A fost o vreme cand mergeam la mare de doua ori pe an

iulie 22, 2008

Admin atitudine, business, comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, export, finante, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life style, management, marketing, Romania, societatea de consum, stil de viata, tari straine, women , , , , , , Lasă un comentariu

Prima data mergeam la celebrele “Tratative de la Neptun” prin iunie-iulie, iar a doua oara, prin august mergeam in vacanta.

Tratativele de la Neptun se desfasurau de fapt in Olimp, dar asa le ziceam noi, asa ne placea, asa era traditia.

Se purtau la Hotel Amfiteatru sau la Belvedere. Ocupam multe camere, eu făceam din timp toate aranjamentele, iar o camera de protocol, era locul unde ne intalneam cu totii. Venea lume multa, de la multe fabrici de tricotaje din tara si partenerii nostri din Norvegia si Suedia. Urmau cateva zile, de vacanta pe apucate pentru unii, iar pentru mine, de activitate non-stop, de dimineata, uneori cu pauza de pranz, pana seara tarziu, uneori cu o plimbare pe faleza, seara. Stateam cu maldare de pulovere in brate, caci contractam sezonul toamna-iarna viitor, iar cand ma uitam pe geam, vedeam oamenii zbenguindu-se in apa. Nu cred ca era frustrant, ma obisnuisem cu atatea altele, eram constienta de faptul ca de asta am venit acolo.

De multe ori nu apucam nici o zi de plaja, dar ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin. Nu ma deranja foarte tare, era un fel de auto-educatie. In 1990, a fost foarte interesant, se putea vizita resedinta de la Neptun, iar restaurantul din incinta primea turisti, asa ca am petrecut acolo, cateva seri frumoase, de ziua Frantei si in ultima seara, la masa de adio. Bucataria era perfecta, serviciul destul de bun, fazanii umblau in voie, era un fel de poveste pe care o traiesti numai o data in viata.

S-au intamplat multe lucruri frumoase, la Tratativele de la Neptun, au fost si intamplari ciudate, dar nu am sa le povestesc pe toate astazi, am sa reiau povestea alta data, pentru detalii.

Satisfactia pe care o aveam la sfarsitul tratativelor consta in teancul de ordere pe care le primeam acolo. Urmau mostre de contract, seturi de marimi si culori, alte tratative de omologare, productia propriu-zisa si livrarea. Erau niste etape, care trebuiau urmarite in permanenta si asta insemna activitate de export. Nu era chiar asa de rau, dar totul acum este poveste.

Brand-uri romanesti de cursa lunga

iulie 22, 2008

Admin business, economie, know-how , Lasă un comentariu

Am intalnit intr-o zi in Cora o promotie la brand-ul Farmec de la Cluj. Mi-am amintit cum intr-o vreme cand produsele Rexona, Fa, Palmolive si Lux se procurau din Duty free, se aduceau din strainataturi, tanjeam dupa deodorante Farmec si le primeam cu lista de la colegii de la Cluj.
Pe vremea aceea cremele Gerovital, Apidermin erau singurele care se gaseau pe piata, de calitate, dar putin promovate. In momentul in care cremele Gerovital au patruns in shop, deja erau la preturi prohibitive, iar strainii invatasera sa le cumpere de pe piata interna, caci acolo erau mult mai ieftine, mai urat ambalate, dar nu conta ambalajul, crema conta pentru ei.
In acele vremuri grecii veneau in excursie in Romania, cumparau telemea si carne, ca erau ieftine, portelanuri si pantofi Adidas, de piele, facuti la Pionierul, sub licenta. Pentru cei care nu stiu, asa cum Steilmann a facut confectii in Romania de ani de zile, asa si Adidas producea aici ciorapi, imbracaminte si incaltaminte, dar dupa ‘90 ei s-au retras. Sunt lucruri despre care nu se mai vorbeste, poate lipsesc “istoricii” de brand-uri romanesti.
Ieri am trecut pe langa fosta Textila Unirea, unde se produceau tesaturi din canepa, din in si din bumbac. Din fibre naturale. Canepa si inul crestea in Romania, bumbacul dintotdeauna s-a importat din Rusia sau din Egipt.
Stiti ce creste acum pe locul unde a fost Textila Unirea? Complexul rezidential Newton, creste un bloc.
Industria usoara romaneasca in curand va fi istorie.

Newer Entries