziile economice ale indivizilor. „Departe de-a fi un eveniment rarisim, care survine o dată la un secol, recentul dezastru financiar s-ar putea să fie o picătură din potopul care va să vie”, avertizează in cea mai recentă carte a sa, „Economia Crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor”, publicată în original în mai 2010 şi lansată de Editura Publica în limba română la doar 2 luni distanţă.
Recentul cataclism, subliniază Roubini, marchează debutul perioadei de încheiere a actualului sistem. Tototdată, Roubini semnalează sfârşitul stabilităţii financiare pe care a adus-o cu sine Pax Americana. „Pe măsură ce puterea americană se erodează în anii care vin, crizele s-ar putea să devină mai frecvente şi mai virulente, in lipsa unei superputeri redutabile şi apte să coopereze cu alte forţe emergente, în a aduce acelaşi gen de stabilitate economiei globale.” Problema cea mai gravă pe care o avem la ora actuala este că, deşi criza a ars un croşeu zdravan actualului sistem de convingeri fundamentat pe basmele despre minunile pe care le pot face pieţele nereglementate şi despre avantajele neţărmuite ale inovaţiei financiare, nu a apărut încă nimic care să îl inlocuiască. „Destule ţări au arătat o uluitoare reticenţă în a da startul genului de reformă totală de care este nevoie pentru a repune sistemul financiar in direcţia bună. În loc de aceasta, se tot vorbeşte de cârpăcirea lui pe ici pe colo, de parcă nenorocirea care tocmai s-a întâmplat a fost cauzată de câteva credite ipotecare neperformante. Curată gogomănie. Criza a fost nu atât un efect al creditelor substandard, cât al unui sistem financiar substandard.”
Una dintre cele mai aberante teorii economice şi cea care a prins cele mai adânci rădăcini în constiinţa globală este că recenta criză a fost un eveniment imprevizibil şi neprevestit de nimic. Nu este o „lebădă neagră” (o întâmplare aptă să schimbe regulile jocului, care e nu numai extraordinar de rară, ci şi cvasiimposibil de prezis), ci face parte din însăşi natura capitalismului. „Crizele economice au apărut de mână cu capitalismul la începutul secolului al XVII-lea şi, la fel ca piesele pe care Shakespeare le-a pus pentru prima oară în scenă la vremea aceea, ele au rămas cu noi, de atunci încoace, aproape in aceeaşi formă”, subliniază Roubini. Ba mai mult, crizele urmăresc aceelaşi pattern-uri de la începuturile istoriei lor. În ciuda acestui fapt, sistemul nu a ajuns la o stare în care să le poată evita. Ele se repetă, iar şi iar, cu mici variaţii in galeria personajelor, ordinea actelor, punerea in scenă şi chiar în replici, care rămân remarcabil de constante de la o criză la alta.
„Atunci, ca şi acum, speculaţiile de pe piaţa imobiliară şi de pe cea bursieră, reglementarea financiară minimală şi un stol de inovaţii financiare au conspirat la crearea unui balon iluzoriu care, atunci când s-a spart, a pregătit scena pentru cvasicolapsul sistemului financiar de pe Wall Street, o brutală cădere economică in viaţa omului de rând şi o recesiune mondială”, scrie in „Economia crizelor”, volumul in care Nouriel Roubini a colaborat cu Stephen Mihim.
Cartea cuprinde si o istorie explicată a crizelor economice, incepând cu Spania si Anglia secolului XII, trecând prin criza din Olanda anului 1630 provocată de balonul speculativ al bulbilor rari de lalea, cazul Companiei Mării Sudului, comerţul cu sclavi din America, Marea Depresiune şi până în 2009, punctând cele mai importante crize. Semnele distinctive ale unei crize au rămas aceleasi din Evul Mediu până azi: „bani ieftini, un balon speculativ al activelor şi o amploare a înşelătoriei.”
Odată cu acest volum, Roubini lansează un apel pentru integrarea teoriei crizelor in studiul economiei şi acordarea rolului care i se cuvine acestei discipline în procesul de luare a deciziilor. Istoria se va repeta ca un perpetuum mobile şi crizele vor veni în valuri din ce în ce mai distrugătoare, proporţionale cu „modernitatea” si „evoluţia” sistemului financiar. O abordare lucidă si realistă a acestor crize si asumarea răspunderii pentru sistemul deficitar, atât la nivelul celor care iau marile decizii, cât şi în calculele economice din gospodării, reprezintă ultima noastră şansă de a invăţa din trecut si de a evita repetarea aceloraşi scenarii în viitor.
Nouriel Roubini este profesor de economie la Stern School of Business (New York University) şi preşedinte al firmei de consultanţă economică RGE Monitor. Imediat după obţinerea doctoratului in Economie internaţională (1988, Harvard School of Business), a început să predea la Yale şi a fost inclus în National Bureau of Economic Research şi în echipa de consultanţi a FMI.
