Obisnuiesc sa salut oamenii pe #FB aproape in fiecare zi. Stiu ca unora le place, iar pe altii ii deranjeaza, dar chiar nu ma intereseaza atata timp cat salutul este ceva normal si firesc.
Am de cele mai multe ori senzatia ca intru intr-o incapere imensa unde salutul matinal este o obisnuinta!
La targul Gaudeamus sa nu te „duci cu sacul”! Citesc/aud comentarii despre lansarile de la targ si-mi vin in minte imagini cu oameni trecuti de prima tinerete, veniti de la sute de kilometri distanta pe cheltuiala lor, obositi, ingrijorati, pentru a participa la anumite evenimente in perioada targului de carte. Sperante si temeri pentru ziua de maine, iluzii si deziluzii la un loc. Este stiut ca nu seamana intre ele lansarile de carte: unele sunt cu mult public si presa/televiziuni, iar altele „intime” cu participare restransa. De foarte multe ori efortul fizic si material al autorilor este acelasi, doar rezultatele sunt diferite. #targuldecarteGaudeamus
Ar fi foarte util de stiut in procente cate carti/reviste sunt sustinute financiar din fonduri personale, cate sunt sponsorizate de edituri, cate reusesc sa atraga alte fonduri, etc. Gaudeamus este un loc unde se intalnesc atat marile edituri cu standuri impresionante, cat si cele mici cu standuri modeste, dar statisticile nu stiu daca exista!
„NU FAC POLITICA! Prin urmare: nu ader, nu simpatizez, nu ma intereseaza disputele, invitatiile, mitingurile, bla-blau-rile electorale si asa mai departe! Am alte optiuni si preocupari!”
Ma invita diversi useri sa particip activ, ori ma adauga abuziv la grupuri de sustinere, de simpatizare, etc., a diferitelor partide politice, ori figuri de politicieni. Eu inteleg ca au norme, ca eventual au avantaje urmare acestei activitati, dar nu accept sa fiu folosita drept umplutura!
Mai ales in conjunctura actuala cand impostura si minciuna fac „casa buna” in societatea romaneasca!
Un amic de pe Facebook fost jurnalist, actualmente revenit in tara dupa studii de specialitate in UK, a postat un articol cu mii de like-uri despre faptul ca intors acasa si pus pe fapte mari, nu se poate desfasura profesional (?) deoarece presa si televiziunile de scandal il ataca permanent punandu-i in CV (carca) tot felul de acuzatii nedrepte: ca ar fi ofiter acoperit, ca i se ofera acum un salariu foarte mare, ca ar fi devotat unor mari companii din domeniul farmaceutic si asa mai departe.
Ii pregatisem un comentariu la acest subiect, dar m-am razgandit si-l scriu aici:
„Acesta este riscul de a deveni persoana publica in Romania, presupun ca stiai deja! Daca ti-ai asumat deja acest risc, acum trebuie sa mergi mai departe! In ceea ce priveste ruinarea imaginii, aceasta strategie face parte din joc. Din pacate, motoarele de cautare vor retine toate informatiile aparute in mediul online despre tine si de acolo este greu sa le faci sa dispara, aproape imposibil!”
Mi-a venit in minte si celebrul proverb: „qui s’excuse s’accuse”, dar in niciun caz n-as intra in dispute pe aceasta tema cu persoana in cauza!
Exista multi oameni inteligenti, talentati in ale scrisului, cu vaste cunostinte din multe domenii, care-si irosesc timpul pretios scriind de multe ori ineptii pe Facebook. Este de la sine inteles ca tagma lingusitorilor da like la tot ce posteaza acesti intelectuali suparati, unele/unii dintre ei adreseaza comentarii tip ode, iar altii isi permit sa combata ori sa argumenteze decent si elegant pe tema propusa spre analiza.
O tema frecvent abordata este ingradirea dreptului la sursele culturalizarii inainte de ’89 in Romania. Aceasta discutie este falsa si am spus de nenumarate ori ca nimeni si nimic nu te puteau opri sa citesti, sa te instruiesti, sa studiezi nici atunci si nici acum! Important este sa vrei si sa gasesti sursele respective. Daca inainte cartile, revistele, albumele de arta care se gaseau in biblioteci, librarii, anticariate, erau sursele principale de informare, acum accesul la internet este o adevarata comoara care se poate exploata de catre oricine in scopul cunoasterii.
Ceea ce vreau sa spun este faptul ca nu trebuie sa faci ocolul pamantului pentru a vedea toate muzeele lumii, ci este suficient sa le cauti pe internet, iar costurile sunt minime, numai sa stii ce vrei, ce sa cauti!
Comentarii recente