Generatia „Cool” si examenul de maturitate

Lasă un comentariu

Se doreste modernizarea invatamantului in Romania, ceea ce n-ar fi rau sa se intample cat mai curand, dar pana una-alta ne confruntam cu situatia ca mai putin de jumatate dintre cei inscrisi la Bac nu l-au absolvit. Ca de obicei toata lumea isi da cu parerea: unii acuza, altii se scuza, unii blameaza copiii, altii blameaza parintii, cadrele didactice si autoritatile.

Cauze posibile:

– Lipsa de interes a copiilor, lipsa suportului moral din partea familiei, a parintilor in mod special

– Societatea de consum si alienarea aferenta

– Discreditarea elevilor si a parintilor de catre sistemul de invatamant

– Lipsa de motivare materiala a cadrelor didactice

– Programa scolara nu este in concordanta cu realitatile de moment

Este dificil de tras concluzii, dar nu mi se pare corect sa concluzionam pripit ca formarea profesionala nu mai conteaza…ca scoala nu mai este importanta, ca diplomele nu mai folosesc la nimic…

Articole de referinta din presa:

Ce spune Andrei Marga despre rezultatele de la Bac aici.

Harta promovabilitatii pe judete aici.

Ce a declarat Ministrul Funeriu la prima conferinta de presa dupa Bac, aici.

Update 5.07.2011:

Ca de obicei, Zf.ro face o analza foarte pertinenta din care am inteles ca s-a rupt filmul „O mana spala pe alta”. In concluzie pana pe 8 iulie se mai poate salva ceva prin analiza celor peste 60000 de contestatii depuse.

Analiza Zf.ro pe tema costurilor:  O generatie pierduta care costa economia UN MILIARD DE EURO

Astazi este ziua mea

Lasă un comentariu

Primesc urarile aici.

Va doresc tuturor o zi frumoasa de ziua mea, desi afara este o zi ploioasa!Asa sunt eu, m-am nascut la sfarsit de luna, la sfarsit de trimestru, la sfarsit de semestru, la mijlocul anului…in Zodia Rac.

Bucharest my-love

2 comentarii

Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.

Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.

In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.

Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…

Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.

Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.

Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.

Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.

In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.

Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.

Parfumieri care au marcat istoria

2 comentarii

În 1709, Jean Marie Farina a întemeiat, la Cologne (Köln, în germană), „Farina gegenüber” care este şi astăzi una dintre cele mai vechi case de parfumuri din lume. Farina, de origine italiană, şi-a botezat unul din primele sale parfumuri „Apă de Cologne”, în semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de oraşul adoptiv. Parfumul său a ajuns cu timpul atât de cunoscut încât „apa de colonie” a devenit termenul generic pentru mai toate parfumurile discrete.

Alţi protagonişti importanţi ai istoriei parfumeriei au fost membrii familiei Guerlain, a căror dinastie începe cu Pierre-François Guerlain, proprietarul unui magazin de parfumuri deschis la Paris, în 1828.

În 1853, casa Guerlain creează „L’Eau de l’Impératrice” şi devine principala furnizoare a curţii lui Napoleon al III-lea.

Dar cel mai important an al dinastiei rămâne 1889, când Aimé Guerlain concepe „Jicky”, considerat primul mare parfum franţuzesc şi primul care alătură elemente naturale şi de sinteză.

Va urma, în 1904, un parfum bărbătesc „Mouchoir de Monsieur”, creaţie a lui Jacques Guerlain, într-o epocă a reticenţei masculine faţă de parfumuri.

 

Un alt succes notabil al lui Jacques Guerlain, „Shalimar„, realizat în 1925, este şi la ora actuală unul din cele mai copiate/falsificate parfumuri din lume.

Prezenţa lui François Coty în galeria celor mai importanţi parfumieri din toate timpurile este obligatorie.

Coty nu numai că a fost un parfumier excepţional („Chypre”, 1917, i-a adus faima mondială), dar a avut geniu şi viziune în ce priveşte modalităţile de comercializare a produselor sale.

Coty a creat game de produse derivate dintr-un parfum de succes (ruj, pudră, etc), iar când a înţeles fenomenalul efect al ambalajului asupra consumatorului, a apelat la artişti bijutieri renumiţi pentru realizarea unor sticluţe care să rupă gura târgului (câteva dintre acestea fiind operele celebrului Rene Lalique).

Industria cosmetică îi datorează aşadar inovaţii importante celui care a fost supranumit tatăl parfumeriei moderne.