Cum era de asteptat de altfel, actiunea de lansare a brand-ului turistic a fost minimalizata, criticata, desfiintata aproape in unanimitate de catre mass-media, bloggeri, televiziuni, etc.
Avem de-a face cu lipsa de entuziasm generalizata, cu teama de a fi de partea cealalta a baricadei, cu spiritul critic exacerbat al celor obisnuiti sa stea la panda si sa astepte ca ceilalti din jur sa dea gres?
Este chiar atat de grav? Lipsa de comunicare cu specialistii locali a starnit aceasta aversiune totala?
In afara celor care se abtin sa-si exprime opiniile personale de teama represaliilor, majoritatea critica; se pot numara numai cateva opinii pozitive in legatura cu brand-ul lansat ieri la Shanghai.
Cuvinte precum: fiasco, imbatranit, plagiat, copiat au caracterizat actiunea de lansare a brand-ului turistic al Romaniei.
Impozitul minim ar putea fi inlocuit de anul viitor cu o formula de impozitare care sa ia in calcul cifra de afaceri.
Solutia a fost prezentata de vicepresedintele Comisiei de Buget din Camera Deputatilor, Gheorghe Ialomitianu. Invitat aseara, la Business Box, deputatul a declarat ca formula de impozitare este aplicata in prezent in Franta, Italia si Spania.
Guvernul cauta solutii de inlocuire a impozitului minim, insa impozitul forfetar nu e cea mai potrivita, spune Gheorghe Ialomitianu.
„Eu consider ca nu putem sa aplicam sistemul de impozitare forfetar pentru ca nuciteste mai departe
„Oltchim, Compa Sibiu, Hidroelectrica si InterAgro sunt singurele firme cu capital romanesc cuprinse intr-un top al primilor 100 de exportatori, prezentat ieri de liderii Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania (ANEIR).
Clasamentul, care evidentiaza performantele exportatorilor realizate in perioada ianuarie-aprilie, este dominat, in ordine, de Automobile Dacia, Nokia Romania, Rompetrol Rafinare si ArcelorMittal, urmate de OMV Petrom, Petrotel Lukoil, Renault si Honeywell Technologies.
Autorii acestui top au constatat ca primii 20 dintre exportatori au realizat 53% din totalul livrarilor pe piete externe.
„Faptul ca primii 100 de exportatori reprezinta 53% din total exporturi constituie un proces de concentrare masiva spre firmele mari”, a declarat Mihai Ionescu, secretarul general al ANEIR, la conferinta de prezentare a topului.
Cu aceeasi ocazie, oficialii Ministerului Economiei si Comertului au anuntat ca strategia de export pentru perioada 2010-2014 este aproape de finalizare si va fi lansata in septembrie.”
Guvernatorul Bancii Nationale s-a intalnit, luni seara, cu cei mai importanti bancheri. Intalnirea a fost ferita de ochii presei, iar invitatiile au fost facute direct bancherilor, nu prin intermediul Asociatiei Romane a Bancilor, asa cum se intampla la intalnirile obisnuite.
Potrivit Realitatea TV, intalnirea dintre cele doua tabere are loc cu trei zile inainte ca principalele noua banci straine din Romania sa discute, la Bruxelles, cu FMI si BNR, despre expunerile de pe piata locala. Pe 22 iulie ar trebui sa aiba loc a patra evaluare a acordului incheiat in martie 2009 la Viena. Potrivit acestui „acord de onoare”, bancile straine dau asigurari ca nu-si retrag banii din filialele locale.
Guvernatorul Mugur Isarescu a declarat ca cele noua banci ar putea cere, totusi, la Viena, reducerea expunerii din Romania, dar asta nu inseamna ca vor pleca cu banii din tara, ci doar ca filialele locale isi platesc datoriile fata de bancile-mama pentru creditele acordate romanilor. Un alt subiect important de discutie a fost si costul creditarii. Bancherii nu vor sa imprumute statul, decat la dobanzi foarte mari, de peste 7%.
Care este secretul acestei evolutii ascendente fara precedent a Chinei?
Incercam sa intelegem fenomenul evidentiind elementele care au contribuit la acumularea de venituri:
– venituri din export; in ultimii ani China a devenit exportatorul numarul 1 in industria textila, fiind mare producator de bumbac.
– mentinerea unei anumite paritati fixe a monedei nationale care a favorizat incasarile din exporturi
– investitiile straine, mai nou segmentul imobiliar a devenit foarte dinamic. In Shanhai, de exemplu, cartiere intregi sunt demolate, iar oamenii primesc case de la stat, sau isi pot cumpara case convenabil. Multi oameni de afaceri chinezi se intorc acum in China, chiar daca au trait in Romania in ultimii ani si au avut afaceri aici.
