Elena Niculescu

În 1709, Jean Marie Farina a întemeiat, la Cologne (Köln, în germană), „Farina gegenüber” care este şi astăzi una dintre cele mai vechi case de parfumuri din lume. Farina, de origine italiană, şi-a botezat unul din primele sale parfumuri „Apă de Cologne”, în semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de oraşul adoptiv. Parfumul său a ajuns cu timpul atât de cunoscut încât „apa de colonie” a devenit termenul generic pentru mai toate parfumurile discrete.

Alţi protagonişti importanţi ai istoriei parfumeriei au fost membrii familiei Guerlain, a căror dinastie începe cu Pierre-François Guerlain, proprietarul unui magazin de parfumuri deschis la Paris, în 1828.

În 1853, casa Guerlain creează „L’Eau de l’Impératrice” şi devine principala furnizoare a curţii lui Napoleon al III-lea.

Dar cel mai important an al dinastiei rămâne 1889, când Aimé Guerlain concepe „Jicky”, considerat primul mare parfum franţuzesc şi primul care alătură elemente naturale şi de sinteză.

Va urma, în 1904, un parfum bărbătesc „Mouchoir de Monsieur”, creaţie a lui Jacques Guerlain, într-o epocă a reticenţei masculine faţă de parfumuri.

Un alt succes notabil al lui Jacques Guerlain, „Shalimar„, realizat în 1925, este şi la ora actuală unul din cele mai copiate/falsificate parfumuri din lume.

Prezenţa lui François Coty în galeria celor mai importanţi parfumieri din toate timpurile este obligatorie.

Coty nu numai că a fost un parfumier excepţional („Chypre”, 1917, i-a adus faima mondială), dar a avut geniu şi viziune în ce priveşte modalităţile de comercializare a produselor sale.

Coty a creat game de produse derivate dintr-un parfum de succes (ruj, pudră, etc), iar când a înţeles fenomenalul efect al ambalajului asupra consumatorului, a apelat la artişti bijutieri renumiţi pentru realizarea unor sticluţe care să rupă gura târgului (câteva dintre acestea fiind operele celebrului Rene Lalique).

Industria cosmetică îi datorează aşadar inovaţii importante celui care a fost supranumit tatăl parfumeriei moderne.

Alţi parfumieri geniali au rămas însă în umbra creaţiilor lor care au făcut istorie şi au doborât record după record:

lui Ernest Beaux îi datorăm n°5 de Chanel, lui Edmond Roudnitska „Diorissimo” şi „Eau Sauvage” pentru Dior, iar lui Henri Almeras „Joy” pentru Jean Patou. Acesta din urmă a fost la data apariţiei – 1929 – cel mai scump parfum al momentului.

În ultimele decenii, creatoare celebre de parfumuri şi-au făcut şi ele apariţia în această branşă atâtea veacuri dominată de sexul masculin. Sophia Grosjman („Tresor” de Lancôme, „Paris” d’Yves Saint Laurent), Sophie Labbe („Organza” de Givenchy, „Emporio Armani Homme”), Annick Menardo („Lolita Lempicka”, „Hypnose” de Lancôme), Olivia Giacobetti şi Françoise Caron („Eau d’Orange Verte” d’Hermès, „Apparition” d’Ungaro) sunt doar câteva exemple.

Articol preluat de aici.