Este in traditia poporului roman sa nu se bucure de minuni. De cateva zile dupa ce ne-am bucurat de decizia Curtii de la Haga, dupa ce ni s-a spus ca nu-i asa de simplu sa forezi in adancurile marii in cautarea zacamintelor de gaze si petrol, aflam ca de fapt jocurile sunt deja facute deoarece optzeci la suta din acea suprafata este concesionata pe treizeci de ani unei firme canadiene. Daca nu exista decizia Curtii de la Haga oare aflam vreodata despre cum stau lucrurile in realitate?
Ceea ce ma nemultumeste in primul rand este faptul ca am pierdut din nou Insula Serpilor si imi amintesc povestea norvegienilor care datorita petrolului descoperit in apele lor teritoriale au devenit peste noapte din „rusinea” nordului cea mai bogata si bine cotata tara nordica. Acolo pecetea bogatiei aduse de aurul negru s-a pus imediat pe oameni, pe cladiri, pe aeroport, pe nivelul de trai.
La noi insa, n-a fost sa fie, pentru ca la noi fiecare face cum crede de cuviinta. Eu nu inteleg cum se poate incheia un contract de catre o firma astfel incat sa fie lezate interesele statului din care face parte acea firma. Caci despre asa ceva este vorba aici. Firma canadiana a facut foraje in mare si la un moment dat, la sfarsitul anului trecut s-a semnat un contract prin care i se cesioneaza dreptul de a exploata acele bogatii naturale dupa bunul plac. Acesta este dupa parerea mea un contract cu clauze oneroase si ma gandesc daca ar putea fi atacat in justitie si declarat nul si neavenit.