– forta de munca foarte ieftina; foarte multe companii au relocat in China asamblarea de produse din domeniul electronice, electrocasnice, IT. Desi transportul pana in China ar fi la prima vedere un impediment, au fost gasite solutii care sa faca competitiv acest mod de lucru.
Despre economia Chinei am gasit un articol interesant aici.
Este cunoscut faptul ca pe vremea embargoului toate schimburile comerciale din si spre China se faceau prin Hong Kong. La acea vreme nu se vorbea deschis despre importuri din China, toata lumea ocolea subiectul acesta, iar Hong Kong aparea ca partener comercial in relatiile bilaterale.
Pentru exportatorii de textile, confectii si tricotaje China era in anii ’80-’90 un concurent de temut. Desi la acea vreme calitatea produselor chinezesti nu era intotdeauna la inaltimea asteptarilor, pretul era insa determinant. Practic, nu puteai oferi la export un t-shirt din bumbac, sau o pereche de ciorapi de sport la nivelul de pret practicat de chinezi.
Cu toate acestea, specialistii stiu cateva amanunte foarte importante: chinezii produc marfuri de doua feluri, unele de calitate si altele care le copiaza pe primele; de foarte multe ori una comanzi si alta primesti, sau mai recent am aflat de situatii cand dupa plata in avans a marfii, furnizorul a disparut cu totul. Este cunoscut faptul ca in China se poate copia orice, indiferent daca este vorba de imbracaminte, incaltaminte, sau alte produse industriale.
In anii ’70-’80 Romania exporta in China tricot din poliester. Era un debuseu constant in cadrul cliringului in Ruble care exista intre tarile socialiste. Dupa ’90 odata cu desfiintarea acordului de cliring exportul de tricot catre China a incetat.
Prin felul lor de a fi chinezii sunt niste parteneri de afaceri cu totul speciali: ei zambesc tot timpul, sunt foarte amabili, indatoritori si seamana mult intre ei. De obicei, in delegatii ei sunt foarte numerosi, deoarece un singur om nu poate lua decizia singur. Decizia trebuie sa fie colectiva si luata ierarhic.
Poate si in atitudinea lor se poate gasi o explicatie pentru succes.
In acest moment China a investit sume apreciabile in titlurile de stat emise de Statele Unite, este intr-un fel trezorierul Americii.
Cine si-ar fi putut imagina o astfel de intorsatura a istoriei acum zece ani?
Modificările de pe-o zi pe alta ale Codului fiscal au bulversat mediul de afaceri, companiile locale şi investitorii străini neînţelegând cum să se adapteze noilor reguli. Multe prevederi sunt ambigue şi dificil de descifrat chiar de către specialiştii în fiscalitate, astfel că se impune adoptarea urgentă a normelor de aplicare care să aducă clarificări. Prin noile modificări se extinde aria de aplicare a cotei unice de 16%, TVA se majorează la 24% şi apar taxe şi contribuţii suplimentare asupra remuneraţiilor PFA şi a drepturilor de autor. În loc să aducă simplificări, modificările Codului fiscal aduc obligaţii administrative suplimentare. Iar incertitudinea planează cu privire la sistemul de impozitare din 2011.
Deocamdata pluteste ceata si incertitudinea la nivelul farmacistilor si al beneficiarilor. Farmacistii spun ca deja nu mai sunt fonduri pentru medicamente compensate. Reprezentantii autoritatilor medicale sustin ca oamenii s-au obisnuit sa aleaga cele mai scumpe medicamente si trebuie facute economii, de parca pacientul ar fi acela care-si alege medicamentele si negociaza pretul de achizitie. Este aberanta aceasta afirmatie si-mi pare rau sa spun ca este jenanta si jignitoare aceasta abordare. Pana la clarificarea situatiei am sa urmaresc ce apare in presa de specialitate pe aceasta tema.
Update: ieri am auzit la radio ca oamenii vor avea de castigat de pe urma noului mod de compensare a medicamentelor. Sunt cam sceptica, ce-i drept, dar nu este imposibil. Urmeaza sa vedem cum va functiona noul sistem!
Este stiut ca produsele pentru copii consuma putin material, dar necesita o manopera foarte ridicata, deoarece nu este atat de simplu sa confectionezi diverse articole la scara mica. De aceea nu toti producatorii accepta sa produca articole pentru copii datorita pretului pe care-l pot obtine. De regula produsele pentru copii trebuie sustinute din alte activitati.
In vremuri de criza insa, produsele pentru copii par sa devina o nisa de piata foarte interesanta, deoarece copiii trebuie imbracati, ei cresc repede, ce era bun la doua luni, nu se mai poate folosi la cinci luni si asa mai departe.
De aceea tot mai multi producatori de top si-au concentrat atentia asupra articolelor destinate copiilor.
Comentarii recente