Elena Niculescu

De cativa ani ma preocupa aceasta intrebare si pe mine: ce se intampla in lume? In ce tari mai exista capitalism si unde socialism, sau comunism? Ce se intampla in Romania?

Astazi am citit acest articol postat pe Facebook:

http://www.dailybusiness.ro/bloguri/valentin-gros/altele/sfarsitul-capitalismului-un-nou-socialism-
Birocratie, ineficienta, munca-n zadar, productie de dragul productiei, lipsuri materiale, frig, servicii sociale jalnice, minciuna, demagogie, suprimarea libertatilor, politie politica, zero perspective.

Am trait toate astea in socialism. Dar atunci aveam ceva: speranta ca poate intr-o zi scapam, reusim cumva sa avem capitalism si atunci va fi bine.

Nu mai e socialism. Dar nici nu lesinam de prea mult bine. Am ajuns la sfarsitul capitalismului? DailyBusiness.ro a adresat aceasta intrebare unor cunoscuti specialisti in finante.

Niciunul nu a raspuns transant „da”. Dar toti au scos in evidenta „bube” ale unui sistem mondial tot mai fragil.

Atat de fragil incat falimentul unei banci declanseaza o criza care dureaza trei ani, insensibila la programele de redresare anuntate de guverne. Iar un mic „cutremur” la bursa din New York transmite zguduiala pana la Bucuresti.

Tari renumite au datorii imense. Oamenii, la randul lor, cumpara pe credit. Politicieni, sociologi, economisti avertizeaza ca nu putem trai la infinit „pe bani viitori”. Avertismentele raman fara efect.

Statele vestice se imprumuta de la China, tara aia cu partid unic si restrictii la site-uri, cumparat case si facut copii. In anii ’90 spuneam ca daca socialistii ar fi fost mai destepti decat capitalistii, dupa caderea Cortinei de Fier am fi cumparat noi fabrici si banci prin Austria si emigrau italienii la munca in Romania. Acum ne gandim ca daca sistemul capitalist era atat de bun, astazi occidentalii ar fi cumparat bonduri chinezesti.

Fraza „putem tipari oricat de multi bani” nu a fost rostita de un falsificator misterios, ci de seful unei institutii care asta are in obiectul de activitate, sa tipareasca bani. Perfect legal. Si inflationist.

Scade puterea de cumparare? Intarim moneda. Scartaie exporturile? O slabim. Banul nu mai este rasplata valorii, ci instrumentul „masurilor etatiste”.

Nu mai credem demult ca „meseria nu ti-o ia nimeni”. Ba ti-o ia imigrantul (sau chiar compatriotul) care accepta un salariu mai mic.

Anul acesta tinerii din tarile dezvoltate si-au exprimat opinia despre sistem: au spart vitrine si au incendiat masini.

Mai putem vorbi de concurenta intr-o lume globalizata, unde marile corporatii si-au impartit pietele, contractele cu statul sunt cele mai profitabile afaceri, iar majoritatea IMM-urilor au vreo 2-3 clienti, fosti sefi ai „antreprenorilor” care fenteaza taxele cu SRL-ul?

Ati vazut angajatul de la multinationala? Mananca, doarme, munceste, se imbraca si se tunde conform cu fisa postului, la serviciu (pardon, job) are interzis la mess si YouTube si cand il prinde cu Solitaire, ii taie 10%. Daca asta e omul modern, actionand entuziast si inventiv in economia de piata, eu sunt Stahanov, eroul muncii socialiste din propaganda sovietica.

Randurile de mai sus nu se vor o critica a sistemului capitalist, ci mai degraba o reflectie pe marginea spuselor lui Ilie Serbanescu (citez din memorie): „ce traim acum e un socialism mondial, in care noi toti platim oalele sparte de banci si de guverne”.

Un comentariu plasat de catre Ovidiu Badita m-a pus pe ganduri:

” E adevărat, capitalismul a ajuns la limită. Iar limita nu este socialismul. Ci fascismul. Ne îndreptăm din ce mai rapid spre un fascism feroce, unde, spre deosebire de modelul Italian, corporațiile dețin statul, nu statul deține corporațiile. Rezultatul final oricum e acelaș. O plutocrație.
Cât despre socialism… să nu ne îmbătăm cu apă chioară. Socialism nu a fost în nici o țară influențată de URSS. A fost o formă de stalinism. Un regim totalitar, dictatorial. Așa erau vremurile.
Socialismul se poate observa mai degrabă în Suedia. Și merge destul de bine. Dar nu e politicos să spunem asta.”

Este adevarat: in Suedia anilor ’80 se regaseau foarte multe elemente reprezentative pentru socialism, ulterior situatia s-a mai degradat si acolo, iar oamenii au devenit nemultumiti.

Am putea lua si alte exemple de tari unde grija fata de om si asistenta sociala faceau ca oamenii sa se simta protejati.

Criza globala care a izbucnit in toamna lui 2008 a determinat accelerarea unor procese in evolutia economiilor tarilor lumii, a acutizat altele, a creat alte antagonisme, au aparut alti lideri mondiali. Evolutia a fost rapida si aparent fara logica.

Ramane deschisa intrebarea: ce regim este in acest moment in China, dar in Romania sau in alte tari?

Dar in SUA?

Un articol foarte interesant pe aceasta tema:

http://truth-out.org/opinion/item/9139-capitalism-is-taboo-in-america