Viata este uneori un puzzle

august 16, 2008

Admin business, private, tari straine , Lasă un comentariu

De fiecare data cand ma urc in masina, ma gandesc, ca la capatul drumului ma asteapta ceva frumos. De atatea ori am simtit acest lucru, de atatea ori m-am urcat in masina, am ascultat muzica in boxe si mi-am imaginat ca totul se intampla conform planului stelar.
Suntem in drum spre Kavarna, pentru prima data intr-o tara ex-socialista, pentru prima data in vacanta “outside Romania”.

Sunt cu Sanziana, mergem la Auchan, drumul e scurt de vreo cateva minute, ajungem repede, ne intoarcem repede.

Sunt la Milano, ne urcam in masina si mergem la targ. Autobuzele speciale se umplu de oameni cu ecusoane in piept, e clar, toata lumea acolo merge.

Sunt cu Cristina la Seoul, am coborat din avion si luam un taxi. Drumul dintre aeroport si oras este destul de lung, copacii strajuiesc autostrada, sunt imbracati in plase de metal, sa fie protejati de vanturi.

Sunt cu Mioara la Stockholm, facem drumul dinspre aeroport spre oras, nu ne-asteapta nimeni, asa ca ne descurcam singure, am mai facut acest lucru de atatea ori. Imi amintesc acum un drum cu masina foarte aventuros. Ingela ne asteptase la Goteborg si trebuia sa mergem cu masina pana la Ytterby. Pe drum ne-a cedat un pneu de pe dreapta fata, unde stateam eu, deci trebuia schimbata roata. Ingela conducea masina lui Matz, un coleg de la firma. Nu cunostea masina, habar n-avea unde e roata de rezerva, de unde se deschide portbagajul. Ma intreba pe mine. Eu nu stiu sa conduc, daramite sa stiu ce are suedezul in masina aia. Ingela se pierduse cu firea si ma intreba de luminile de avarie. Daca stiam de unde se aprind, i-as fi spus, dar nu stiam.

Pe autostrada treceau masini in goana, noroc ca intr-un final Ingela a gasit un triunghi reflectorizant ca sa semnaleze avaria. Dar unde e roata de rezerva? Intr-un final am descoperit si unde era ascunsa roata de rezerva, dar cine-o scoate din masina? Cine pune cricul, cine scoate roata, cine schimba roata? Un sofer de taxi ne-a scos din incurcatura, si-a suflecat manecile la camasa alba, a fixat roata la locul ei, a incasat 100 de coroane suedeze de la Ingela si am pornit la drum mai vesele ca la inceput.

Sunt la Oslo, am coborat din avion, aici uneori m-asteapta Steven, de data asta este la datorie, nu s-a eschivat. Ne bucuram de revedere, mergem in parcare si plecam spre oras. Drumul e stancos si plin de copaci pe ambele parti, din loc in loc se vad case. E bine, e cald, miroase frumos, vorbim de una de alta, ne oprim in OsloCity; bucuria oamenilor mari: un soft ice mare cu glazura de ciocolata, ce kilograme in plus, ne facem de cap, ne asezam la o masa.

Sunt la Helsinki, cei de la Economic tot cu Dacia neagra ne plimba prin oras, sa se uite la stop lumea la noi ca la cine stie ce aparitie, cu numar de CD. Si-au luat masini ca lumea, dar nu si pentru delegatii care vin din tara. Acestia trebuie sa simta romaneste.

Sunt in Copenhaga, azi plecam cu masina spre Sonderborg, mergem cu feribotul, am trecut de Micuta Sirena, trecem pe langa Castelul lui Hamlet, ce aventura, seara la desert mancam banana spleet recomandata cu caldura de Dan G.

Sunt la Vienna, cu Raoul, care e si simpatic uneori, dar si gretos alteori, dar nu ma intereseaza, nu am venit sa ma marit cu el, am venit sa facem afaceri impreuna. Daniela, fitzoasa ca de obicei, mai e si proasta pe deasupra. Una peste alta, ne arata orasul, ne explica regulile jocului, maine pornim la drum pe cont propriu.

Suntem la Frankfurt, plecam cu masina la C&A cu Raoul, continuam cu avionul si pe urma ne intoarcem cu trenul pe valea Rinului. Sunt obosita, observ castele pe dreapta, castele pe stanga. Lenus ma intreaba ce-i cu atatea castele. Atunci ma uit pe harta si-i spun suntem pe valea Rinului.

Sunt in Dubai, plecam cu masina spre Abu Dhabi, traversam desertul ca sa luam avionul spre casa. E furtuna de nisip, nu se vede nimic in jurul nostru, credeam ca nu mai ajungem niciodata la aeroport.

