Bucuresti | Elena Niculescu

Oare mersul cu metroul in Bucuresti poate deveni psihoza?

decembrie 15, 2017

Admin atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, Romania, societatea civila Lasă un comentariu

#StireaOribilaAZilei
O femeie a impins o tanara la metrou in urma cu trei zile, iar aceasta din urma a decedat!
Prea multa ura si anarhie exista in societatea romaneasca si prea multi oameni le intretin!
Trebuie sa privim cu atentie in jurul nostru tot timpul si sa ne protejam!

Recunosc faptul ca intotdeauna am avut unele temeri, care din pacate acum se adeveresc!

Am circulat cu metroul la ore diferite si mereu am incercat sa interactionez amical cu ceilalti calatori, deoarece asa trebuie sa se-ntample intre oameni, asa este firesc!

Despre psihoza de la metrou nu pot sa spun altceva decat ca nu ne trebuia asa ceva nici acum, nici alta data!

Am circulat cu metroul zilnic timp de multi ani de zile de cand s-a dat in folosinta tronsonul Unirii-Republica. Aveam biroul in centru pe Doamnei, coboram la Unirii si de acolo mergeam pe strazile din Centrul Vechi.

Metroul ne-a salvat atunci cand a inceput sa se traga la Universitate in decembrie ’89. Daca nu-i dadeau drumul sa circule dupa ora 4PM nu stiu daca ajungeam acasa cu bine. Ceea ce se-ntampla in aceste zile este foarte trist pentru noi, bucurestenii care circulam si cu metroul. Nu-mi imaginez ca acum daca atentionezi pe cineva ca te-a impins pe peron din greseala, fiind cu ochii-n telefon, poti fi imediat sanctionat, ori persoana respectiva poate fi retinuta.
#DilemeBucurestene

LouLou sau Anais Anais, eventual Tresor

decembrie 12, 2017

Admin femei, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucuresti, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania Lasă un comentariu

Am avut in birou la un moment dat cateva colege despre care as dori sa scriu cate ceva.

Una dintre ele avea o pasiune pentru LouLou, iar alta prefera Anais Anais, dar amandoua faceau eforturi sa-l cucereasca pe seful de departament, om insurat cu un copil.

Ambele colege erau casatorite si aveau cate un copil; prima o fata iar cealalta un baiat. Mame „devotate”, ceea ce nu-nsemna ca le-mpiedica ceva sa faca noi cuceriri printre colegi.

LouLou (s-o numesc dupa parfumul preferat) avea un atu demn de luat in seama: seful de departament conta pe ea foarte mult si o placea. De cate ori plecau impreuna din birou isi pufaia niste parfum din belsug pe imbracaminte.

Anais fusese „detasata” de la un alt departament unde sucise capul unui alt coleg si mutata disciplinar in biroul nostru deoarece sotia acestuia reclamase la director.

Anais avea si alte „indatoriri” la locul de munca; de exemplu isi supraveghea indeaproape colegii si apoi dadea referinte despre acestia. Era vesnic nelinistita, necheza din picioare si isi pulveriza parfumul preferat de multe ori pe zi. Nu ma deranja gestul acesta, deoarece mirosea frumos in birou si-i iertam astfel celelalte porniri provocatoare.

Despre Tresor voi povesti cu alta ocazie!

Povestea zilei de 11 Decembrie

decembrie 11, 2017

Admin atitudine, cadouri, comunicare, Corneliu Niculescu, Elena Niculescu, pictori romani, pictura, Romania, Uncategorized atitudine, attitude, Bucuresti, comunicare, Romania, sarbatoare, sarbatori de iarna Lasă un comentariu

In aceasta zi s-a nascut Corneliu Niculescu, sotul meu de o viata.

A fost o vreme cand ii serbam ziua de nastere cu rude si prieteni pe care-i invitam la noi. Casa era intotdeauna decorata de sarbatoare cu podoabe colorate specifice si crengi de brad.

Intr-un an eram plecata in Orient de ziua lui si tocmai ma-ntorceam acasa din Dubai via Abu-Dhabi, caci de-acolo luam avionul Tarom.

In doua zile am decis sa-i serbez ziua de nastere, iar el si-a invitat in premiera colegii de serviciu, pictori-decoratori ca si el, adica oameni talentati care decorau pe-atunci magazine din Bucuresti.

Am pregatit gustari diferite frumos decorate si salate din andive cu maioneza si salata verde, fursecuri, tort si salata de fructe.

Atmosfera a fost placuta in timpul petrecerii, dar dupa aceea colegii i-au reprosat foarte multe si ne-am intristat. Am mai primit o lectie de la viata: sa nu inviti in casa ta niciodata pe cei care nu merita sa fie tratati cu tot ce-ai mai bun de oferit!

