Atentat fara precedent in Oslo

4 comentarii

In cladirea unde isi are sediul guvernul a explodat ieri o bomba.

Apoi mai multi tineri intre 15-25 de ani aflati intro tabara de tineret pe o insula din apropierea capitalei Norvegiei au fost executati in stil mafiot. Asasinul, un tanar blond si luminos la fata, un ultranationalist pasionat de vanatoare si-a dus planul diabolic la indeplinire si a curmat zeci de vieti…

De la cel de-al doilea razboi mondial Norvegia nu s-a mai confruntat cu astfel de evenimente sangeroase…era o tara linistita care oferea siguranta locuitorilor sai si turistilor.

Timp de treisprezece ani am calatorit in Norvegia de cateva ori pe an.  Cunosteam Oslo pe dinafara. Ma simteam in siguranta acolo, i-am iubit si stimat intotdeauna pe norvegieni.

Imi pare rau de tot ce se intampla acum acolo si nu pot sa nu ma gandesc la toti oamenii din Oslo pe care-i cunosc de-o viata…

Nu am cuvinte sa exprim ceea ce ma framanta acum.

Membra NATO este si tara noastra, trupe in zone de razboi a trimis si tara noastra…nu se scaneaza oamenii si bagajele la intrarea in mall-uri, la metrou, in tramvai, in autobuz…nu-mi place ideea ca trebuie sa ne temem cand mergem pe strada, cand coboram la metrou, cand intram intrun supermarket…am trait teroarea aceasta a atentatelor in multe locuri din lume, dar niciodata in Oslo si n-as vrea sa traiesc in teroare nici in Bucuresti.

Din presa despre aceasta situatie fara precedent din Norvegia:

Cine este suspectul nr.1 in cazul masacrului din Norvegia?

Et maintenant, mes peintures (III)

2 comentarii

„Flori de camp”

„Flori din Oslo”

Et maintenant, mes peintures (II)

3 comentarii

 

Toate sunt facute in  primele zece zile din luna Iulie 2011

Et maintenant, mes peintures…

2 comentarii

„Fleurs de ne m’oubliez pas”…

Forget me not

Pour le reste essayez ici!

Or ici ou sont les peintures de mon mari.

Generatia „Cool” si examenul de maturitate

Lasă un comentariu

Se doreste modernizarea invatamantului in Romania, ceea ce n-ar fi rau sa se intample cat mai curand, dar pana una-alta ne confruntam cu situatia ca mai putin de jumatate dintre cei inscrisi la Bac nu l-au absolvit. Ca de obicei toata lumea isi da cu parerea: unii acuza, altii se scuza, unii blameaza copiii, altii blameaza parintii, cadrele didactice si autoritatile.

Cauze posibile:

– Lipsa de interes a copiilor, lipsa suportului moral din partea familiei, a parintilor in mod special

– Societatea de consum si alienarea aferenta

– Discreditarea elevilor si a parintilor de catre sistemul de invatamant

– Lipsa de motivare materiala a cadrelor didactice

– Programa scolara nu este in concordanta cu realitatile de moment

Este dificil de tras concluzii, dar nu mi se pare corect sa concluzionam pripit ca formarea profesionala nu mai conteaza…ca scoala nu mai este importanta, ca diplomele nu mai folosesc la nimic…

Articole de referinta din presa:

Ce spune Andrei Marga despre rezultatele de la Bac aici.

Harta promovabilitatii pe judete aici.

Ce a declarat Ministrul Funeriu la prima conferinta de presa dupa Bac, aici.

Update 5.07.2011:

Ca de obicei, Zf.ro face o analza foarte pertinenta din care am inteles ca s-a rupt filmul „O mana spala pe alta”. In concluzie pana pe 8 iulie se mai poate salva ceva prin analiza celor peste 60000 de contestatii depuse.

Analiza Zf.ro pe tema costurilor:  O generatie pierduta care costa economia UN MILIARD DE EURO

Astazi este ziua mea

Lasă un comentariu

Primesc urarile aici.

Va doresc tuturor o zi frumoasa de ziua mea, desi afara este o zi ploioasa!Asa sunt eu, m-am nascut la sfarsit de luna, la sfarsit de trimestru, la sfarsit de semestru, la mijlocul anului…in Zodia Rac.

La Multi Ani, de Sfantul Petru si Pavel

Lasă un comentariu

Bucharest my-love

2 comentarii

Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.

Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.

In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.

Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…

Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.

Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.

Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.

Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.

In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.

Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.

Parfumieri care au marcat istoria

2 comentarii

În 1709, Jean Marie Farina a întemeiat, la Cologne (Köln, în germană), „Farina gegenüber” care este şi astăzi una dintre cele mai vechi case de parfumuri din lume. Farina, de origine italiană, şi-a botezat unul din primele sale parfumuri „Apă de Cologne”, în semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de oraşul adoptiv. Parfumul său a ajuns cu timpul atât de cunoscut încât „apa de colonie” a devenit termenul generic pentru mai toate parfumurile discrete.

Alţi protagonişti importanţi ai istoriei parfumeriei au fost membrii familiei Guerlain, a căror dinastie începe cu Pierre-François Guerlain, proprietarul unui magazin de parfumuri deschis la Paris, în 1828.

