De ziua Romaniei: La Multi Ani tuturor romanilor, de pretutindeni
Imnul Romaniei: Desteapta-te romane
decembrie 1, 2008
atitudine 1 Decembrie, imnul Romaniei, Ziua Romaniei Lasă un comentariu
Petre Nicolae de la CBC este unul dintre castigatorii crizei
noiembrie 27, 2008
atitudine, business, comunicare, economie, know-how, leadership, management, new trends & ideas, training, Uncategorized CBC, Petre Nicolae, training Lasă un comentariu
Directorul general al companiei de consultanţă şi training CBC România spune că în această perioadă cifra de afaceri a firmei pe care o conduce a crescut cu 80%. Firmele sunt în acest moment disperate să treacă peste criză şi din acest motiv investesc în training, ca soluţie alternativă la consolidarea businessului.
Cititi articolul integral aici:
http://www.adevarul.ro/articole/petre-nicolae-unul-dintre-castigatorii-crizei.html
Sustin lupta impotriva violentei domestice
noiembrie 26, 2008
atitudine, societatea civila femei, lupta impotriva violentei domestice, sociatetea civila 2 comentarii
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/112026/Romancele-din-ce-in-ce-mai-batute.html
http://www.violentaimpotrivafemeii.ro/
Forme de violență împotriva femeii
• Cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale. Alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase…
• Crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii şi în unele părţi din sudul Asiei.
• Cel puţin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortului selectiv sau al neglijenţei.
• În unele ţări în curs de dezvoltare, sunt tolerate şi încurajate practicile care înrobesc sau rănesc femeile – practici precum violenţa în familie, uciderea „pentru
onoare”,mutilarea genitală feminină sau crimele din cauza zestrei.
• În aproape toată Asia, preferinţa pentru copii de sex masculin duce la neglijarea şi chiar la uciderea fetiţelor sau la eliminarea lor prin avort, acolo unde sunt disponibile teste prenatale care să determine sexul fătului.
• Căsătoria forţată a fetelor şi a adolescentelor.
• În conflictele dintre grupuri etnice, femeile şi fetele au devenit pradă de război şi sunt supuse violurilor sau se confruntă cu sarcini nedorite. Mutilarea genitală feminină, violul şi căsătoria forţată sunt şi vectori de răspândire a HIV la femei.
Daca nu cunosti, intreaba! Daca n-ai pe cine intreba, atunci ai o problema!
iulie 22, 2008
antreprenori, atitudine, economie, export, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, women afaceri, amintiri, business, economie, know-how, Romania, tari straine, traditii Un comentariu
In ziua de azi firmele se pun pe picioare prin start up. Se apeleaza la persoane sau firme specializate, care pun bazele firmei, o pun pe linia de plutire si-i dau drumul pe apa. Parerea mea este ca fara know how nu poti face fata, iar daca vei apela in permanenta la consultanta si la training de specialitate pe care trebuie sa-l platesti din buzunarul propriu nu ai cum sa reusesti. Am citit un articol in Target si de aici mi-au venit toate acestea in minte, deoarece ani buni in Romania s-a mers pe ideea ca tot ce s-a intamplat inainte de ‘89 a fost gresit, ca oamenii care au trait si au muncit atunci sunt depasiti, usor, usor, toti au fost indepartati, marginalizati, transformati in pensionari imaginari, sau de lux, in oameni fara identitate, fara perspectiva. In ultimul timp, se vorbeste despre locuri de munca in supermarketuri, de exemplu pentru oameni trecuti de 40 de ani, dupa ce ani de zile se angajau oameni pana in 35 de ani.
S-a creat o psihoza bolnavicioasa in mintea multor tineri, ca oamenii care depasesc o anumita varsta sunt terminati. Eu stau si ma intreb: oare cat valoreaza pentru acestia proprii lor parinti? Sau le-o fi rusine cu ei, ca am mai intalnit eu niste cazuri.
