Am incercat sa raspund la intrebarea: De ce s-a suparat Herta Muller si mai ales, de ce s-au suparat oamenii de cultura pe Herta Muller?
Pentru ca degeaba te consideri un om sensibil si ai o scriitura fragila si plina de semnificatii si subtilitati stilistice, daca in fata unor oameni de cultura nu te poti stapani si jignesti pe toata lumea.
Daca in fata romanilor iti citesti cartile in limba germana, desi te-ai nascut in Romania, iar cartile pe care le-ai lansat acum sunt traduse in limba ta materna. Oricat de mult ai „suferit” in regimul trecut, pe vremea „dictatorului” a carui imagine te obsedeaza si acum, dupa atatia ani care-au trecut, oricat de greu iti este atunci cand te simti in permanenta „urmarita” de securitate, eu consider ca nu esti indreptatita sa-ti versi toata aceasta ura pe oamenii care ti-au pregatit o primire fastuoasa in Bucuresti, deoarece ai primit Premiul Nobel pentru literatura in 2009.
Iar faptul ca ai dat numai cateva autografe la Libraria Cretzulescu (am inteles ca numai doua) demonstreaza faptul ca vrei sa jignesti pe toti cei care am ales sa traim aici. Si e pacat, pentru ca nu suntem toti niste insensibili si niste colaborationisti…
Citind romanul „Calatorie intr-un picior” scris de Herta Muller in 1989, la doi ani dupa plecarea din Romania mi-am dat seama ca intre scriitor si om exista o foarte mare diferenta si poate tocmai aceasta a facut posibila obtinerea Premiului Nobel pentru literatura in 2009. Nu omul a fost premiat, ci scrierile sale, din care rezulta ce inseamna sa fii apatrid, adica nicaieri sa nu te simti acasa.
Elena Niculescu 
Comentarii recente