La Multi Ani, de Sfantul Petru si Pavel

Lasă un comentariu

Bucharest my-love

2 comentarii

Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.

Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.

In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.

Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…

Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.

Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.

Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.

Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.

In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.

Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.

Parfumieri care au marcat istoria

2 comentarii

În 1709, Jean Marie Farina a întemeiat, la Cologne (Köln, în germană), „Farina gegenüber” care este şi astăzi una dintre cele mai vechi case de parfumuri din lume. Farina, de origine italiană, şi-a botezat unul din primele sale parfumuri „Apă de Cologne”, în semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de oraşul adoptiv. Parfumul său a ajuns cu timpul atât de cunoscut încât „apa de colonie” a devenit termenul generic pentru mai toate parfumurile discrete.

Alţi protagonişti importanţi ai istoriei parfumeriei au fost membrii familiei Guerlain, a căror dinastie începe cu Pierre-François Guerlain, proprietarul unui magazin de parfumuri deschis la Paris, în 1828.

În 1853, casa Guerlain creează „L’Eau de l’Impératrice” şi devine principala furnizoare a curţii lui Napoleon al III-lea.

Dar cel mai important an al dinastiei rămâne 1889, când Aimé Guerlain concepe „Jicky”, considerat primul mare parfum franţuzesc şi primul care alătură elemente naturale şi de sinteză.

Va urma, în 1904, un parfum bărbătesc „Mouchoir de Monsieur”, creaţie a lui Jacques Guerlain, într-o epocă a reticenţei masculine faţă de parfumuri.

 

Un alt succes notabil al lui Jacques Guerlain, „Shalimar„, realizat în 1925, este şi la ora actuală unul din cele mai copiate/falsificate parfumuri din lume.

Prezenţa lui François Coty în galeria celor mai importanţi parfumieri din toate timpurile este obligatorie.

Coty nu numai că a fost un parfumier excepţional („Chypre”, 1917, i-a adus faima mondială), dar a avut geniu şi viziune în ce priveşte modalităţile de comercializare a produselor sale.

Coty a creat game de produse derivate dintr-un parfum de succes (ruj, pudră, etc), iar când a înţeles fenomenalul efect al ambalajului asupra consumatorului, a apelat la artişti bijutieri renumiţi pentru realizarea unor sticluţe care să rupă gura târgului (câteva dintre acestea fiind operele celebrului Rene Lalique).

Industria cosmetică îi datorează aşadar inovaţii importante celui care a fost supranumit tatăl parfumeriei moderne.

Alţi parfumieri geniali au rămas însă în umbra creaţiilor lor care au făcut istorie şi au doborât record după record:

lui Ernest Beaux îi datorăm n°5 de Chanel, lui Edmond Roudnitska „Diorissimo” şi „Eau Sauvage” pentru Dior, iar lui Henri Almeras „Joy” pentru Jean Patou. Acesta din urmă a fost la data apariţiei – 1929 – cel mai scump parfum al momentului.

În ultimele decenii, creatoare celebre de parfumuri şi-au făcut şi ele apariţia în această branşă atâtea veacuri dominată de sexul masculin. Sophia Grosjman („Tresor” de Lancôme, „Paris” d’Yves Saint Laurent), Sophie Labbe („Organza” de Givenchy, „Emporio Armani Homme”), Annick Menardo („Lolita Lempicka”, „Hypnose” de Lancôme), Olivia Giacobetti şi Françoise Caron („Eau d’Orange Verte” d’Hermès, „Apparition” d’Ungaro) sunt doar câteva exemple.

Articol preluat de aici.

Ma peinture – Fleurs de „Ne m’oubliez pas”

Lasă un comentariu

 

Flori si fructe de iunie

Lasă un comentariu


Flori de platan…

S-au copt dudele albe…

Caprifoi frumos mirositor…

Petunii…

Flori de lamaita, sau iasomie…

Si trandafiri crescuti in plop…

La Multi Ani copiilor din lumea intreaga!

Lasă un comentariu

Intotdeauna mi-a placut sa inventez povesti, cantece si jocuri pentru copii.

Mi-a placut sa-i invat cantecele in romana, in engleza si-n franceza. Si o mai fac si acum cand sunt in preajma unui pui de om.

Fiicei mele ii placea sa-i citesc dintro carte bilingva: pe o pagina scria in romaneste, pe cealalta in spaniola. Povestea era despre un batran uracios care nu iubea copiii si-i gonea din gradina lui. La sfarsitul povestii nici pasarile nu-i mai vizitau gradina. Morala povestii am retinut-o, desi nu era pentru mine, caci eu i-am iubit dintotdeauna si sunt sigura ca si ei ma iubesc pe mine.

