Codul manierelor elegante II – pentru barbati

2 comentarii

La intrarea in restaurant este indicat sa intre primul barbatul. El este cel care discuta cu chelnerul despre rezervare, sau daca exista mese libere. O femeie care intra prima in restaurant creeaza impresia ca este singura si disponibila.

Barbatul este atent la scaunul pe care se aseaza femeia, o ajuta sa-l traga si il impinge la loc dupa ce aceasta se aseaza. Codul manierelor elegante sugereaza barbatului sa faca acest lucru de cate ori se ridica femeia in picioare.

Barbatul este cel care incearca vinul, atunci cand se recomanda vinul casei.

Barbatul cheama chelnerul si discuta cu el de cate ori este nevoie.

Niciodata sa nu-i spui unei femei: iti cumpar o cafea? Chiar daca americanii folosesc expresia: Shall I buy you a coffee? Este mai elegant sa folosesti expresia: iti ofer o cafea, sau un suc, sau o inghetata.

Niciodata sa nu-i reprosezi femeii ca i-ai adus flori. Daca ai facut acest gest, foarte frumos de altfel, sa nu te astepti la cine stie ce recompense; e un gest tandru, elegant, dar asta nu inseamna ca trebuie s-o santajezi, s-o obligi sa devina supusa pentru simplul motiv ca i-ai adus flori.

Sa nu jignesti niciodata in public o femeie, sa nu cochetezi prea mult cu cele din jur, mai ales daca le vezi pentru prima data. Este umilitor si lasa rani adanci.

Despre Team building si spiritul de echipa

Lasă un comentariu

Am placerea sa va prezint o abordare foarte interesanta a subiectului, aici:

http://ziureldeziua.blogspot.com/2008/08/esenta-spiritului-de-echipa.html

In multe firme care numara sute de oameni, oamenii nu se cunosc intre ei. De aceea este necesar sa se organizeze actiuni de socializare, de cunoastere, de consolidare a bunelor relatii. Se organizeaza diade, triade, se responsabilizeaza fiecare membru, se stabilesc sarcini si atributii, se organizeaza sesiuni de discutii, se cere parerea fiecaruia legata de prestatia celorlalti, se organizeaza jocuri de societate, concursuri cu premii. Este foarte la moda paint ball-ul si mersul pe carbuni aprinsi, eventual focul de tabara, daca timpul permite. Masa si dansul sunt alte activitati interesante pentru cunoastere si nu numai.

Creditele si societatea de consum

Lasă un comentariu

Romanii consuma mai mult decat li se cuvine, cheltuiesc mai mult decat castiga, se indatoreaza mai mult decat pot duce. E normal intr-o societate de consum relativ novice, tentatiile sunt mari, oferta depaseste cererea, mall-urile ne-au sufocat, te duci la cumparaturi cu lista si constati la casa de marcat ca ai luat cu totul altceva. Consumerismul romanesc are o tenta haotica, era de asteptat. Sa controlezi inflatia in astfel de conditii nu e deloc usor. De ani de zile ma intreb cum se descurca d-l Mugur Isarescu…
Acum numai despre asta se vorbeste,  BNR vrea sa diminueze creditele de consum, stabileste masuri, directive, dobanzi oneroase, conditii greu de indeplinit, ceva trebuie facut. BCR a interzis deja acordarea creditelor de consum in cateva filiale, sa vedem ce va urma.
Bucurestenii sunt primii la credite acordate, primii in topul celor care nu-si mai pot achita ratele la credite. Era de asteptat; dupa boom-ul acordarii creditelor, acum asistam la reversul situatiei. Nu vreau sa speculez pe tema asta, acum. Dar istoria ne dovedeste ca recesiunea economica incepe in SUA, se propaga in Europa si pe urma cuprinde Asia. Poate de data asta va fi stopata pe undeva, dar drept sa spun nu stiu pe unde.

