Companiile de leasing nu se mulţumesc cu recuperarea maşinii de la clienţii rău-platnici. Pe majoritatea îi dă şi în judecată. Capital vă arată cum scăpaţi cu obrazul curat folosind lacunele legislaţiei.

Un lucru este clar în ceea ce priveşte soarta celor care ajung restanţieri la companiile de leasing. Şansele de a mai rămâne în posesia bunului cumpărat prin acest sistem  (în peste 90% din cazuri automobile) sunt aproape nule, dacă nu chiar absolut nule. Spre deosebire de creditele bancare, pe care Capital le-a tratat în episoadele trecute ale serialului dedicat restanţierilor, finanţările prin leasing au particularitatea că bunul achiziţionat rămâne al companiei finanţatoare până la scadenţa împrumutului. Clientul nu se află astfel niciun moment în posesia automobilului,  motiv pentru care nu poate continua să îl conducă după ce se opreşte din plata ratelor. Cazurile în care acest lucru s-a întâmplat sunt izolate, fiind, în primul rând, o consecință a ignoranţei unor angajaţi din companiile de leasing. Cu toate acestea, pre­darea maşinii nu în­seamnă şi sfârşitul problemelor. Ba dim­potrivă, de ce­le mai multe ori abia de-aici încolo încep greutăţile. Pentru că, de cele mai multe ori, nu mai reuşesc să vândă automobilul la valoarea lui i­ni­ţială, firmele de leasing se îndreaptă în instanţă îm­­potriva de­bitorilor, pen­tru a recupera diferenţa. De această dată însă împrumutatul are şanse să scape, iar lacunele substanţiale din legislaţie, precum şi lipsa de pregătire a unor executori judecătoreşti pot  fi un sprijin de  nădejde.

Continuare in Capital.ro