Modus vivendi

Lasă un comentariu

„Modus vivendi” este modul de-a trai, de a exista in societate, unic si inalienabil pentru fiecare OM. Unii oameni isi imagineaza ca au dreptul sa intre „incaltati si murdari de noroi” in viata altora, dar sunt deplasati!

Dupa nouazeci n-am fost cu totii someri, disponibilizati s.a.m.d. Doar ca unii dintre noi ne-am educat copiii cu bun simt si responsabilitate si de multe ori imi admir copiii cat de bine crescuti sunt, chiar daca cei din jurul lor sunt plini de fitze, de megalomanii si de cultul ego-ului exacerbat! Ah, n-am alergat dupa burse in afara tarii pentru ei, spre deosebire de alti parinti dedicati acestei cauze! 🙂 N-am nimic impotriva celor care au studiat in alte tari ale lumii, dar trebuie sa recunosc faptul ca putini au acumulat „know-how”, putini stiu sa faca ceva concret, caci de farisei suntem satui!

#OnThisDay2014:
„Se spune ca toata incarcatura negativa din jurul nostru ne afecteaza organismul pana in cele mai adanci cotloane…acestea nu sunt doar vorbe raspandite de traineri/guru, ci sunt pure adevaruri; sfatul meu prietenesc este sa iesiti din sfera de influenta a celor care va intoxica zilnic! Evadati din cotidian pentru a va vindeca organismul, mintea si spiritul!”
#PanseuridePrimavara

Profesiune de credinta

Lasă un comentariu

Nimeni nu are dreptul sa se amestece in viata altora, sa-ncerce sa-i controleze, sa-i ameninte, sa-i umileasca, sa-i jigneasca si asa mai departe! Nimeni nu are dreptul sa ne stabileasca reguli absurde, indiferent de „abilitatile” pe care le-a dobandit cu diplome. Nu ma impresioneaza diplomele de cand ma stiu; eu evaluez si apreciez omul dupa alte criterii, nu dupa diplomele adunate de fiecare.
Cred ca una este sa te specializezi in comunicare si altceva sa performezi in „bullying”!
#PanseuMatinal

Teme de gandire matinale

Lasă un comentariu

Eu cred ca cititul excesiv din liceu&facultate m-a ajutat enorm de mult sa nu devin o economista banala, limitata, obtuza si repetitiva in gandire si exprimare! Poate si studiile personale de istoria artelor m-au ajutat sa explorez si alte lumi nevazute de multi oameni din jurul meu. Apoi faptul ca „meseria” m-a obligat sa vizitez multe tari si orase mi-a deschis orizontul cunoasterii fara sa ma alieneze, din fericire!

Cand am „debutat” in lumea virtuala am cunoscut multi jurnalisti si bloggeri, unii m-au „atacat” virulent (nu stiu exact de ce?), iar cu altii am ramas in relatii de „prietenie” pana-n prezent! 🙂 In schimb, cu unii dintre fostii colegi de serviciu nu mai pot comunica in prezent nici in lumea reala, nici in cea virtuala!

Am devenit intoleranta la metehne „vintage” acutizate si modificate in secolul XXI! 😀 

Si observ ca automultumirea de sine face din oamenii obisnuiti niste indivizi urcati pe un piedestal invizibil pe care numai ei il vad.

Decizii corecte

Lasă un comentariu

 Ma bucur ca in urma cu niste ani am refuzat din start sa public articole (in exclusivitate, adica nepublicate anterior!) pe un site adresat femeilor. Activitatea era taxata „pro bono”, dar mi se garanta „celebritatea” si afirmarea, de care evident ca n-aveam nevoie nici atunci si nici acum!

Astazi am vazut pe #FB un articol publicat pe acel site in care copilul este numit plod, termen pe care-l detest de cand ma stiu! Motiv pentru care ma bucur ca nu mi-am asociat numele cu acel site pe care n-are rost sa-l mentionez! Am convingeri si nu-mi plac derapajele.

Este adevarat ca orice femeie este libera sa gandeasca, sa scrie, sa-si exprime nemultumirile, sa fie ironica, dar depinde cum o face si ce cuvinte foloseste!

