Elena Niculescu

Sa analizam ultimii cincizeci de ani si sa incercam sa ne dam seama cum s-a ajuns astazi la criza mondiala care a cuprins majoritatea tarilor de pe glob cu cateva exceptii, cum ar fi: China, Japonia si Turcia.

Dupa criza din anii ’29-’33 a urmat un razboi mondial devastator pentru majoritatea tarilor din Europa. Dintre tarile din Asia, Japonia a primit o lectie urata de la americani: bombardamentele nucleare de la Hiroshima si Nagasaki, care s-au vrut a fi o lectie sau un test, nu mai stiu exact ce-au fost de fapt. Dar consecintele se cunosc, iar spectrul ciupercii atomice a urmarit omenirea ani de-a randul.

America a fost insa repede exonerata, caci ea pusese in miscare o industrie puternica de armament si de avioane de lupta care i-a imbogatit pe americani si a dus la un boom economic fara precedent. Americanii au jucat perfect rolul aliatului de nadejde, care vine si loveste, iar Hollywood-ul a continuat „razboiul” prin filme mestesugite in care eroii americani, zambitori si binevoitori imparteau ciocolata si voie buna prin locurile devastate de bombardamente. Si astfel s-a creat mitul american, caruia i s-au adaugat in timp alte noi valente pe masura ce industria publicitatii se dezvolta vertiginos.

Nu trebuie sa omitem faptul ca cel de-al doilea razboi mondial nu s-a atins de pamantul american, deci ei au avut numai pierderi umane si materiale, fara a suferi pierderi importante.

Industria de automobile s-a dezvoltat puternic in America: Ford si General Motors, cele doua companii care in mod inteligent au pus bazele belsugului pentru americani. Ford a inventat banda rulanta, a realizat ca tot americanul trebuie sa-si permita sa aiba un automobil Ford in ograda personala, de aceea a hotarat sa-si plateasca bine oamenii ca sa-i transforme din producatori in consumatori. Aceasta miscare inteligenta a declansat „imperiul de consum”in societatea americana ceea ce a avut drept consecinta „The American Dream”, adica acel mit al omenirii anilor ’60-’70-’80, conform caruia America si numai ea ofera oamenilor de pretutindeni posibilitatea de afirmare, de realizare, de a avea o casuta standard cu de toate, cu o mica gradina unde sa se adune seara la un barbecue cu vecinii. Acest mit, puternic alimentat de mijloacele media, de panouri publicitare unde se vede cat de fericit si prosper este cowboy-ul american, de seriale precum Dallas si altele, de filme frumoase precum Dirty Dancing, de cantecele country, a devenit atat de credibil atat pentru americanii care traiau intr-o reverie permanenta, cat mai ales pentru europenii de peste ocean, care traiau mai riguros, mai stramtorat, dar visau sa traiasca visul american.

Si acum realitatea la care s-a ajuns brusc: visul american s-a destramat, boala a devenit contagioasa, toata lumea financiar-bancara este atinsa de un flagel care distruge repede si sigur. Dar americanii spun ca ei isi revin repede, deoarece nimeni nu stie cat din masa monetara emisa in SUA are acoperire in trezoreriile lor. Am inteles ca se tiparesc dolari in devalmasie, nimeni nu mai tine cont de reguli atunci cand este vorba de tiparit bani. Iar cele mai mari inginerii financiare(ca sa nu le spun escrocherii) tot la americani s-au facut si se mai fac, deoarece ei au devenit experti, dar lumea uita si-i iarta repede, caci mitul „American Dream” inca mai dainuie.