Alţi parfumieri geniali au rămas însă în umbra creaţiilor lor care au făcut istorie şi au doborât record după record:

lui Ernest Beaux îi datorăm n°5 de Chanel, lui Edmond Roudnitska „Diorissimo” şi „Eau Sauvage” pentru Dior, iar lui Henri Almeras „Joy” pentru Jean Patou. Acesta din urmă a fost la data apariţiei – 1929 – cel mai scump parfum al momentului.

În ultimele decenii, creatoare celebre de parfumuri şi-au făcut şi ele apariţia în această branşă atâtea veacuri dominată de sexul masculin. Sophia Grosjman („Tresor” de Lancôme, „Paris” d’Yves Saint Laurent), Sophie Labbe („Organza” de Givenchy, „Emporio Armani Homme”), Annick Menardo („Lolita Lempicka”, „Hypnose” de Lancôme), Olivia Giacobetti şi Françoise Caron („Eau d’Orange Verte” d’Hermès, „Apparition” d’Ungaro) sunt doar câteva exemple.

Articol preluat de aici.

Ma peinture – Fleurs de „Ne m’oubliez pas”

Lasă un comentariu

 

TOP-ul salariilor minime in UE

Lasă un comentariu

Romania are al doilea cel mai mic salariu minim din Uniunea Europeana, cu 157 euro. Tara noastra este „intrecuta” doar de Bulgaria, care are doar 123 euro salariu minim iar vecinii unguri au 281 de euro, potrivit informatiilor publicate de Eurostat.

Cel mai mult castiga cei din Luxemburg, unde salariul minim este de 1.758 euro, urmati de irlandezi – 1.462, olandezi- 1.424, belgieni – 1.415 si francezi – 1.365 euro.

De remarcat ca tara noastra este in urma inclusiv a unor state care inca abia viseaza sa intre in UE, precum Croatia – unde salariul minim este 381 euro si Turcia – cu 385 euro.

Romania a ocupat penultimul loc la acest capitol constant in ultimii patru ani, de cand am aderat.

Sursa: Jurnalul National

Din: BankNews.ro

The Final Episode of the Oprah Winfrey Show

Lasă un comentariu

A very nice article about the whole activity of Oprah Winfrey:

http://saltandnectar.wordpress.com/2011/05/26/the-final-episode-of-the-oprah-winfrey-show/

Interviu online

Lasă un comentariu

Noi am fost educati nemteste in spiritul clasicilor rusi. Ni se repeta: „Invatati, invatati, invatati”, fara sa ni se explice mai departe. Fiecare intelegea ce voia si ce putea. Acolo unde parintii erau deschisi la minte, copiii mergeau la liceu si la facultate, in alte familii mergeau la munca in uzina sau la scoli profesionale.

Noua nu ne-a spus nimeni ca suntem valorosi. Se obisnuia ca omului sa nu i se acorde prea multa importanta…eram folositi, dar nu ne multumea nimeni de obicei.

A fost si bine, dar si rau, noi stiam sa ne traim viata altfel decat si-o traiesc cei de acum.

Am fost educati sa alegem binele de rau. Am fost indemnati sa fim cinstiti si ascultatori. Ni s-a spus ca trebuie sa invatam pentru ca ei, parintii nostri nu au putut sa o faca si au regretat acest lucru toata viata. Noi am fost prima generatie de intelectuali din familie, in blocul nostru majoritatea erau muncitori, noi faceam nota discordanta…

In urma cu cateva zile un bun prieten blogger si feisbucker m-a intrebat daca vreau sa-i acord un interviu si am fost de acord. Interviul se poate citi  in varianta extinsa, intrebari si raspunsuri, aici:

Interviu@

sau in varianta prescurtata, numai raspunsuri, aici:

fara poze…fara vdt…doar cu elena

 

I loved Lady Diana very much…

Lasă un comentariu

In memoriam Lady Diana

Cred ca ar fi mandra sa participe la nunta fiului ei William…

Mi-am amintit ca Charles n-a fost imbracat in negru la funeraliile Dianei…intotdeauna m-am intrebat : de ce?

Tarile in care este recomandat sa nu calatoresti!

Lasă un comentariu

Israel, Irak, Columbia, Liban, Egipt, Madagascar, Yemen, Sudan, Congo, R.D. Congo si Coasta de Fildes sunt tarile trecute pe „lista neagra” de catre MAE.

Mai multe detalii aici.

Older Entries Newer Entries