Money’s smell

Lasă un comentariu

Se spune ca banii nu au miros, m-am folosit de multe ori de acest adevar general recunoscut, dar banii au miros, de fapt.
In general am mirosit banii nostri: leii. Inainte de ‘89 miroseau frumos numai banii nou-nouti, ceilalti, super uzati miroseau oribil, a praf si a murdarie.
Pe urma am mirosit dolarii; dolarii noi miros a cauciuc, a guma, cei uzati miros ciudat.
Drahmele grecesti, le-am mirosit apoi, urmate de lirele cipriote. Intre cele doua valute era o mare diferenta ca paritate fata de dolar. Lira cipriota era mai mare chiar ca lira sterlina si nu era primita la BRCE. Pe urma am mirosit dinarul kuweitian, cu 1/2 dinar iti luai o umbrela.
Marca germana, francul elvetian, guldenul olandez, francul francez, shilingul austriac pe toate le-am avut in portofel din cand in cand. Din toate acestea numai francul elvetian a rezistat, toate celelalte s-au transformat in Euro.
Cu coroana daneza(Dkr), coroana norvegiana(Nkr), coroana suedeza(Skr), marca finlandeza(Fim) am cochetat mai mult. Finlandezii si danezii au renuntat usor la moneda lor nationala in favoarea Euro, ceilalti nordici, sunt mai conservatori.
Am cunoscut si leva, am vazut si forinti, ruble n-am vazut niciodata.
Cand a aparut Euro pe piata valutara romaneasca, prin ianuarie 2002, 1$=1,13 Euro. Prin luna iulie a lui 2002, rolurile s-au inversat, Euro a devenit mai puternic ca dolarul.
Dupa numai un an, raportul de forte s-a schimbat: 1 Euro=1,05 $ si de atunci a ramas in favoarea Euro, pana in prezent, numai ca s-a mai modificat, in bine pentru Euro si in rau pentru dolar.
Ce miros au Euro? Cand sunt noi miros a prosperitate, cand sunt vechi, sau lipiti cu scoci, miros a paguba, ca nu ti-i mai primeste nici o banca. Adica ti-i da Raiffeisen lipiti cu scoci si Alpha Bank nu ti-i primeste. Noroc cu BRD.

Codul manierelor elegante-I-despre salut

5 comentarii

Despre salut:

– Intotdeauna barbatul saluta primul femeia;

– barbatul isi scoate palaria in caz de salut, mana care scoate palaria este intotdeauna cea opusa partii pe care se afla persoana salutata.

– in ierarhii intotdeauna cel mai mic in functie saluta pe cel mai mare; chiar daca acesta din urma este barbat, el va fi salutat de catre subalterne. In ziua de azi se mai fac abateri de la aceste reguli, sunt directori care toata viata lor au salutat femeile, primii. Sunt presedinti de banci, vicepresedinti care saluta primii cand isi intalnesc colegii, subalternii.

– la intrarea intr-o incapere, sala de sedinte, birou, lift, magazin cel care intra va saluta primul.

– daca intr-o sala de sedinte, birou intra pe usa o persoana importanta, este recomandabil ca barbatii sa se ridice in picioare; chiar si femeile se pot ridica, este o dovada de politete si de bun simt. In cazul in care persoana care intra pe usa le cere tuturor sa se aseze, acestia il vor asculta, dar vor ramane intr-o pozitie adecvata, cu spatele drept si mainile tinute pe birou, in pozitie de relaxare (in nici un caz nu se tin coatele pe masa in astfel de situatii).

Nu se saluta cu tigara in gura, sau mestecand chewingum, sau cu mancare in gura (cu gura plina), sau cu scobitoare in coltul gurii; este o mare dovada de nepolitete fata de persoana salutata si o carte de vizita proasta pentru cel care saluta.

Urmeaza sa scriu despre prezentari.

Codul manierelor elegante

4 comentarii

Intentionez sa rescriu un cod al manierelor elegante necesar celor care trebuie sa invete sa se poarte in societate. Este foarte important sa te comporti civilizat si sa stii cum sa reactionezi in anumite situatii.

In activitatea de relatii cu publicul, in viata de zi cu zi, in delegatie in strainatate, cand esti in avion, in aeroport, intr-un restaurant, sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac niciodata. O tinuta potrivita, un limbaj al corpului, mimica fetei, modul cum saluti, cand trebuie sa te ridici in picioare, cine pe cine prezinta, cine saluta primul, cine intra primul in restaurant, sunt lucruri care trebuie cunoscute si insusite. De cunoasterea lor poate depinde viitorul tau. Nu e suficient un CV bogat, daca nu sti sa te comporti in societate, nu sti sa mananci elegant si nu sti sa bei cafeaua cu gratie.

Stresul nu se poate elimina de cele mai multe ori…

Lasă un comentariu

De cele mai multe ori doctorii ne recomanda sa eliminam stres-ul, sa traim linistiti, ca sa ne prelungim viata.

Ar fi de dorit acest lucru, dar de cele mai multe ori este imposibil. Daca esti angrenat in activitati zilnice, cu termene limita de respectat, cu avioane care pleaca la ora fixa de prins, cu intalniri de afaceri la care sa nu intarzii, normal ca traiesti intr-un permanent stres, intr-o permanenta alergatura, dar se pare ca acesta-i unul dintre secretele artei de a reusi, de a atinge anumite performante.

Singura observatie care trebuie facuta din start este faptul ca stres-ul nu trebuie sa atinga cote paroxistice, caci atunci nu e bine. In concluzie, stres-ul nu poate fi eliminat, atunci trebuie gestionat cu mare grija.

Tu trebuie sa-l domini pe el, nu el pe tine. Cu mult echilibru, cu atentie distributiva, cu un mod ordonat de viata, cu notarea in agenda a prioritatilor, cu eliminarea timpilor neproductivi, prin indepartarea cronofagilor, prin amanarea activitatilor neesentiale care se pot amana, acest lucru se poate face. Determini factorii de stres, cauzele acestuia si o data cunoscute aceste elemente incearca sa le anihilezi unul cate unul, sa le indepartezi cat se poate.