#OnThisDay

Lasă un comentariu

Ce scriam in 16.01.2011:

Dintre accesoriile feminine cel mai mult imi plac esarfele…pentru ca pastreaza in ele toate parfumurile amestecate.

Poseta unei adevarate doamne se cunoaste dupa miros. Amestecul mirosului de piele (ecologica) si parfum este unic.

Manusile de piele sunt un accesoriu care n-ar trebui sa lipseasca pe vreme rece din poseta doamnelor. Frigul si chiar vantul irita pielea mainilor.

16.01.2018

#PanseuMatinal:
Niciodata nu m-au pasionat idilele ori certurile altora! Acum, cu atat mai mult sunt imuna la can-canuri, scenarite, dezvaluiri senzationale, barfe media, comploturi malefice si alte asemenea! Am invatat sa fac abstractie de toate acestea, de aceea nu-mi plac nici victimizarile, nici exagerarile!

In jocul de sah, daca sacrifici inteligent pionii, ataci cu nebunii doar in momentele esentiale, scoti caii la inaintare numai atunci cand se impune si folosesti turele cu prudenta, cu siguranta eviti sahul la rege si la regina!
#regulilejocului

 

#TOP-ul vorbelor prostesti la romani:
1. Romania este o tara frumoasa, pacat ca-i locuita!
Si cand te gandesti ca multi care-o folosesc frecvent locuiesc chiar aici, inca n-au emigrat!
De unde rezulta faptul ca ei nu dau doi bani pe ei insisi!
#tipareingandiresiexprimare

Minimalismul in relatiile diplomatice

Lasă un comentariu

#PanseuMatinal: daca intentionezi sa-i impresionezi pe romani, atunci li te adresezi in romaneste!

Am scris ieri dimineata aceste ganduri, dupa evenimentul din 10 ianuarie 2019 de la Ateneul Roman, atunci cand Donald Tusk si-a tinut discursul in romaneste in fata romanilor.

O regula minimalista a curtoaziei in diplomatie este aceea ca atunci cand intalnesti oameni de alta nationalitate este foarte important sa inveti cateva cuvinte in limba locului in care acestia traiesc; chiar daca ne intelegem intre noi in limbi straine de circulatie internationala precum engleza sau franceza!

Prin urmare, toti oamenii pe care i-am intalnit in activitatea mea de economist-diplomat, fie ca erau greci, ciprioti, italieni, austrieci, germani, kuweitieni, iordanieni,belgieni, olandezi, danezi, norvegieni, suedezi, finlandezi, coreeni etc., apreciau in egala masura un salut in limba lor materna, sau cateva expresii invatate pe parcurs.

Tine de educatie si de nivelul de civilizatie sa faci o impresie buna in societate!

Romanii traiesc pentru a-i ofensa pe altii

Lasă un comentariu

Parca mai mult ca niciodata, romanii au intrat in noul an cu dorinta de-a jigni, de a-si exprima nemultumirile si frustrarile in mediul virtual!

Este o adevarata performanta pentru unii dintre ei de a posta un comentariu ofensator la adresa cuiva (fie el/ea om politic, prim-ministru, europarlamentar, sef de partid samd.), la care sa adune sute de like-uri de la oameni dedicati activitatii unice de partas la jigniri.

Nu-mi dau seama la ce-i ajuta pe acesti oameni o activitate atat de indoielnica din punct de vedere moral, dar presupun ca ei nu-si pun astfel de intrebari existentiale de obicei. Jigniri sa fie si emoticoane adaptate!

Titlu care-mi apare in notificari: o celebra jurnalista sterge pe jos cu guvernul…
Evident ca nu dau click pe link, dar ma-ntreb daca „celebra” jurnalista are dreptul sa faca asa ceva? Oare nu se teme de consecinte?