Sunt in Kuwait, prima oara in Orient, Victor m-a luat de la aeroport, mergem spre oras, la hotel, sunt curioasa sa vad cum arata lumea de aici.

Sunt in Siria, cu toata trupa, mergem cu masina prin oras sa vedem Amman-ul, femeile de aici sunt mult mai emancipate, deja ti se pare totul mai apropiat de Europa.

Sunt in Cipru, aici m-am plimbat mult cu masina cu Costas, cu Nicos, se conduce pe dreapta, merg la muntele Trodos, la mozaicuri, la Paphos, la locul unde s-a nascut Afrodita.

Sunt in Grecia, cand la Atena, cand la Salonic, depinde de sezon, sosele aglomerate, poluare multa, agitatie mare, arome si muzica traditionala.

Aceasta insemnare e un memento mori, pe care sper sa il dezvolt candva. Sunt cateva episoade dintr-o viata ca un puzzle.

We all are against the war in Georgia, which in not fair, it’s against humanity

august 12, 2008

Admin comunicare, societatea civila, tari straine , Un comentariu

George Bush, intors din China a somat Rusia sa se retraga din Georgia, sa inceteze focul, asa cum Georgia a facut deja in Ossetia.

” Almost immediately after his return from the Olympics in China, Bush warned Russia in his strongest comments since the fighting erupted over Georgia’s separatist South Ossetia region last week to “reverse the course it appears to be on” and abandon any attempt it may have to topple Georgia’s pro-western government.

“Russia has invaded a sovereign neighboring state and threatens a democratic government elected by its people. Such an action is unacceptable in the 21st century,” the president said in a televised statement from the White House, calling on Moscow to sign on to the outlines of a cease-fire as the Georgian government has done.

“The Russian government must reverse the course it appears to be on and accept this peace agreement as a first step toward solving this conflict,” Bush said, adding that he is deeply concerned that Russia, which Georgian officials say has effectively split their country in two, might bomb the civilian airport in the capital of Tbilisi.

He said Russia’s escalation of the conflict had “raised serious questions about its intentions in Georgia and the region” and had “substantially damaged Russia’s standing in the world.” “These actions jeopardize Russia’s relations with the United States and Europe,” Bush said. “It’s time for Russia to be true to its word to act to end this crisis.”
A senior U.S. official said the United States and its allies suspected Russia had been planning an invasion for some time and deliberately instigated the conflict through attacks on Georgian villages by pro-Russian forces in South Ossetia despite outwardly appealing for calm and promising to rein in the separatists.”

From AP, today.

Se speculeaza ca Rusia intentiona mai de mult acest atac asupra Georgiei si nu a facut altceva decat sa pregateasca premisele acestuia generand conflictul din Ossetia.
Bush declara ca imaginea Rusiei in lume este afectata datorita atacurilor din Georgia, iar relatiile intre SUA, Europa si Rusia sunt amenintate in acest moment.

PS: am inclus acest post la categoria comunicare, pentru ca a negocia, a dezbate, a decide, a lua masuri, a face compromisuri inseamna sa comunici. Cu violenta, cu forta, cu asasinate si bombardamente nu se comunica, se distruge tot ce e omenesc si tine de civilizatie.

300.000 de straini i-ar putea inlocui pe romanii plecati la munca

august 11, 2008

Admin economie, societatea civila, tari straine , , Lasă un comentariu

Este cunoscuta problema lipsei fortei de munca pe piata muncii din Romania. Ziarul Financiar a analizat aceasta problema si a ajuns la concluzia ca 300.000 de straini ar inlocui forta de munca care lipseste in prezent in Romania.

Articolul integral, se poate citi in continuare (…)

Money’s smell

august 5, 2008

Admin business, economie, tari straine , Lasă un comentariu

Se spune ca banii nu au miros, m-am folosit de multe ori de acest adevar general recunoscut, dar banii au miros, de fapt.
In general am mirosit banii nostri: leii. Inainte de ‘89 miroseau frumos numai banii nou-nouti, ceilalti, super uzati miroseau oribil, a praf si a murdarie.
Pe urma am mirosit dolarii; dolarii noi miros a cauciuc, a guma, cei uzati miros ciudat.
Drahmele grecesti, le-am mirosit apoi, urmate de lirele cipriote. Intre cele doua valute era o mare diferenta ca paritate fata de dolar. Lira cipriota era mai mare chiar ca lira sterlina si nu era primita la BRCE. Pe urma am mirosit dinarul kuweitian, cu 1/2 dinar iti luai o umbrela.
Marca germana, francul elvetian, guldenul olandez, francul francez, shilingul austriac pe toate le-am avut in portofel din cand in cand. Din toate acestea numai francul elvetian a rezistat, toate celelalte s-au transformat in Euro.
Cu coroana daneza(Dkr), coroana norvegiana(Nkr), coroana suedeza(Skr), marca finlandeza(Fim) am cochetat mai mult. Finlandezii si danezii au renuntat usor la moneda lor nationala in favoarea Euro, ceilalti nordici, sunt mai conservatori.
Am cunoscut si leva, am vazut si forinti, ruble n-am vazut niciodata.
Cand a aparut Euro pe piata valutara romaneasca, prin ianuarie 2002, 1$=1,13 Euro. Prin luna iulie a lui 2002, rolurile s-au inversat, Euro a devenit mai puternic ca dolarul.
Dupa numai un an, raportul de forte s-a schimbat: 1 Euro=1,05 $ si de atunci a ramas in favoarea Euro, pana in prezent, numai ca s-a mai modificat, in bine pentru Euro si in rau pentru dolar.
Ce miros au Euro? Cand sunt noi miros a prosperitate, cand sunt vechi, sau lipiti cu scoci, miros a paguba, ca nu ti-i mai primeste nici o banca. Adica ti-i da Raiffeisen lipiti cu scoci si Alpha Bank nu ti-i primeste. Noroc cu BRD.

Codul manierelor elegante-I-despre salut

august 4, 2008

Admin business, know-how, private, tari straine , 5 comentarii

Despre salut:

– Intotdeauna barbatul saluta primul femeia;

– barbatul isi scoate palaria in caz de salut, mana care scoate palaria este intotdeauna cea opusa partii pe care se afla persoana salutata.

– in ierarhii intotdeauna cel mai mic in functie saluta pe cel mai mare; chiar daca acesta din urma este barbat, el va fi salutat de catre subalterne. In ziua de azi se mai fac abateri de la aceste reguli, sunt directori care toata viata lor au salutat femeile, primii. Sunt presedinti de banci, vicepresedinti care saluta primii cand isi intalnesc colegii, subalternii.

– la intrarea intr-o incapere, sala de sedinte, birou, lift, magazin cel care intra va saluta primul.

– daca intr-o sala de sedinte, birou intra pe usa o persoana importanta, este recomandabil ca barbatii sa se ridice in picioare; chiar si femeile se pot ridica, este o dovada de politete si de bun simt. In cazul in care persoana care intra pe usa le cere tuturor sa se aseze, acestia il vor asculta, dar vor ramane intr-o pozitie adecvata, cu spatele drept si mainile tinute pe birou, in pozitie de relaxare (in nici un caz nu se tin coatele pe masa in astfel de situatii).

Nu se saluta cu tigara in gura, sau mestecand chewingum, sau cu mancare in gura (cu gura plina), sau cu scobitoare in coltul gurii; este o mare dovada de nepolitete fata de persoana salutata si o carte de vizita proasta pentru cel care saluta.

Urmeaza sa scriu despre prezentari.

NEVASTĂ DE DIPLOMAT

august 3, 2008

Admin tari straine , Lasă un comentariu

„Nu suntem exponentele modelului 3C: cumpărături, coafor, cafea!“

Pentru a face puţină lumină asupra „rolului feminin“ în activitatea de reprezentare externă, EVZ a stat de vorbă cu Luminiţa Fătu, preşedintea Asociaţiei Partenerilor Diplomaţilor Români, dar şi soţie a ambasadorului român în Finlanda. „Suntem faţa delicată a diplomaţiei şi imaginea vie, activă, a României. Nu avem o funcţie deplin oficială, dar avem obligeţia de a nu uita că o activitate protocolară sau culturală bine realizată poate aduce beneficii nebănuite“. Discreţia, delicateţea şi abilitatea socială sunt atribute ale soţiilor de diplomaţi şi, în acelaşi timp, coduri de conduită pentru acestea.

Doamna Fătu ne oferă şi dezavantajele funcţiei diplomatice: „Traiul în ambasadă nu este idilic. Sunt câţiva ani în care diplomatul şi familia lui trebuie să-şi schimbe aproape complet ritmul de viaţă şi chiar comportamentul în funcţie de standardele ţării în care se află, apoi trebuie să înveţe să trăiască într-o familie mai mare, care este ambasada, cu toate rigorile ei, şi într-un microunivers pe care îl reprezintă comunitatea diplomaţilor acreditaţi în statul de reşedinţă“.

Asociaţia doamnei Fătu a apărut tocmai din nevoia de a oferi spirijin şi programe concrete familiilor diplomaţ ilor români. Concret, cel mai important proiect al asociaţiei este astăzi deschiderea unei şcoli on-line pentru copiii reprezentanţilor aflaţi la post şi care sunt obligaţi anual să susţină examene de diferenţă în ţară.


DIPLOMAŢIA NEVESTELOR. Carmen Ducaru (stânga),
Luminiţa Fătu şi Mihaela Geoană vectori de imagine
ai României în străinătate

Articolul integral il gasiti aici: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/814843/Diplomatia-romana-intre-costum-de

Codul manierelor elegante

august 2, 2008

Admin business, know-how, private, tari straine , , 4 comentarii

Intentionez sa rescriu un cod al manierelor elegante necesar celor care trebuie sa invete sa se poarte in societate. Este foarte important sa te comporti civilizat si sa stii cum sa reactionezi in anumite situatii.

In activitatea de relatii cu publicul, in viata de zi cu zi, in delegatie in strainatate, cand esti in avion, in aeroport, intr-un restaurant, sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac niciodata. O tinuta potrivita, un limbaj al corpului, mimica fetei, modul cum saluti, cand trebuie sa te ridici in picioare, cine pe cine prezinta, cine saluta primul, cine intra primul in restaurant, sunt lucruri care trebuie cunoscute si insusite. De cunoasterea lor poate depinde viitorul tau. Nu e suficient un CV bogat, daca nu sti sa te comporti in societate, nu sti sa mananci elegant si nu sti sa bei cafeaua cu gratie.

Despre oamenii pe care i-am cunoscut

iulie 22, 2008

Admin economie, tari straine Lasă un comentariu

Se spune despre nordici ca sunt oameni foarte reci, cu care nu te poti intelege asa usor. Cel putin asa erau legendele care circulau la noi in birou. Se vorbea despre d-l Magnusson, sau despre d-l Jojansson, sau despre d-l Gustafsson ca despre niste oameni foarte seriosi, inchistati, foarte putin maleabili, foarte pretentiosi si deloc prietenosi. Erau amintite si cateva doamne celebre d-na Jensen, d-na Cristiansen, d-na Bertilsson, despre care se spunea ca sunt dure, de neclintit, greu de convins, greu de impresionat si asa mai departe.
Imi aduc aminte ca era o vara fierbinte. Intr-o zi ne-a chemat Directorul general pe mine si pe Mary si ne-a intrebat scurt si fara drept de apel, cine preia toate tarile nordice, cu toti clientii, avand in vedere ca Mary lucra cu o parte din firmele din Suedia, iar Doru lucra cu restul lumii nordice. Pe Doru il numise sef de serviciu si trebuiau facute niste mutari strategice. Deoarece am cerut un timp de gandire, Directorul ne-a lasat sa mergem in birou si ne-a cerut un raspuns ferm intr-o ora.
Mary mi-a spus ca ea nu vrea sa se ingroape in firma, deci a refuzat. Eu aveam un copil mic, faceam naveta la Predeal, statea la mama mea, am acceptat, puteam sa refuz?
Am intrat atunci intr-un carusel cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Erau zeci de ordere diferite pe tari, pe firme, pe departamente, pe produse, pe modele, pe style, pe imprimeu, pe femei, barbati, copii, pe pozitii coloristice, pe fise de dimensiuni. La inceput am crezut ca n-am sa ma descurc niciodata. Au inceput sa vina clientii in tara sa ne cunoastem. Erau zile cu 3-4 firme venite in aceeasi zi. A fost o perioada de boom, care a tinut cativa ani buni dupa care a urmat regresul. Dupa primele tratative eram complet naucita, numai lucruri noi, modele noi pe care le faceau diverse fabrici, fiecare model avea un pret, fiecare tara nordica avea o valuta, ei nu acceptau sa lucreze in dolari sau in DM.
Au fost primele tratative la mare; au venit Yngvar, Willy, Eivor si Lyse, multe persoane de la fabrici si asa am reusit sa ne cunoastem si sa ne imprietenim. Acesta a fost inceputul unei prietenii care a durat ani de zile, am colaborat minunat, ne-am respectat si ne-am ajutat. De fapt relatiile interumane erau foarte importante; daca nu erai agreat in cercul lor, nu aveai nici o sansa sa rezisti. Daca te rejectau din start, daca greseai fata de ei, iti pierdeai toata credibilitatea si foarte greu puteai sa mergi mai departe.

Party pe ferry-boat

iulie 22, 2008

Admin tari straine Lasă un comentariu

De midsommer, in Suedia incepe vacanta de vara. Toata lumea sarbatoreste solstitiul de vara, pe urma unele firme se inchid si lumea pleaca in vacanta. Intr-o vara am petrecut solstitiul de vara impreuna cu prietenii de la o firma unde eram in vizita si a fost o petrecere inedita de care-mi amintesc cu placere.
Am plecat cu un autobuz din Ytterby si ne-am indreptat spre un port a carui denumire imi scapa. Pe drum am primit cateva foi cu cantece suedeze pe care le-am cantat in autobuz, eu bineinteles nu stiam ce cantam, dar suna bine. Stateam langa K. O tipa roscata, mai noua in firma, statea in fata noastra si tot drumul a stat cu fata la noi. Cred ca i-l placea pe K., dar el barbat cu doi copii, necasatorit la acea vreme cu mama copiilor lui, se facea ca nu o observa. Ajunsi in portul cu pricina, ne-am urcat pe un ferry-boat cu destinatia Copenhaga, era lume multa, ne-am asezat la mesele rezervate in restaurant. A urmat un fel de masa festiva, cu toasturi, cu meniu standard, bufet suedez cu salate diverse, un fillet steik, un desert.
S-a cantat si dansat, in premiera i-am vazut pe suedezi cum se distreaza la ei in tara, ii stiam numai cum se distreaza cand vin la noi, cand palinka servita li se urca la cap si devin veseli si bine dispusi instantaneu. La ei in tara, sunt mai rezervati, bautura e scumpa si se serveste mai cu masura.
Bineinteles ca am dansat si cu sales men-ii, cu buyer-ii, dar si cu manager-ii, ca ne cunosteam cu totii, atmosfera era relaxata, iar drumul pana la Copenhaga a durat cateva ore, iar pe urma ne-am intors de unde am plecat. A fost o petrecere reusita, care mi-a ramas intiparita in minte, deoarece la putin timp dupa ce m-am intors tocmai am vazut la tv cum s-a scufundat un ferry-boat norvegian in mare si se vorbea foarte mult de niste greseli de fabricatie. Mi-am zis ca si in alte randuri, ce bine ca nu s-a intamplat nimic rau cu ferry-boat-ul pe care am fost eu.

A fost o vreme cand mergeam la mare de doua ori pe an

iulie 22, 2008

Admin atitudine, business, comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, export, finante, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life style, management, marketing, Romania, societatea de consum, stil de viata, tari straine, women , , , , , , Lasă un comentariu

Prima data mergeam la celebrele “Tratative de la Neptun” prin iunie-iulie, iar a doua oara, prin august mergeam in vacanta.

Tratativele de la Neptun se desfasurau de fapt in Olimp, dar asa le ziceam noi, asa ne placea, asa era traditia.

Se purtau la Hotel Amfiteatru sau la Belvedere. Ocupam multe camere, eu făceam din timp toate aranjamentele, iar o camera de protocol, era locul unde ne intalneam cu totii. Venea lume multa, de la multe fabrici de tricotaje din tara si partenerii nostri din Norvegia si Suedia. Urmau cateva zile, de vacanta pe apucate pentru unii, iar pentru mine, de activitate non-stop, de dimineata, uneori cu pauza de pranz, pana seara tarziu, uneori cu o plimbare pe faleza, seara. Stateam cu maldare de pulovere in brate, caci contractam sezonul toamna-iarna viitor, iar cand ma uitam pe geam, vedeam oamenii zbenguindu-se in apa. Nu cred ca era frustrant, ma obisnuisem cu atatea altele, eram constienta de faptul ca de asta am venit acolo.

De multe ori nu apucam nici o zi de plaja, dar ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin. Nu ma deranja foarte tare, era un fel de auto-educatie. In 1990, a fost foarte interesant, se putea vizita resedinta de la Neptun, iar restaurantul din incinta primea turisti, asa ca am petrecut acolo, cateva seri frumoase, de ziua Frantei si in ultima seara, la masa de adio. Bucataria era perfecta, serviciul destul de bun, fazanii umblau in voie, era un fel de poveste pe care o traiesti numai o data in viata.

S-au intamplat multe lucruri frumoase, la Tratativele de la Neptun, au fost si intamplari ciudate, dar nu am sa le povestesc pe toate astazi, am sa reiau povestea alta data, pentru detalii.

Satisfactia pe care o aveam la sfarsitul tratativelor consta in teancul de ordere pe care le primeam acolo. Urmau mostre de contract, seturi de marimi si culori, alte tratative de omologare, productia propriu-zisa si livrarea. Erau niste etape, care trebuiau urmarite in permanenta si asta insemna activitate de export. Nu era chiar asa de rau, dar totul acum este poveste.

Newer Entries