Am circulat foarte mult cu avionul si ma stresa ideea ca as putea sa intarziu la aeroport, dar trebuie sa marturisesc aici, acum, ca n-am ratat niciodata o plecare, desi am zburat de zeci de ori, poate chiar sute.

Important este sa nu intri in panica, sa fii stapan pe tine, sa nu te pierzi cu firea, sa nu le marturisesti celor din jur in gura mare problema ta, caci asta nu te ajuta cu nimic.

Cand este vorba de lucrat in echipa e foarte important sa tii pasul cu ceilalti, dar daca vezi ca ceilalti trag de timp, atentioneaza-i, ia-ti serios rolul in primire si ocupa-te de lucrarea respectiva, care are un termen limita. Nu conteaza ca muncesti la ea mai mult ca ceilalti, important este sa fie predata la timp, vor veni si recompensele mai tarziu.

Site-uri interesante

Lasă un comentariu

1)  http://www.problogger.net/%20 este un site de unde ai ce invata, daca te intereseaza bloggaritul.
2)  un site care a costat 8 dolari si i-a adus posesoarei anul trecut un milion.
www.whateverlife.com ,

Cum sa construiesti in patru ani o afacere de 64 mil. euro

Lasă un comentariu

Dintotdeauna m-a fascinat ideea de a face bani din know-how, adica din ceea ce stii sa faci mai bine, din ceea ce ai acumulat ca materie cenusie.
Titlul din 21 iulie din ZF.ro mi-a dat de gandit serios. Cred ca este cea mai mare vanzare de know-how de care am auzit in Romania, in ultimii ani.
Sorin Paslaru, talentatul redactor editorialist de la ZF a scris un articol foarte interesant astfel:

Cum a creat si a vandut un fost jurnalist de business o afacere de 64 mil. euro

Fostul bancher si jurnalist de business Doru Lionachescu si asociatii sai au vandut 51% din Capital Partners, cea mai mare casa de investitii locala, pentru 32 de milioane de euro, catre banca elena Piraeus Bank. Tranzactia include si o optiune de cumparare ulterioara pentru restul actiunilor in urmatorii cinci ani, in functie de rezultatele financiare. Aceasta este una dintre cele…
Mai multe detalii in ZF.ro-editia din 21.07.2008

http://www.zf.ro/articol_180336/cum_a_creat_si_a_vandut_un_fost_jurnalist_de_business

A fost o vreme cand mergeam la mare de doua ori pe an

Lasă un comentariu

Prima data mergeam la celebrele “Tratative de la Neptun” prin iunie-iulie, iar a doua oara, prin august mergeam in vacanta.

Tratativele de la Neptun se desfasurau de fapt in Olimp, dar asa le ziceam noi, asa ne placea, asa era traditia.

Se purtau la Hotel Amfiteatru sau la Belvedere. Ocupam multe camere, eu făceam din timp toate aranjamentele, iar o camera de protocol, era locul unde ne intalneam cu totii. Venea lume multa, de la multe fabrici de tricotaje din tara si partenerii nostri din Norvegia si Suedia. Urmau cateva zile, de vacanta pe apucate pentru unii, iar pentru mine, de activitate non-stop, de dimineata, uneori cu pauza de pranz, pana seara tarziu, uneori cu o plimbare pe faleza, seara. Stateam cu maldare de pulovere in brate, caci contractam sezonul toamna-iarna viitor, iar cand ma uitam pe geam, vedeam oamenii zbenguindu-se in apa. Nu cred ca era frustrant, ma obisnuisem cu atatea altele, eram constienta de faptul ca de asta am venit acolo.

De multe ori nu apucam nici o zi de plaja, dar ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin. Nu ma deranja foarte tare, era un fel de auto-educatie. In 1990, a fost foarte interesant, se putea vizita resedinta de la Neptun, iar restaurantul din incinta primea turisti, asa ca am petrecut acolo, cateva seri frumoase, de ziua Frantei si in ultima seara, la masa de adio. Bucataria era perfecta, serviciul destul de bun, fazanii umblau in voie, era un fel de poveste pe care o traiesti numai o data in viata.

S-au intamplat multe lucruri frumoase, la Tratativele de la Neptun, au fost si intamplari ciudate, dar nu am sa le povestesc pe toate astazi, am sa reiau povestea alta data, pentru detalii.

Satisfactia pe care o aveam la sfarsitul tratativelor consta in teancul de ordere pe care le primeam acolo. Urmau mostre de contract, seturi de marimi si culori, alte tratative de omologare, productia propriu-zisa si livrarea. Erau niste etape, care trebuiau urmarite in permanenta si asta insemna activitate de export. Nu era chiar asa de rau, dar totul acum este poveste.

Older Entries Newer Entries