In aceasta seara Mos Nicolae viziteaza toti copiii

Lasă un comentariu

Si le aduce dulciuri si jucarii…

Romani in strainatate

Lasă un comentariu

Vi s-a intamplat sa fiti jigniti pentru simplul motiv ca sunteti roman? Mie mi s-a intamplat de foarte multe ori, iar de cele mai multe ori nu puteam sa reactionez asa cum as fi vrut, pentru ca aveam de-a face cu parteneri de afaceri, importatori de marfuri romanesti…Dar in viata privata, atunci cand un negustor turc dintr-un magazin de bijuterii din Stockholm-ul vechi mi-a spus ca romanii sunt prea saraci ca sa cumpere de la el, am avut o reactie foarte ciudata: i-am aratat inelul de argint cu chihlimbar pe care-l purtam pe deget, i-am spus cat ma costase tot in Suedia si am plecat suparata trantind usa magazinului. Omul nu avea dreptul sa ma jigneasca…se intampla in anii ’90.

La Multi Ani de Sfantul Andrei

Lasă un comentariu

Fotografii cu amintiri

Lasă un comentariu

Undeva intr-un parc din Bucuresti, cred ca in Herastrau…

In curtea casei parintilor din Predeal…pe cand parintii traiau si mergeam cat se putea de frecvent acolo…

In toamna lui ’89, dupa revenirea in tara dintr-o delegatie in Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca. Una dintre cele mai neobisnuite delegatii…plina de neprevazut, de intamplari ciudate, de stres, de angoase…

In anii ’90, atunci cand ne faceam multe iluzii si ne asteptam la o viata mai buna.

In 30 Septembrie 2011 in gradina, cu iubirea  cea mica…

Amintirile urmeaza, evident…

Despre etica si bun simt

Lasă un comentariu

Eu cred in valorile traditionale, cred in etica si bun simt. Mi se pare normal sa ne respectam unii pe altii; eu cred in „respecta-ma ca sa te respect!”

Din pacate, in ultimii ani valorile traditionale sunt grav calcate in picioare de catre foarte multi oameni, aproape esti tentat sa consideri ca acestea nici n-ar mai exista. Am atras atentia de foarte multe ori asupra faptului ca nu-mi plac agresiunile verbale sau vizuale in locurile pe care le administrez, adica pe paginile virtuale care ma reprezinta. In consecinta, va rog respectuos sa nu-mi mai trimiteti fotografiile dumneavoastra care n-au nicio legatura cu mine! Viata dumneavoastra privata nu ma intereseaza decat in masura in care eu hotarasc acest lucru.  Pagina mea nu este deschisa publicitatii activitatilor dvs., decat daca eu optez pentru aceasta! Imi place sa aleg, nu suport sa faca altii acest lucru pentru mine!

In memoriam Freddie Mercury…

Lasă un comentariu

Tablouri din noiembrie

Un comentariu

Dupa parerea mea oamenii sunt mai sensibili acum la imagini decat la cuvinte…poate gresesc, dar folosindu-se foarte multe imagini sugestive cu scopul de a sublinia cele spuse, in anumite cazuri s-a facut chiar o rocada: imaginile au inlocuit cuvintele, limbajul nonverbal l-a inlocuit pe cel traditional folosit ca unic sistem de comunicare in trecut.

„Tufanele de noiembrie”

„Cosulet cu Myosotis”

„Mix de flori roz”

„Afinar”

Tablouri realizate in ulei pe carton.

Cu drepturi de autor.

Tablourile mele din noiembrie

3 comentarii

„Trandafir” – minitablou

„Tufanele roz”

Despre oamenii care pleaca…

Lasă un comentariu

Suntem muritori si acest fapt ne marcheaza de cand venim pe lume…ca un fel de joc al hazardului, suntem sau nu suntem.

Nu ne oprim frecvent sa reflectam asupra existentei noastre pentru ca acest lucru cere timp; suntem prea ocupati cu altele, dar exista si pauze in care suntem obligati s-o facem.

Zilele acestea am primit un mail din care am aflat ca o ex-colega de facultate a plecat dintre noi. Fusese internata in spital cu ceva timp in urma, suferea de cancer in faza avansata, medicii i-au propus o operatie de amputare a unui picior ca alternativa de vindecare, dar n-a fost sa fie…a cedat dupa operatie. La ultima noastra intalnire din iunie, de la restaurantul Monte Carlo din Cismigiu a venit si ea. M-a frapat baticul de pe cap si schimbarea fizionomiei…nu mai avea sprancene… era aproape de nerecunoscut…s-a asezat intrun colt al mesei noastre mari si toata lumea se comporta de parca nimic nu s-a intamplat. Chiar a-nceput sa se ocupe de centralizarea banilor pentru nota de plata caci cativa dintre noi trebuia sa plecam si aceasta este procedura standard la intalnirile noastre.

Am plecat brusc atunci cu o strangere de inima…n-am mai avut nici putere sa dau inconjurul mesei sa-mi imbratisez toti fostii colegi de facultate…o facusem la venire cu o parte dintre ei, este adevarat…si am iesit din restaurant insotita de doi ex-colegi.

Obisnuim sa ne intalnim in fiecare an, cel putin o data pe an…asa am hotarat in ’99, caci au inceput sa dispara unii dintre noi.

Imi dau seama ca uneori imbratisarile pot fi pentru pentru ultima data…asa s-a intamplat si cu Cristi, sau cu Mihaela…

Pe Daniela am sa mi-o amintesc asa cum era cu cativa ani in urma: o bruneta frumoasa, care vorbea mult, imbracata retro cu o bluza alba si o fusta neagra plisata…

Art Open House Remax

Un comentariu

Cateva tablouri pictate de Elena Niculescu si Corneliu Niculescu au fost prezente ieri la un eveniment Open House Remax organizat in Mantuleasa, Bucuresti.

Cateva imagini de la acest eveniment:

Nu as putea concepe o locuinta fara biblioteca si tablouri pe toti peretii. Pentru mine este mai mult decat o obisnuinta. Pe langa utilitatile obisnuite, nu-mi doresc seminee false, stucaturi, candelabre de cristal, gresie si faiantza in toata casa, etc. Multe dintre aceste „pretentii” ale multora mi se par inutile, dar este o chestie de gust.

 

Older Entries Newer Entries