„NU FAC POLITICA! Prin urmare: nu ader, nu simpatizez, nu ma intereseaza disputele, invitatiile, mitingurile, bla-blau-rile electorale si asa mai departe! Am alte optiuni si preocupari!”
Ma invita diversi useri sa particip activ, ori ma adauga abuziv la grupuri de sustinere, de simpatizare, etc., a diferitelor partide politice, ori figuri de politicieni. Eu inteleg ca au norme, ca eventual au avantaje urmare acestei activitati, dar nu accept sa fiu folosita drept umplutura!
Mai ales in conjunctura actuala cand impostura si minciuna fac „casa buna” in societatea romaneasca!
Un amic de pe Facebook fost jurnalist, actualmente revenit in tara dupa studii de specialitate in UK, a postat un articol cu mii de like-uri despre faptul ca intors acasa si pus pe fapte mari, nu se poate desfasura profesional (?) deoarece presa si televiziunile de scandal il ataca permanent punandu-i in CV (carca) tot felul de acuzatii nedrepte: ca ar fi ofiter acoperit, ca i se ofera acum un salariu foarte mare, ca ar fi devotat unor mari companii din domeniul farmaceutic si asa mai departe.
Ii pregatisem un comentariu la acest subiect, dar m-am razgandit si-l scriu aici:
„Acesta este riscul de a deveni persoana publica in Romania, presupun ca stiai deja! Daca ti-ai asumat deja acest risc, acum trebuie sa mergi mai departe! In ceea ce priveste ruinarea imaginii, aceasta strategie face parte din joc. Din pacate, motoarele de cautare vor retine toate informatiile aparute in mediul online despre tine si de acolo este greu sa le faci sa dispara, aproape imposibil!”
Mi-a venit in minte si celebrul proverb: „qui s’excuse s’accuse”, dar in niciun caz n-as intra in dispute pe aceasta tema cu persoana in cauza!
Exista multi oameni inteligenti, talentati in ale scrisului, cu vaste cunostinte din multe domenii, care-si irosesc timpul pretios scriind de multe ori ineptii pe Facebook. Este de la sine inteles ca tagma lingusitorilor da like la tot ce posteaza acesti intelectuali suparati, unele/unii dintre ei adreseaza comentarii tip ode, iar altii isi permit sa combata ori sa argumenteze decent si elegant pe tema propusa spre analiza.
O tema frecvent abordata este ingradirea dreptului la sursele culturalizarii inainte de ’89 in Romania. Aceasta discutie este falsa si am spus de nenumarate ori ca nimeni si nimic nu te puteau opri sa citesti, sa te instruiesti, sa studiezi nici atunci si nici acum! Important este sa vrei si sa gasesti sursele respective. Daca inainte cartile, revistele, albumele de arta care se gaseau in biblioteci, librarii, anticariate, erau sursele principale de informare, acum accesul la internet este o adevarata comoara care se poate exploata de catre oricine in scopul cunoasterii.
Ceea ce vreau sa spun este faptul ca nu trebuie sa faci ocolul pamantului pentru a vedea toate muzeele lumii, ci este suficient sa le cauti pe internet, iar costurile sunt minime, numai sa stii ce vrei, ce sa cauti!
In ultimii ani s-a vorbit foarte mult despre romanii de pretutindeni, incepand cu accesul limitat la vot din 2014, cu faptul ca n-au existat suficiente sectii de votare, iar oamenii au fost nevoiti sa parcurga distante mari si apoi s-au confruntat cu asteptari interminabile si chiar n-au putut vota.
De atunci si pana-n prezent s-au creat multe animozitati intre romanii din tara si cei care au ales sa traiasca in afara granitelor Romaniei inainte de ’89, sau dupa ’90.
In ultimul timp atmosfera generala s-a inrautatit deoarece exista oameni (politicieni, jurnalisti, scriitori, artisti, etc.) care nu fac altceva decat sa intretina discordia si sa cultive ura colectiva.
In acest context te poti trezi cu remarci ostile facute de romanii care traiesc in afara granitelor, dispusi sa-i acuze pe cei ramasi aici de toate nefericirile si nerealizarile lor, ceea ce este complet aiurea! Nici aerul de superioritate arborat de unii romani stabiliti in afara nu este justificat! Nici comportamentul necivilizat al conationalilor intorsi in tara pentru concediu nu este normal; daca ei se cred un fel de eroi ai neamului pentru simplul motiv ca traiesc si muncesc pe alte meleaguri, aceasta este problema lor.
Mi se pare firesc sa ne evaluam corect fiecare dintre noi si sa ne respectam!
Vara calendaristica este pe sfarsite la Bucuresti. Cerul este acoperit de nori, aerul destul de irespirabil, desi sunt 24 de grade afara. A plouat in cursul diminetii.
Fantana arteziana de la Universitate inainte sa-nceapa ploaia.
Eu nu stiu cum se lucreaza in prezent in ministerele din Romania si recunosc faptul ca n-am fost niciodata angajata in sistemul bugetar romanesc, adica acolo unde-ti primesti salariul conform statului de plata lunar. De ceva timp ma-ntreb insa daca oamenii care lucreaza in ministerul educatiei/invatamantului aplica metode moderne de analiza a eficientei sistemului de scolarizare din Romania, cum ar fi de exemplu o analiza comparativa a domeniului privat si a celui de stat. O analiza SWOT si una contabila amanuntita a celor doua laturi ale invatamantului romanesc, corect si obiectiv intocmita, cred ca ar raspunde multor intrebari! Si poate ca aplicandu-se rezultatele studiului in viata reala, n-ar mai exista scoli goale construite recent, dar nefolosite, nici campanii de strangeri de fonduri pentru achizitionarea de ghiozdane si rechizite pentru copiii care provin din familii defavorizate, nici scoli fara apa curenta si canalizare, etc.
Dar pentru aceste studii este nevoie de intelectuali profesionisti, inclusiv economisti! #invatamantulromanesc
Opinia mea personala este ca sistemul privat de invatamant din Romania este de fapt un fel de „business”, indiferent daca este 100% autohton, sau daca implementeaza aici un model din import.
Ceea ce conteaza in final este ceea ce le ofera copiilor si parintilor acestora in contul sumei lunare platite.
Cultura organizationala este deosebit de importanta in toate institutiile de invatamant cu mentiunea ca omul sfinteste locul oriunde s-ar afla, iar respectarea si aplicarea regulilor interioare depinde si de motivarea financiara a angajatilor, bineinteles!
Comentarii recente