Iarna din Ianuarie 2019

Lasă un comentariu

Amintiri din vremuri tulburi – 21 Decembrie 1989

Lasă un comentariu

Sau „Cum mi-a salvat viata metroul bucurestean” in urma cu douazeci si noua de ani.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 cand am iesit de la metrou la Piata Unirii, am observat pe cheiul Dambovitzei multe masini blindate de-ale militiei de-atunci, sau de-ale armatei; dupa culoare si aspect nu puteam sa apreciez cu exactitate. Un trecator mi-a spus ca va fi miting mare la Sala Palatului pe la pranz.

In acea perioada eu mergeam la birou in strada Doamnei, sotul in Rosetti, iar fiul nostru invata la Liceul Lazar; numai fiica noastra ramanea in cartier la gradinitza care era in apropierea casei unde locuiam, noi ceilalti eram zilnic in centrul Bucurestiului.

Eram in birou cand se transmitea la radio discursul „dictatorului” proaspat revenit din vizita oficiala in Iran si la un moment dat discursul a fost bruiat de strigatele oamenilor prezenti la miting si atunci transmisiunea radiofonica s-a intrerupt brusc! Toti taceam si nimeni nu spunea nimic, o colega ne-a privit pe fiecare in parte, iar pentru mine s-a intors cu o suta optzeci de grade, deoarece aveam biroul in spatele ei. Apoi a-nceput nebunia pe strazile din centrul Bucurestiului, la Universitate a-nceput sa se adune lumea, au inceput sa se auda impuscaturi si s-a instalat panica si teroarea-n oras. Nu stiam exact ce se-ntampla in strada, nu ni se permitea sa iesim din cladire pe strazi si de altfel, nici nu era indicat! De pe terasa cladirii din Doamnei se putea vedea piata de la Universitate, iar metroul a fost oprit. Dupa ora 16,30 (cand se termina programul de lucru!) ne gandeam ingrijorati cum sa ajungem acasa la copiii nostri. Ne-am adunat cativa colegi care locuiam in aceeasi zona si ne-am propus sa mergem impreuna. Din Doamnei am pornit in directia magazinului Unirea, opusa pietei Universitatii unde se tragea…de cateva ori ne-am oprit din drum si ne-am adapostit pe stradutzele laterale, in spatele unor cladiri, deoarece se auzeau focuri de arma haotice. In apropriere de statia de metrou Unirii cineva ne-a spus ca s-a dat drumul la metrou! Aceasta a fost salvarea noastra! Am coborat la metrou si-am ajuns acasa! 

Dupa cativa ani am aflat ca grupurile de oameni care veneau din centrul Bucurestiului in acea zi erau arestate si puteau sa fie acuzate de ceea ce nu facusera, caci vremurile erau foarte tulburi. Atunci am realizat ca metroul mi-a salvat viata! 

Pentru cei care-au trait Revolutia „live” in centrul Bucurestiului, pentru cei care-au circulat in drum spre birou, sau spre casa printre gloantzele trase din toate partile, pentru cei care s-au intersectat cu grupuri compacte de oameni intunecati la fatza mobilizati pe platformele industriale, va pot spune ca n-a fost deloc usor! A fost o experienta traumatizanta traita in direct si destul de marcanta! Noi am semnat la serviciu condica in fiecare zi, caci daca nu ne prezentam la locul de munca eram „incondeiati” imediat!

Puteti s-o numiti cum vreti, dar noi am trait sub teroare toate episoadele Revolutiei din decembrie 1989!

Imagini  cutremuratoare din decembrie 1989 aici.

Labirintul Cunoasterii

Lasă un comentariu

#Motto:
„Ca sa inteleg ce se intampla-n lume am avut nevoie de peste o jumatate de secol! Dupa aceea am realizat ca nu-mi place deloc ceea ce-am aflat si am cautat solutii de iesire din labirintul cunoasterii.”

#Intrebare pentru parintii care nu isi mai duc copiii la Serbari:
Oare pe copii i-ati intrebat ce prefera inainte de a lua decizii unilaterale in numele lor?
Poate se considera pedepsiti ori vinovati de ceva!
Nu sunt „Trainer de parenting”, nici psiholog de meserie, dar stiu ca un parinte nu poate trai viata copilului sau, in locul lui!
Iar daca le striviti personalitatea luand decizii care-i afecteaza emotional, faceti o mare greseala! Think about before acting!

Cele de mai sus sunt postari facute in aceasta zi de-a lungul anilor si publicate pe #FB.

 18/12/18
Scolile sunt inchise in multe localitati din tara, curentul electric lipseste inca de sambata si exista multe alte neajunsuri provocate de ninsoare.
N-am citit nimic pe #FB despre aceste realitati, dar daca se-ntamplau in Bucuresti, atunci se revolta toata lumea, inclusiv diaspora romaneasca!