Revelion pe stil vechi

Lasă un comentariu

Nu pot sa nu-mi amintesc ziua de 31 decembrie dinainte de ’90!
Era o zi obisnuita la serviciu, cu teancuri de documente care trebuiau lucrate, semnate, aranjate si depuse la financiar pentru a ajunge in banca spre incasare de la extern! Trebuia sa asteptam delegatii de la fabricile din tara cu documentele lor de livrare, sau sosirea conosamentelor din portul Constanta! In plus, nu puteai pleca seara acasa decat dupa ce treceau directorii sa-ti ureze „La Multi Ani”! Iar daca intentionai sa ajungi pana la miezul noptii in alta localitate pentru a sarbatori Revelionul cu parintii, atunci era o adevarata aventura contra cronometru!
Povestea este adevarata, desi pare mai degraba SF!
#PovestiDinBucuresti

Merry Christmas! Craciun Fericit!

2 comentarii

#MerryChristmas!
#JoyeuxNoël!
#BuonNatale!
#FelizNatal!
#FroheWeihnachten!

Amintiri din vremuri tulburi – 21 Decembrie 1989

Lasă un comentariu

Sau „Cum mi-a salvat viata metroul bucurestean” in urma cu douazeci si noua de ani.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 cand am iesit de la metrou la Piata Unirii, am observat pe cheiul Dambovitzei multe masini blindate de-ale militiei de-atunci, sau de-ale armatei; dupa culoare si aspect nu puteam sa apreciez cu exactitate. Un trecator mi-a spus ca va fi miting mare la Sala Palatului pe la pranz.

In acea perioada eu mergeam la birou in strada Doamnei, sotul in Rosetti, iar fiul nostru invata la Liceul Lazar; numai fiica noastra ramanea in cartier la gradinitza care era in apropierea casei unde locuiam, noi ceilalti eram zilnic in centrul Bucurestiului.

Eram in birou cand se transmitea la radio discursul „dictatorului” proaspat revenit din vizita oficiala in Iran si la un moment dat discursul a fost bruiat de strigatele oamenilor prezenti la miting si atunci transmisiunea radiofonica s-a intrerupt brusc! Toti taceam si nimeni nu spunea nimic, o colega ne-a privit pe fiecare in parte, iar pentru mine s-a intors cu o suta optzeci de grade, deoarece aveam biroul in spatele ei. Apoi a-nceput nebunia pe strazile din centrul Bucurestiului, la Universitate a-nceput sa se adune lumea, au inceput sa se auda impuscaturi si s-a instalat panica si teroarea-n oras. Nu stiam exact ce se-ntampla in strada, nu ni se permitea sa iesim din cladire pe strazi si de altfel, nici nu era indicat! De pe terasa cladirii din Doamnei se putea vedea piata de la Universitate, iar metroul a fost oprit. Dupa ora 16,30 (cand se termina programul de lucru!) ne gandeam ingrijorati cum sa ajungem acasa la copiii nostri. Ne-am adunat cativa colegi care locuiam in aceeasi zona si ne-am propus sa mergem impreuna. Din Doamnei am pornit in directia magazinului Unirea, opusa pietei Universitatii unde se tragea…de cateva ori ne-am oprit din drum si ne-am adapostit pe stradutzele laterale, in spatele unor cladiri, deoarece se auzeau focuri de arma haotice. In apropriere de statia de metrou Unirii cineva ne-a spus ca s-a dat drumul la metrou! Aceasta a fost salvarea noastra! Am coborat la metrou si-am ajuns acasa! 

Dupa cativa ani am aflat ca grupurile de oameni care veneau din centrul Bucurestiului in acea zi erau arestate si puteau sa fie acuzate de ceea ce nu facusera, caci vremurile erau foarte tulburi. Atunci am realizat ca metroul mi-a salvat viata! 

Pentru cei care-au trait Revolutia „live” in centrul Bucurestiului, pentru cei care-au circulat in drum spre birou, sau spre casa printre gloantzele trase din toate partile, pentru cei care s-au intersectat cu grupuri compacte de oameni intunecati la fatza mobilizati pe platformele industriale, va pot spune ca n-a fost deloc usor! A fost o experienta traumatizanta traita in direct si destul de marcanta! Noi am semnat la serviciu condica in fiecare zi, caci daca nu ne prezentam la locul de munca eram „incondeiati” imediat!

Puteti s-o numiti cum vreti, dar noi am trait sub teroare toate episoadele Revolutiei din decembrie 1989!

Imagini  cutremuratoare din decembrie 1989 aici.

Older Entries Newer Entries