Expozitia LifeStyle 39 – in Tephra, Bucuresti

Un comentariu

Imagini cu tablourile noastre din expozitie:

IMG_5768

IMG_5770

IMG_5771

IMG_5773

IMG_5774

IMG_5775

IMG_5776

IMG_5778

Pregatim expozitii de pictura

Lasă un comentariu

IMG_6187

Selectionam lucrari pentru a fi expuse in viitoarea expozitie.

IMG_6229

IMG_6230

Voi reveni cu detalii referitor vernisaj si loc de desfasurare, data, etc. in cateva zile.

Terapia virtuala cu imagini frumoase urmeaza sa se mute in viata reala!

Expozitiile vor avea loc in Bucuresti.

In memoriam Irina Petrescu

Lasă un comentariu

Irina Petrescu

 

O alta mare actrita romanca a plecat dintre noi la varsta de saptezeci si unu de ani.

Dumnezeu s-o odihneasca

Femei de afaceri

2 comentarii

Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…
Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– femei de afaceri care conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.
Ovidiu Bufnila prezinta saptamana viitoare in Bucuresti un workshop interesant pentru femei de afaceri http://tinyurl.com/workshopbodylanguage
Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Prin atitudine, tinuta, comportament, pregatire profesionala temeinica, seriozitate, promptitudine, adaptare rapida la situatie, puterea de a lua decizii rapide si eficiente.
Vorba multa si inutila nu ajuta de obicei, lamentarile si jocurile de culise pot fi rezolvari temporare, dar niciodata pe termen lung.
Iar ceea ce este foarte important: fiecare om de afaceri va avea in timp un istoric, poate deveni chiar o legenda la care se vor raporta ceilalti.
body-language

Black Friday de Thanksgiving

Lasă un comentariu

Sau putem vorbi despre Gaudeamus?

Aceasta-i intrebarea!

Consumerism versus cultura, ar putea fi tema zilei…

Happy Halloween!

Lasă un comentariu

 

De ziua Internetului – 29 Octombrie

Lasă un comentariu

De ziua internetului, incerc sa-mi amintesc anul in care un prieten norvegian mi-a aratat ce inseamna sa dai o cautare cu numele tau pe internet…mi-a si printat rezultatul…eram atat de departe…pe atunci existau centre/departamente de calcul foarte bine securizate; noi, muritorii de rand, foloseam pixul si calculatorul cu banda de hartie.
Comunicam prin telegrame, telex, telefon prin comanda…apoi a aparut fax-ul pe la sfarsitul anilor ’80, iar e-mail-ul prin anii 2000…acum ne bem cafeaua online cu amici din toata lumea!
Ceea ce se numeste evolutie!

Am inceput sa lucrez pe PC din ’96, iar din 2005 m-am conectat la internet cu adresa personala de e-mail. Pe Yahoo la inceput, apoi si pe Gmail.

Din 2007 am intrat in blogosfera si ulterior pe platformele de socializare online.

La Teatru in locuri inedite

Un comentariu

Am participat in anii care au trecut la experimente moderne de teatru sau spectacole pe strada,  la metrou,  pe terasa, pe scena care gazduieste scaunele spectatorilor, teatru in vitrina, dar teatru la mansarda am cunoscut abia aseara la

Teatrul Arca din Bucuresti.

Cel mai interesant mi s-a parut a fi modul cum se patrunde in teatru: din gradina unui club numit La Scena se urca pe niste pasarele din lemn natur pana la mansarda cladirii, o casa veche boiereasca pe Calea Calarasilor, colt cu Mantuleasa.

Am vazut piesa: Ultima sansa

Despre piesa de pe site:

„Contract de vanzare – cumparare
Incheiat de MIHAIL ZADORNOV, numit in continuare autor si martorii Teatrul Arca, numiti in continuare public.
Autorul se obliga sa vanda:

ULTIMA SANSA

publicului la o distractie pe cinste timp de 80 de minute. La indeplinirea acesteia vor contribui urmatorii complici, numiti in continuare actori:
Maria Radu, Ana Odagiu/ Alexandra Salceanu, Marius Galea
Totul fiind girat de Marius Galea, numit in continuare regizor.
Publicul se obliga sa plateasca o suma echivalenta cu pretul unui bilet de intrare.
Va uram o indeplinire placuta a contractului.”

Piesa este o poveste de viata cu trei personaje: o amanta-fata tanara de douazeci de ani (de fapt mai putin), o sotie cu douazeci de ani de mariaj, un sot dezorientat care nu mai stie pe cine iubeste mai mult si de ce…un sot care si-a inselat sotia din curiozitate, din plictiseala, din inertie…dar cine mai stie?

Piesa este dinamica, cu replici absurde si neasteptate, cu intamplari ciudate, iesite din comun.

In final, sotul si sotia raman impreuna deoarece amanta descopera adevaratele „calitati” ale sotului-sotiei sale si renunta terifiata…

Asa este viata!

Piesa incepe si se termina cu Joe Cocker:

Imagini din toamna mea…

Privatizarea Oltchim – un scenariu de ochii lumii?

Lasă un comentariu

Vineri am asistat la un spectacol mediatic surprinzator care semana a orice altceva, numai a licitatie intr-un mediu de afaceri sanatos, NU!

Intrebarea este: cum s-a ajuns aici si ce va urma?

Am vazut/citit reactiile publicatiilor de specialitate din domeniul economico-financiar si mi-am dat seama ca nedumerirea, consternarea si reticenta mea este similara cu cea a specialistilor din domeniu.

Atunci de ce se intampla astfel de situatii bizare?

Din presa de profil:

http://www.zf.ro/eveniment/dan-diaconescu-a-castigat-licitatia-pentru-pachetul-majoritar-de-actiuni-la-oltchim-

http://www.finantistii.ro/opinii/isi-batura-joc-de-oltchim-

http://www.wall-street.ro/slideshow/Piete-de-capital/137570/intrebari-privatizarea-oltchim.

Update:

http://www.mediafax.ro/economic/contractul-pentru-privatizarea-oltchim-nu-a-fost-semnat-diaconescu-contractul-este-diferit-fata-de-cel-initial-

Ipocrizia de top

Lasă un comentariu

Dintotdeauna operatiile de tip cezariana au insemnat o „cheltuiala” in plus din partea familiei. Inainte de ’90 pedepsele erau mari pentru doctorii care operau fara ca pacienta sa aiba nevoie de o astfel de interventie chirurgicala…adica erai lasata sa te chinui pana cand se indurau sa te opereze, pana cand nu-i mai batea inima copilului sau si mai rau, pana cand nu mai aveai vlaga in tine. Cine n-a trecut prin asa ceva nu stie cat de cumplit poate fi! Acum se organizeaza flagrante pe aceasta tema. Este jenant si dezonorant cum incearca unii sa ascunda realitatea sub pres!
Si sa se ascunda dupa deget…

Older Entries Newer Entries