Exista o multime de lucruri care se faceau bine pe vremuri, dau numai cateva exemple: se importa bumbacul bulk(adica vrac), se faceau fire, din care fibre, din care tesaturi, din care confectii, care se exportau. Ati mai auzit de asa ceva?
Existau combinate chimice care produceau pala acrilica, din care se faceau fibre, din care fire de diferite grosimi si combinate cu bumbac sau lana sau viscoza se tricotau pulovere, care se exportau in toate magazinele de brand si supermarketurile din lume: H&M, Carrefour, C&A, Dressmann, Obs, Lindex si altii. Ati mai auzit de asa ceva?
Sigur ca n-ati mai auzit, de aceea facem confuzii, traducand din engleza, fara sa cunoastem sensul fiecarui cuvant si atunci facem confuzii majore. Pe care de fapt s-ar putea sa nu le sesizeze mai nimeni, daca ne-am oprit cu know how-ul la un anumit nivel. Fostele filaturi si fabrici de ciorapi, textile, tricotaje dupa ce au fost falimentate prin sistemul lohn si privatizare MEBO au ajuns terenuri pentru Real Estate. Specialistii din anumite domenii ar trebui cultivati pentru ceea ce stiu, deoarece: Daca nu ai pe cine sa intrebi, atunci ai o problema!
A fost o vreme cand mergeam la mare de doua ori pe an
iulie 22, 2008
atitudine, business, comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, export, finante, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life style, management, marketing, Romania, societatea de consum, stil de viata, tari straine, women afaceri, business, economie, Romania, societatea de consum, tari straine, tratative Lasă un comentariu
Prima data mergeam la celebrele “Tratative de la Neptun” prin iunie-iulie, iar a doua oara, prin august mergeam in vacanta.
Tratativele de la Neptun se desfasurau de fapt in Olimp, dar asa le ziceam noi, asa ne placea, asa era traditia.
Se purtau la Hotel Amfiteatru sau la Belvedere. Ocupam multe camere, eu făceam din timp toate aranjamentele, iar o camera de protocol, era locul unde ne intalneam cu totii. Venea lume multa, de la multe fabrici de tricotaje din tara si partenerii nostri din Norvegia si Suedia. Urmau cateva zile, de vacanta pe apucate pentru unii, iar pentru mine, de activitate non-stop, de dimineata, uneori cu pauza de pranz, pana seara tarziu, uneori cu o plimbare pe faleza, seara. Stateam cu maldare de pulovere in brate, caci contractam sezonul toamna-iarna viitor, iar cand ma uitam pe geam, vedeam oamenii zbenguindu-se in apa. Nu cred ca era frustrant, ma obisnuisem cu atatea altele, eram constienta de faptul ca de asta am venit acolo.
De multe ori nu apucam nici o zi de plaja, dar ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin. Nu ma deranja foarte tare, era un fel de auto-educatie. In 1990, a fost foarte interesant, se putea vizita resedinta de la Neptun, iar restaurantul din incinta primea turisti, asa ca am petrecut acolo, cateva seri frumoase, de ziua Frantei si in ultima seara, la masa de adio. Bucataria era perfecta, serviciul destul de bun, fazanii umblau in voie, era un fel de poveste pe care o traiesti numai o data in viata.
S-au intamplat multe lucruri frumoase, la Tratativele de la Neptun, au fost si intamplari ciudate, dar nu am sa le povestesc pe toate astazi, am sa reiau povestea alta data, pentru detalii.
Satisfactia pe care o aveam la sfarsitul tratativelor consta in teancul de ordere pe care le primeam acolo. Urmau mostre de contract, seturi de marimi si culori, alte tratative de omologare, productia propriu-zisa si livrarea. Erau niste etape, care trebuiau urmarite in permanenta si asta insemna activitate de export. Nu era chiar asa de rau, dar totul acum este poveste.
Elena Niculescu 
Comentarii recente