In preajma sarbatorilor de iarna

Lasă un comentariu

Sambata dimineata in metrou lipsea bodyguard-ul de serviciu. Nu-mi dau seama daca avea liber, ori nu s-a reinnoit contractul. Cert este ca „uratorii” sarbatorilor de iarna erau foarte numerosi, veneau valuri-valuri ca pe vremuri, cu multi copii de toate varstele insotiti de adulti care pregatisera cosuletze decorate festiv, ceea ce dovedeste ca ceva „know-how” au acumulat pe unde-au calatorit prin alte tari.
#PovestiDinBucuresti

Seara in metrou au performat doua personaje care vorbeau foarte tare romaneste cu accent italienesc pentru a capta atentia audientei masculine interesate si uluite in acelasi timp. Una dintre ele cred ca venea direct de la Milano pentru a prezenta ultimele tendinte ale modei peninsulare! 
#PovestiDinBucuresti

Marea Dezbinare

Lasă un comentariu

La nici zece zile de la sarbatorirea Centenarului Marii Uniri, romanii au demarat Marea Dezbinare si de ieri dimineata spiritele se incing in continuare!

Oamenii se lasa manipulati si purtati de val dupa cum bate vantul, nu se mai stie cu exactitate ce-i adevarat si ce-i fals! Tehnologia pune la dispozitie mijloacele necesare raspandirii stirilor false si a alertelor apocaliptice!

Unde s-a pierdut spiritul sarbatorilor?

 

Decoruri urbane de Sarbatori

Lasă un comentariu

 

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in metrou s-a urcat un cuplu: ea parea trecuta de cincizeci, cu parul partial vopsit negru/cam zece centimetri crescut alb-strans intr-un coc neglijent, purta o fusta subtire lunga, imprimata cu maci pe fond negru si s-a dezechipat imediat ce a intrat la caldura. El cara doua plase mari de supermarket, s-a asezat disciplinat pe banca si a-nceput sa-si studieze atent telefonul. Parea mai tanar cu cinci-sase ani, purta verigheta si a reactionat atunci cand ea a-nceput sa-si agite inelarul mainii drepte si i-a reprosat ceva legat de un inel pe care nu si l-a luat…
Stateau chiar pe banca de vis-a-vis si poate nu mi-ar fi atras atentia daca ea nu s-ar fi inghesuit in el si n-ar fi facut unele gesturi tandre matinale.
#PovestiDinBucuresti

Povesti din Bucuresti – 2018

Lasă un comentariu

Intotdeauna am fost dispusa la dialog cu oamenii din jurul meu, sunt de principiul ca multe se pot rezolva daca exista bunavointa si colaborare intre oameni.

M-am urcat intr-un autobuz zilele trecute si am dat de cateva persoane cu chef de cearta si de un copil care-ti tragea pumni cand treceai pe langa el!?! Am fost rezervata si n-am raspuns la provocari, mi-am vazut de drum pana cand s-a starnit o cearta intre doi dintre recalcitranti; dar ce injuraturi neaose mi-au auzit urechile, iar atunci cand ea (mama copilului) l-a jignit pe el (justitziarul din autobuz) numindu-l chel si chiar Mos Craciun, m-am bucurat ca am evitat sa dialoghez cu ei! 
#PovestiDinBucuresti

Intr-o societate divizata, imbacsita de ura si invective, cand nu te poti urca civilizat intr-un mijloc de transport in comun deoarece sunt unii imobilizati acolo de parca-s legati de bara si n-ar face un pas la dreapta sau la stanga, exact ce ne lipsea acum era o remaniere guvernamentala care agita spiritele deja foarte incinse!
Reamintesc faptul ca exista viata si-n afara politicii de la noi sau de la altii si personal nu ma intereseaza ce i s-a reprosat lui X, de ce n-a fost acceptat Y si asa mai departe!
#OpiniePersonala

Noiembrie 2018 in imagini

Un comentariu

Si decorul s-a schimbat dupa prima zapada…

Despre adultii care-si ignora copiii

Lasă un comentariu

Zilele trecute, in metrou s-au urcat doua femei impreuna cu o fetitza de patru-cinci ani; cea mica s-a asezat pe scaunul din dreapta mea. Si-a desfacut pardesiul, l-a coborat de pe umeri si am observat ca nu avea nasturii inchisi la sarafanul cochet pe care-l purta peste un tricou alb. Cele doua femei (dintre care una presupun ca era mama!) au privit tot drumul in ecranul unui telefon unde se derulau imagini cu rochii de mireasa…
Apoi fetitza s-a mutat pe scaunul din dreapta grupului statuar cu ochii in telefon!
M-a uimit peste masura faptul ca nimeni nu i-a adresat fetitzei niciun cuvant, de parca nici n-ar fi existat!
Ma tot intreb ce-nteleg unii oameni din notiunea de „parenting”?
Stiu ca eu sunt de moda veche si-mi place sa comunic tot timpul cu cei mici!
#PovestidinBucuresti
 

Older Entries Newer Entries