Cineva ar trebui sa rescrie istoria, asa cum a fost, buna sau rea, cu urcusuri si coborasuri.
Singul motiv pentru care ar trebui rescrisa istoria ar fi pur informativ. Cei care au douazeci de ani astazi nu stiu cum a fost inainte. Ei au aflat cate ceva dar nu stiu adevarul. Li se prezinta numai franturi, piese disparate de puzzle. Era un sistem care functiona dupa niste reguli. Totul era planificat, poate exagerat de planificat, dar rotitele sistemului se invarteau si sistemul functiona.
Ce se producea, cum se proceda, unde se producea, unde si cat se exporta, existau ministere, cate si care sunt tot atatea intrebari pe care cei de douazeci de ani si le pun dar nu gasesc raspunsuri. Nu poti sa stergi cu buretele tot ce a fost atunci cand numai in industria usoara functionau sute de filaturi, tesatorii, fabrici de tesaturi, de confectii, de tricotaje, iar majoritatea faceau export. Se pot studia statisticile care presupun ca exista, dar ce pot sa spun fara sa exagerez este ca anual se exportau in valoare de sute milioane de dolari tesaturi de bumbac, de celofibra, de in, de lana, de matase artificiala, covoare de lana, confectii din lana, poliester, in cu bumbac, lenjerie de pat imprimata, cu broderii aplicate, tricotaje de bumbac, de PNA, de PNA cu lana si multe alte produse.
Este de domeniul trecutului imi veti spune, nu mai este necesar sa amintim aceste lucruri, dar stiti ca Romania trebuie sa redevina neaparat exportator, este un MUST, caci altfel nu isi va depasi deficitul de cont curent si nu o spun eu, ci o spun specialistii cu experienta. Eu o gandeam numai. Dar stau si ma intreb daca cei care ar trebui sa aiba o viziune macroeconomica stiu lucrul acesta, caci sincera sa fiu eu n-am citit sau auzit nimic pe aceasta tema. Ce ar trebui sa exportam acum? Cu siguranta alte produse, mai moderne, mai sofisticate, know how, in nici un caz materii prime sau forta de munca bruta, dar din pacate, noi tocmai asta facem.
Ce exporta Romania azi si ce exporta inainte de ’89
octombrie 24, 2008
business, comert, economie, export, know-how, management, tari straine economie, export, industrie Lasă un comentariu
A fost o vreme cand mergeam la mare de doua ori pe an
iulie 22, 2008
atitudine, business, comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, export, finante, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life style, management, marketing, Romania, societatea de consum, stil de viata, tari straine, women afaceri, business, economie, Romania, societatea de consum, tari straine, tratative Lasă un comentariu
Prima data mergeam la celebrele “Tratative de la Neptun” prin iunie-iulie, iar a doua oara, prin august mergeam in vacanta.
Tratativele de la Neptun se desfasurau de fapt in Olimp, dar asa le ziceam noi, asa ne placea, asa era traditia.
Se purtau la Hotel Amfiteatru sau la Belvedere. Ocupam multe camere, eu făceam din timp toate aranjamentele, iar o camera de protocol, era locul unde ne intalneam cu totii. Venea lume multa, de la multe fabrici de tricotaje din tara si partenerii nostri din Norvegia si Suedia. Urmau cateva zile, de vacanta pe apucate pentru unii, iar pentru mine, de activitate non-stop, de dimineata, uneori cu pauza de pranz, pana seara tarziu, uneori cu o plimbare pe faleza, seara. Stateam cu maldare de pulovere in brate, caci contractam sezonul toamna-iarna viitor, iar cand ma uitam pe geam, vedeam oamenii zbenguindu-se in apa. Nu cred ca era frustrant, ma obisnuisem cu atatea altele, eram constienta de faptul ca de asta am venit acolo.
De multe ori nu apucam nici o zi de plaja, dar ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin. Nu ma deranja foarte tare, era un fel de auto-educatie. In 1990, a fost foarte interesant, se putea vizita resedinta de la Neptun, iar restaurantul din incinta primea turisti, asa ca am petrecut acolo, cateva seri frumoase, de ziua Frantei si in ultima seara, la masa de adio. Bucataria era perfecta, serviciul destul de bun, fazanii umblau in voie, era un fel de poveste pe care o traiesti numai o data in viata.
S-au intamplat multe lucruri frumoase, la Tratativele de la Neptun, au fost si intamplari ciudate, dar nu am sa le povestesc pe toate astazi, am sa reiau povestea alta data, pentru detalii.
Satisfactia pe care o aveam la sfarsitul tratativelor consta in teancul de ordere pe care le primeam acolo. Urmau mostre de contract, seturi de marimi si culori, alte tratative de omologare, productia propriu-zisa si livrarea. Erau niste etape, care trebuiau urmarite in permanenta si asta insemna activitate de export. Nu era chiar asa de rau, dar totul acum este poveste.
PIB-ul jucaus
iulie 22, 2008
antreprenori, comert, comunicare, consultanta de specialitate, consum, economie, export, income, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, PIB, politica comerciala afaceri, economie, finante, know-how, Romania, societatea de consum Lasă un comentariu
Elena Niculescu 
Comentarii recente