Elena Niculescu

In nenumaratele mele plimbari prin lume am avut cateva experiente inedite de care-mi amintesc uneori cu mare placere:

Cea mai buna inghetata Soft Ice obisnuiam s-o gasesc in Oslo City. Undeva pe partea dreapta de la intrarea principala era un chiosc unde se servea cea mai gustoasa inghetata soft ice. Iti alegeai topping-ul si apoi te puteai aseza la o masuta s-o savurezi. De obicei imparteam aceasta placere de a manca inghetata cu S.E un norvegian, partener de afaceri.

Cel mai bun cappuccino l-am baut intr-o cafetarie din Stockholm-ul vechi. Eram impreuna cu un suedez venit din Kungalv, manager la o companie cu care am lucrat ani de zile.

In Kuwait am mancat mancare de bame. Cred ca a fost singura data in viata mea cand am gustat din asa ceva, caci acasa la mama mea nu-mi placea aceasta mancare.

Cea mai buna tocanita de cartofi am mancat-o in Cipru, la ambasada. Ne invitase la masa reprezentantul pe probleme economice, un domn foarte inteligent, un foarte bun profesionist, care stia sa gateasca deoarece sotia ramasese acasa, in tara. Pentru ca ne simpatizam reciproc, domnul ne-a invitat la masa scuzandu-se ca nu a gatit ceva in mod deosebit, dar ne-a oferit cu marinimie din ceea ce gatise pentru dansul: tocanita de cartofi. Atunci cand am gustat mi-am dat seama ca ma aflu in fata unei tocanite deosebite si mi-am permis sa-l intreb care-i secretul?

Domnul a zambit si mi-a spus ca in Cipru se cultiva cei mai dulci cartofi din lume pe de o parte, iar pe de alta parte condimentele folosite fac diferenta. Mi-am dat seama ca pusese chimen in tocanita. Marturisesc ca am incercat si eu sa fac aceeasi reteta dar gustul n-a mai fost acelasi. E posibil sa mai fi fost si un alt secret.

Cea mai generoasa „Banana Split” am mancat-o in Danemarca. Plecasem din Copenhaga spre Arhus si Sonderborg. Imi amintesc ca era o imensitate de portie de inghetata cu banana, imi amintesc cu exactitate cu cine eram atunci, adica romani si danezi, dar nu-mi amintesc exact daca s-a intamplat intro cofetarie oarecare, sau pe feriboat. Am sa incerc sa-mi aduc aminte…

Cel mai bun peste alb l-am mancat la un restaurant in Stockholm. Avea si o denumire anume pe care insa n-o mai stiu acum.

Cele mai bune spaghete bolognese le-am mancat in Nicosia la doamna Mina acasa. M-a invitat intro zi la ea dupa ce strabatusem impreuna zeci de kilometri prin insula aceea unde vindeam materiale de bumbac pentru lenjerie de pat. Trebuie sa mentionez ca nu ma simteam foarte confortabil ca ma invitase la ea acasa, caci nu prea aveam voie, dar dat fiind faptul ca depindeam de masina condusa de doamna respectiva, am acceptat. Acolo era femeia la calcat de rufe, fusese femeia care adusese nepoata de la scoala si tocmai plecse cea care gatise ceva. Eu ma gandeam ce bine e sa ai atatea ajutoare la treaba, dar era o alta poveste. Cat ai clipi s-a aranjat masa, au fost aduse pe masa spaghetele pregatite cu amestecul respectiv si am mancat cele mai bune spaghete bolognese…presupun ca mi-era si foame.

(Va urma)