Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

Postari din ultimele zile fierbinti de iunie

Lasă un comentariu

Daca aseara nu apareau „huiduielile” transmise de catre o televiziune pe FB, nu stiam ca astfel a fost „omagiata” la scena deschisa Simona Halep pe Arena Nationala de catre o parte dintre romani! La RRA huiduielile au fost taiate la montaj! Ma-ntreb acum ce-a inteles, interpretat si transmis presa straina despre modul in care a fost jignita la scena deschisa „regina” tenisului feminin. Si sa nu-mi argumentati ca huiduielile nu-i erau adresate ei, ca n-are importanta! La urma urmei primea niste simboluri si un buchet superb de flori de la o alta reprezenta a sexului feminin, iar imaginea de ansamblu daca este reala, se situeaza sub limita civilizatiei…

Desigur, romanii acum se-mpart in doua categorii: cei care sunt de acord cu huiduielile si cei care considera ca Simona Halep merita o sarbatoare civilizata!

Trandafiri, crini, luleaua turcului

Lasă un comentariu

Despre cuplul din metrou

Lasă un comentariu

Un cuplu se urca in metrou de dimineata. El o-ntreaba: ti-e cald, ti-e rece, ti-e bine, cum iti e? N-am auzit daca ea a raspuns ceva.

Ea este bine imbracata, chiar eleganta si accesorizata cu multe bratari din argint pe maini, parfumata intensiv, coafata cu grija, aparent rebela, de fapt foarte studiata. Este nelinistita si usor agitata. 

El este un tip inalt, cu ochelari, poarta o bluza sport polo-pique si blugi. Are mai multe telefoane prin buzunare. Din cand in cand primeste cate-un apel si raspunde, apoi ii comunica ei ce-a vorbit. Par a fi parteneri, sau colegi de serviciu.

Intamplator observ o verigheta pe inelarul lui, ea insa nu poarta verigheta!

La Multi Ani de Sfintii Constantin si Elena!

Lasă un comentariu

Pentru mine aceasta sarbatoare inseamna bujori si lamaitza! Cand eram copil era mare sarbatoare in familie, deoarece parintii mei isi sarbatoreau impreuna ziua onomastica.

Despre toleranta si conflictul dintre generatii

Lasă un comentariu

Povestea a fost scrisa in 18 mai 2017 si publicata pe pagina mea de Facebook.

„Ieri am urcat in metrou, m-am asezat langa o fata blonda, apoi in fata noastra a aparut o alta care parea sa ezite sa se aseze in dreapta mea pe locul aflat liber; atunci le-am intrebat: sunteti prietene? Si raspunsul a venit prompt de la amandoua: da!
Am raspuns zambind: bine, atunci…si m-am mutat pe locul din dreapta. Mi-au multumit amandoua fericite, si-au admirat reciproc ochelarii cu lentile „oglinda”, apoi si-au facut cateva selfie de grup etc. 
Mi-am amintit acum momentul legat de toleranta, normalitate si evitarea conflictelor dintre generatii, atat de cultivate in unele locuri de catre unii reprezentanti ai speciei umane.”

Este vremea caprifoiului in Bucuresti

Lasă un comentariu

Caprifoiul a-nflorit in ultimele zile peste tot si parfumeaza orasul sufocat de poluare. Mirosul de caprifoi se amplifica dimineata si seara; este una dintre aromele mele preferate!

Din 10 pana-n 17 mai, am fotografiat caprifoiul (Mana Maicii Domnului) in diferite ipostaze: in natura si in casa, la geam.

Despre caprifoi am aflat atunci cand am citit prima data „Zgomotul si Furia” de William Faulkner; eram prin liceu. Am gasit o prezentare foarte bine structurata a acestei carti greu de citit, aici.

Despre Bucuresti

Lasă un comentariu

Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.

Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem!
Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici.
#BucurestiOrasulMeuNatal

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Natura la sfarsit de aprilie 2018

Lasă un comentariu

Stanjenei si galbenele

Castani in floare

Liliac alb la final:

Salcami albi:

 

De regula, oamenilor le place sa-si imortalizeze c-un „selfie” imaginile din natura; mie-mi place sa fotografiez natura asa cum este ea!

Fotografiile de familie in mijlocul naturii sunt altceva!

 

Older Entries Newer Entries