februarie 20, 2019
Admin
amintiri, atitudine, comunicare, cultura organizationala, femei, know-how, leadership, management, men, monden, povesti din Bucuresti, women
atitudine, attitude, business, comunicare, cultura, educatie, Romania, societatea civila, viata
Am cunoscut in aceasta viata multi oameni, barbati si femei in aceeasi masura. Unii mi-au fost colegi de scoala, de facultate, de birou, parteneri de afaceri din tari diferite, cu altii am colaborat in diferite imprejurari, pe altii i-am cunoscut intamplator in lumea reala sau virtuala.
Din cate povesti am intalnit in viata reala as putea adauga ca exista femei care nu pot trai fara sa-si insele barbatul, chiar daca acesta arata bine, castiga bine s.a.m.d. Unele dintre ele distrug casnicii numai de dragul aventurii, apoi se prezinta in societate ca si cum ar fi intruchiparea puritatii feminine! 😀 Stiu cazuri reale, unele au si cont pe #FB!
Exista de asemenea barbati inclinati spre aventura, usor de cucerit si de sucit mintzile, iar atunci cand intalnesc o femeiusca dornica de stricat casnicii, acestia isi abandoneaza sotia si copiii aruncandu-se in marea escapada a vietii lor: amantlacul!
Am lucrat ani de zile intr-o companie mare unde existau multe departamente impartite in birouri care erau raspandite pe sase etaje ale cladirii din strada Doamnei. Exista o organigrama stufoasa care cuprindea oameni cu studii superioare cunoscatori de una-doua sau chiar mai multe limbi straine, oameni cu studii medii si altii fara vreo pregatire deosebita.
Am sa stabilesc un fel de categorii ale femeilor si barbatilor care populau birourile din acea cladire:
- femei fatale
- femei frumoase, stilate, greu de cucerit
- femei periculoase
- femei anoste, fara identitate
- femei urate, dure, singure (masculinizate)
- femei de duzina
- altele
- barbati destepti si la locul lor
- barbati afemeiati, aventurieri, de multe ori chiar efeminati
- barbati slabi si lasi
- barbati incompetenti, slugarnici, fara personalitate
- barbati descurcareti
Nu voi da nume ori prenume, nu voi recurge la porecle sau nume inventate in cazul in care voi decide sa povestesc anumite intamplari din bogata mea colectie de amintiri, ci ma voi limita doar la fapte.
(va urma)
februarie 8, 2019
Admin
Uncategorized
atitudine, attitude, business, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…
februarie 7, 2019
Admin
Uncategorized
afaceri, business, comunicare, economie, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine
La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.
Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.
Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.
La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!
Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.
In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.
Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.
februarie 7, 2019
Admin
Uncategorized
atitudine, attitude, comunicare, educatie, femei, know-how, life, Romania, viata
Am multe prietene care au nepoti pe care-i stiu de cand au venit pe lume, caci asa cum se spune, acestia sunt bucuria parintilor si ai bunicilor! 
Unii dintre ei au terminat deja facultatea, liceul, sunt majori, altii sunt mai mici, chiar bebelusi. 
Niciodata nu le-am invidiat pe prietenele mele ca au devenit bunici, dar m-am bucurat impreuna cu ele pentru fiecare nou-nascut, caci asa mi se pare firesc! Unele dintre ele au nepotii in tara, in Bucuresti, altele traverseaza oceane si continente ca sa-si vada copiii si nepotii!
De aceea nu-mi place cand cineva-mi spune ca ma invidiaza pentru simplul motiv ca am nepoti, deoarece invidia genereaza energii negative si n-as dori sa le transmit mai departe!
Noi nu putem influenta deciziile copiilor nostri si cred ca nici nu se cuvine s-o facem, atunci cand vine vorba de copii; tot ce putem sa facem este sa participam activ la cresterea si educarea lor, iar recompensele morale nu vor intarzia sa apara cand nici nu te astepti!
#AtitudineaFaceDiferenta
#DeCeIubimCopiii
ianuarie 20, 2019
Admin
Uncategorized
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, cultura, educatie, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata
Noi ne-am crescut copiii intr-o lume colorata, iar acum ne straduim sa le oferim nepotilor o lume frumoasa in care sa se formeze; in zilele cand petrecem mai multe ore cu ei ne incarcam pozitiv pentru restul saptamanii si ne bucuram de istetimea si de inteligenta lor!
Astfel, tot ceea ce este urat si reprobabil in jurul nostru se estompeaza, dar nu dispare, din pacate!
ianuarie 16, 2019
Admin
Uncategorized
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata
I se spunea „frau” deoarece a lucrat intotdeauna tari in care se vorbeste cu precadere in limba germana, precum Austria, Germania.
Era mica de statura, plina de energie, calculata si foarte determinata.
Uneori era dura, dar de cele mai multe ori amabila si inteleapta.