Baiatului meu nu i-a placut franceza cand era mic, desi eu m-am straduit…

Ieri imi aminteam despre expozitiile de pictura pe care le faceam cu desenele copiilor la Biblioteca Sadoveanu, sau pe holul companiei unde lucram. Serbarile de 1 Iunie erau o adevarata sarbatoare, pentru ca trebuie facute tot timpul surprize frumoase copiilor.

Sfatul meu pentru parinti este urmatorul: copiii trebuie iubiti si pretuiti! Viata nu este si n-a fost usoara niciodata, dar asta nu inseamna ca nu trebuie traita cu intensitate, iar a nu avea copii reprezinta un mare risc, acela al singuratatii.

Interviu online

Lasă un comentariu

Noi am fost educati nemteste in spiritul clasicilor rusi. Ni se repeta: „Invatati, invatati, invatati”, fara sa ni se explice mai departe. Fiecare intelegea ce voia si ce putea. Acolo unde parintii erau deschisi la minte, copiii mergeau la liceu si la facultate, in alte familii mergeau la munca in uzina sau la scoli profesionale.

Noua nu ne-a spus nimeni ca suntem valorosi. Se obisnuia ca omului sa nu i se acorde prea multa importanta…eram folositi, dar nu ne multumea nimeni de obicei.

A fost si bine, dar si rau, noi stiam sa ne traim viata altfel decat si-o traiesc cei de acum.

Am fost educati sa alegem binele de rau. Am fost indemnati sa fim cinstiti si ascultatori. Ni s-a spus ca trebuie sa invatam pentru ca ei, parintii nostri nu au putut sa o faca si au regretat acest lucru toata viata. Noi am fost prima generatie de intelectuali din familie, in blocul nostru majoritatea erau muncitori, noi faceam nota discordanta…

In urma cu cateva zile un bun prieten blogger si feisbucker m-a intrebat daca vreau sa-i acord un interviu si am fost de acord. Interviul se poate citi  in varianta extinsa, intrebari si raspunsuri, aici:

Interviu@

sau in varianta prescurtata, numai raspunsuri, aici:

fara poze…fara vdt…doar cu elena

 

Ce s-a intamplat in acest sfarsit de saptamana

Lasă un comentariu

Daca in weekend-ul trecut am asistat la „nunta regala” si la plantare de copacei, in cel care abia s-a incheiat s-au dezbatut doua subiecte de importanta majora: dublarea filmelor in limba romana si gaura din pantoful reprezentantului FMI. Si toate acestea in contextul unei saptamani dominate de prinderea si eliminarea prin impuscare a lui Osama Bin Laden, inamicul no.1 al Planetei din ultimii zece ani.

Nici nu este de mirare ca azi-noapte cand am inchis calculatorul am facut o mare greseala si am pierdut tot ce-am lucrat o jumatate de zi…asa se intampla atunci cand iti folosesti atentia distributiva aiurea.

Dezbateri asupra subiectelor din weekend aici.

Are Women Less Tolerant of the Bullshit That Comes With “Success”?

Lasă un comentariu

In April 2011, the Wall Street Journal convened nearly 200 top leaders in government, business, and academia as a task force for their “Women in the Economy” initiative. (You can learn more about the initiative and the conference here.) The conference was called to address the growing evidence that while women make up more than half the workforce in the nation, the progress of women in America’s workplace has stalled—and it’s now actually “falling backward”.

Ladies, does your „traditional” job give you a headache? You’re not alone. Put down the pills and read on!

My colleague Christine Jacobs rightly pointed out in her April 15 Forbes.com post: “Who would have thought that in the year 2011, there would still only be 15 women CEOs in the Fortune 500? Who would have thought that only 15% of American corporate board positions would be held by women? Who would have thought that only 17% of the US Congress would be women? And we are frustrated.”

http://blogs.forbes.com/alibrown/2011/05/03/are-women-less-tolerant-of-the-bullshit-that-comes-with-success/

I loved Lady Diana very much…

Lasă un comentariu

In memoriam Lady Diana

Cred ca ar fi mandra sa participe la nunta fiului ei William…

Mi-am amintit ca Charles n-a fost imbracat in negru la funeraliile Dianei…intotdeauna m-am intrebat : de ce?

Older Entries Newer Entries