Bucurestiul in 8 Decembrie 2017

decembrie 8, 2017

Admin Bucuresti, natura, women Bucharest, Bucuresti, flori, imagini frumoase, Romania, terapia prin imagini frumoase Lasă un comentariu

De ce sa fie bine, cand poate fi mai rau?

decembrie 3, 2017

Admin atitudine, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, know-how, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, know-how, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata Lasă un comentariu

Astazi se scrie pe #FB foarte mult despre discordia si intoleranta dintre generatii, atitudine dezonoranta pentru toate generatiile, fie ca sunt „baby-boomers”, „millenials”, decretzei, X, Y, Z ori alpha! Daca ar fi sa vorbesc despre concordie, tolerantza, sustinere mutual-avantajoasa si respect reciproc, foarte multi ar crede ca traiesc izolata intr-o „bula” asa cum este acum la moda! Adevarul este insa ca traiesc destul de conectata la realitate si consider ca oamenii ar trebui sa se inteleaga si sa se respecte reciproc!

Nu-i normal atunci cand intalnesti niste adolescenti lipsiti de bun simt care ocupa cu nonsalanta locurile rezervate din metrou, sa-i atentionezi ca-i poti fotografia cu simbolul scaunului respectiv deasupra capului si-apoi postezi fotografia pe Facebook, ca sa-i recunoasca prietenii!

Nu-i normal sa intalnesti grupuri de adolescenti care ocupa locurile rezervate din autobuz si striga-n gura mare (ca sa fie auziti!) ca ei au dreptul sa ocupe acele locuri ACUM, nu peste ani de zile!

Nu-i normal sa intalnesti in lumea virtuala oameni care le reproseaza altora ca nu ies in piete sa demonstreze!

Am comentat undeva mai devreme ca multi oameni in varsta imbatranesc urat, devin egoisti, ii storc de vlaga pe unii tineri, vor numai privilegii s.a.m.d. Eu privesc lucrurile in ansamblu, nu ma raportez la un caz anume! De foarte multe ori sunt nevoita sa ma port „cu manusi” cu unii care nu merita, dar folosesc „arta conversatiei” pentru a ma face inteleasa!

Din pacate, exista multi oameni in varsta care au fost obisnuiti sa dirijeze societatea iar acum se simt marginalizati.

Din pacate, exista multi oameni relativ tineri care au un comportament incalificabil fata de cei din jurul lor. Cred ca ceva ii otraveste din interior, nu din exterior!

Unii considera ca in lumea civilizata lucrurile stau mai altfel ca la noi, desi este stiut ca metehnele vin din mosi-stramosi si nu numai la romani, ci peste tot in lume!

La Bucuresti miza este un targ de Craciun, la Berlin s-a gasit un pachet cu exploziv in fata unei farmacii, iar la Londra unii nelegiuti arunca acid sulfuric pe altii! Tot despre metehne omenesti este vorba la urma urmelor, indiferent de meridian si paralela!

Oamenii folosesc prea mult tipare si gandesc din ce in ce mai putin!

Spectacolul naturii in Noiembrie

noiembrie 8, 2017

Admin Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, greenfield, imagini frumoase, Romania, terapie prin imagini frumoase, toamna, women Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Un comentariu

Ieri am descoperit violete – toporasi printre frunzele cazute din stejar:

De asemenea, caprifoi inflorit (oare pentru a cata oara?) in noiembrie:

Galbenele inflorite ca primavara – vara si zorele, alaturi de tufanele/crizanteme:

Despre viata in Bucuresti

octombrie 29, 2017

Admin atitudine, Bucuresti, femei, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, viata Lasă un comentariu

M-am nascut in cartierul Bucurestii Noi, apoi din clasa a patra am locuit in Drumul Taberei pana cand am terminat facultatea, m-am casatorit si m-am mutat in cartierul Sulea-placare, actual Titan-Theodor Pallady, adica de unde incepe Autostrada soarelui, mai pe intelesul tuturor.

Foarte multi ani am lucrat in centrul Bucurestiului, deoarece aveam biroul intr-o cladire situata pe strada Doamnei. N-am avut niciodata complexul legat de cartierul in care locuiesc si nu mi-am dorit neaparat sa evadez de aici, desi motive s-ar fi gasit!

Incepand de anul trecut merg frecvent in Drumul Taberei, revad din autobuz locurile pe unde am copilarit si ma incearca tot felul de nostalgii firesti. Mi-am dat seama ca sunt mult mai legata de acest cartier unde-am copilarit, decat de cartierul in care locuiesc acum si unde s-au nascut copiii mei, unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viata, alergand zilnic in centrul orasului pentru a semna condica de prezenta la serviciu.

Ce surprize iti ofera natura umana…