Isi iubea familia si tinea foarte mult la eticheta. Sotul facea cafeaua dimineata si apoi o conducea la birou cu masina. Erau nedespartiti, iar la toate intalnirile cu fostii colegi de birou din ultimii ani veneau impreuna.
In a doua parte a anilor nouazeci si-au amenajat o casa la tara si acolo-si petreceau sfarsiturile de saptamana si concediile. Cultivau legume, plantau flori, ingrijeau pomi fructiferi si apoi transformau roadele culese in sucuri, gemuri, bulioane si zacusca.
Cu timpul, copiii au inaintat in varsta, nepotii au crescut, iar cei doi s-au retras din activitate.
Ne-am intalnit la inceputul lui noiembrie 2018 cu fostii colegi, iar ieri am primit un telefon si am aflat c-a fost pentru ultima data cand am vazut-o pe „Frau G.C.”.
ianuarie 16, 2019
Admin
amintiri, atitudine, comunicare, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata
Ce scriam in 16.01.2011:
Dintre accesoriile feminine cel mai mult imi plac esarfele…pentru ca pastreaza in ele toate parfumurile amestecate.
Poseta unei adevarate doamne se cunoaste dupa miros. Amestecul mirosului de piele (ecologica) si parfum este unic.
Manusile de piele sunt un accesoriu care n-ar trebui sa lipseasca pe vreme rece din poseta doamnelor. Frigul si chiar vantul irita pielea mainilor.
16.01.2018
#PanseuMatinal:
Niciodata nu m-au pasionat idilele ori certurile altora! Acum, cu atat mai mult sunt imuna la can-canuri, scenarite, dezvaluiri senzationale, barfe media, comploturi malefice si alte asemenea! Am invatat sa fac abstractie de toate acestea, de aceea nu-mi plac nici victimizarile, nici exagerarile!
In jocul de sah, daca sacrifici inteligent pionii, ataci cu nebunii doar in momentele esentiale, scoti caii la inaintare numai atunci cand se impune si folosesti turele cu prudenta, cu siguranta eviti sahul la rege si la regina!
#regulilejocului
#TOP-ul vorbelor prostesti la romani:
1. Romania este o tara frumoasa, pacat ca-i locuita!
Si cand te gandesti ca multi care-o folosesc frecvent locuiesc chiar aici, inca n-au emigrat!
De unde rezulta faptul ca ei nu dau doi bani pe ei insisi!
#tipareingandiresiexprimare
ianuarie 13, 2019
Admin
atitudine, Elena Niculescu, Romania, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, know-how, life, societatea de consum
ianuarie 12, 2019
Admin
comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, Romanoexport, societatea civila, societatea de consum
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, comunicare, cultura, femei, know-how, life
#PanseuMatinal: daca intentionezi sa-i impresionezi pe romani, atunci li te adresezi in romaneste!
Am scris ieri dimineata aceste ganduri, dupa evenimentul din 10 ianuarie 2019 de la Ateneul Roman, atunci cand Donald Tusk si-a tinut discursul in romaneste in fata romanilor.
O regula minimalista a curtoaziei in diplomatie este aceea ca atunci cand intalnesti oameni de alta nationalitate este foarte important sa inveti cateva cuvinte in limba locului in care acestia traiesc; chiar daca ne intelegem intre noi in limbi straine de circulatie internationala precum engleza sau franceza!
Prin urmare, toti oamenii pe care i-am intalnit in activitatea mea de economist-diplomat, fie ca erau greci, ciprioti, italieni, austrieci, germani, kuweitieni, iordanieni,belgieni, olandezi, danezi, norvegieni, suedezi, finlandezi, coreeni etc., apreciau in egala masura un salut in limba lor materna, sau cateva expresii invatate pe parcurs.
Tine de educatie si de nivelul de civilizatie sa faci o impresie buna in societate!
ianuarie 12, 2019
Admin
atitudine, comunicare, editorial, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania
atitudine, attitude, comunicare, Romania, societatea civila
Parca mai mult ca niciodata, romanii au intrat in noul an cu dorinta de-a jigni, de a-si exprima nemultumirile si frustrarile in mediul virtual!
Este o adevarata performanta pentru unii dintre ei de a posta un comentariu ofensator la adresa cuiva (fie el/ea om politic, prim-ministru, europarlamentar, sef de partid samd.), la care sa adune sute de like-uri de la oameni dedicati activitatii unice de partas la jigniri.
Nu-mi dau seama la ce-i ajuta pe acesti oameni o activitate atat de indoielnica din punct de vedere moral, dar presupun ca ei nu-si pun astfel de intrebari existentiale de obicei. Jigniri sa fie si emoticoane adaptate!
Titlu care-mi apare in notificari: o celebra jurnalista sterge pe jos cu guvernul…
Evident ca nu dau click pe link, dar ma-ntreb daca „celebra” jurnalista are dreptul sa faca asa ceva? Oare nu se teme de consecinte?
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente