Astazi se implinesc 23 de ani de la declansarea evenimentelor din Timisoara in 1989.

“Romania a dat Europei ceea ce Europa nu-i va da niciodata inapoi!”.
A-ti pastra identitatea nationala si a asigura recunoasterea valorilor nationale ar trebui sa fie prioritatea fiecarei natiuni si a conducatorilor de drept a acesteia.
Dar ce se intampla in Romania zilelor noastre?
Romanii sunt mai dispersati in lume si mai invrajbiti ca oricand pentru ca nimeni nu are interesul sa-i reuneasca sub tricolor.
Conducatorii isi amintesc de romanii din diaspora numai atunci cand acestia trebuie sa voteze, altfel acestia sunt uitati, neglijati, indepartati, interesul major fiind ca acestia sa munceasca in afara si sa trimita bani acasa pentru cresterea veniturilor la PIB prin atragerea contravalorii exportului de forta de munca.
Este o abordare incorecta a grijii pentru conationalii de acasa si din strainatate, stiut fiind ca in ultimii ani foarte multe familii s-au destramat, foarte multi copii au fost uitati si abandonati de catre parintii lor, ingrosandu-se astfel randurile adolescentilor si tinerilor dezabuzati, alienate, tristi si demotivati.
Exista si multi romani care s-au intors in tara, si-au investit banii stransi prin strainataturi in case, masini, afaceri, agricultura, dar procentual nu stiu cat reprezinta acestia raportat la totalul emigrantilor.
Nu exista statistici in acest sens, cum nu se stie de fapt cati romani suntem cu totii.

Recensamantul facut in 2011 este irelevant.