În 1853, casa Guerlain creează „L’Eau de l’Impératrice” şi devine principala furnizoare a curţii lui Napoleon al III-lea.

Dar cel mai important an al dinastiei rămâne 1889, când Aimé Guerlain concepe „Jicky”, considerat primul mare parfum franţuzesc şi primul care alătură elemente naturale şi de sinteză.

Va urma, în 1904, un parfum bărbătesc „Mouchoir de Monsieur”, creaţie a lui Jacques Guerlain, într-o epocă a reticenţei masculine faţă de parfumuri.

 

Un alt succes notabil al lui Jacques Guerlain, „Shalimar„, realizat în 1925, este şi la ora actuală unul din cele mai copiate/falsificate parfumuri din lume.

Prezenţa lui François Coty în galeria celor mai importanţi parfumieri din toate timpurile este obligatorie.

Coty nu numai că a fost un parfumier excepţional („Chypre”, 1917, i-a adus faima mondială), dar a avut geniu şi viziune în ce priveşte modalităţile de comercializare a produselor sale.

Coty a creat game de produse derivate dintr-un parfum de succes (ruj, pudră, etc), iar când a înţeles fenomenalul efect al ambalajului asupra consumatorului, a apelat la artişti bijutieri renumiţi pentru realizarea unor sticluţe care să rupă gura târgului (câteva dintre acestea fiind operele celebrului Rene Lalique).

Industria cosmetică îi datorează aşadar inovaţii importante celui care a fost supranumit tatăl parfumeriei moderne.

Alţi parfumieri geniali au rămas însă în umbra creaţiilor lor care au făcut istorie şi au doborât record după record:

lui Ernest Beaux îi datorăm n°5 de Chanel, lui Edmond Roudnitska „Diorissimo” şi „Eau Sauvage” pentru Dior, iar lui Henri Almeras „Joy” pentru Jean Patou. Acesta din urmă a fost la data apariţiei – 1929 – cel mai scump parfum al momentului.

În ultimele decenii, creatoare celebre de parfumuri şi-au făcut şi ele apariţia în această branşă atâtea veacuri dominată de sexul masculin. Sophia Grosjman („Tresor” de Lancôme, „Paris” d’Yves Saint Laurent), Sophie Labbe („Organza” de Givenchy, „Emporio Armani Homme”), Annick Menardo („Lolita Lempicka”, „Hypnose” de Lancôme), Olivia Giacobetti şi Françoise Caron („Eau d’Orange Verte” d’Hermès, „Apparition” d’Ungaro) sunt doar câteva exemple.

Articol preluat de aici.

De ce sunt romanii discriminati in lume?

2 comentarii

Ceea ce pare de neinteles la prima vedere, are intotdeauna si un sambure de adevar.

Mai multi romani care traiesc si muncesc in afara granitelor au povestit aici cum si cand s-au simtit discriminati.

Este foarte regretabil ceea ce se intampla si ca roman care am calatorit mult in strainatate pot sa ma simt revoltata pe de o parte, iar pe de alta sa recunosc ceea ce m-a deranjat in decursul anilor la conationalii nostri.

In primul rand: romanii sunt cei mai aprigi dusmani ai romanilor de pretutindeni. Ura, gelozia si invidia sunt de regula „sentimentele” pe care le nutresc romanii fata de ceilalti compatrioti.

Daca evreii si armenii nutresc unii pentru altii sentimente de solidaritate, intrajutorare, oriunde s-ar afla, la noi nu se intampla asa, iar exemple s-ar gasi de dat, dar nu acesta este scopul. Biserica ortodox-crestina incearca sa vina in intampinarea romanilor, sa-i uneasca, sa-i determine sa se iubeasca unii pe altii, dar nu stiu in ce masura si reuseste s-o faca.

In al doilea rand: este adevarat ca foarte multi romani au comis infractiuni in tarile unde au emigrat, iar canalele mass-media din tarile respective au dat o amploare deosebita acestor intamplari. Astfel s-a creat o adevarata psihoza internationala despre cat de „criminali” sunt romanii si cat rau pot sa faca. Din pacate reactiile oficiale au fost inexistente, sau destul de voalate. Din ce motive nu stim exact: poate a fost o strategie anume de a nu se deteriora relatiile diplomatice dintre tari, sau pur si simplu slabiciune…

In al treilea rand: despre romanii inteligenti, talentati, ingeniosi, muncitori se vorbeste in general foarte putin, ca si cum trendul ar fi sa-i tinem sub acoperire, sa nu afle nimeni despre ei. Nemaivorbind despre valorile culturale traditionale romanesti despre care ne ferim sa vorbim raspicat, de parca ne-ar fi rusine cu ele.

In al patrulea rand: promovam in ultimii ani numai coruptia, diletantismul, incoerenta si lipsa de implicare a romanilor in treburile tarii. Pentru omul de rand avem numai cuvinte grele, iar acesta se simte impovarat si dezamagit. Ar trebui sa folosim cuvintele brave, de incurajare si in afara zidurilor salilor de sedinta de partid. Si atunci cu siguranta totul ar incepe sa straluceasca altfel.

 

Older Entries Newer Entries