A fi femeie in Romania este o adevarata provocare si asa a fost dintotdeauna. Drepturi acordate sunt putine, obligatii o multime!

O femeie se poate realiza spiritual, material, profesional si personal in Romania?

Este o intrebare grea la care nu ma astept sa primesc raspunsuri.

Romania este patria misoginilor, este recunoscut acest lucru, iar atunci cand o femeie incearca sa se ridice ierarhic exista doua cai prin care poate realiza acest lucru: datorita calitatii recunoscute, a profesionalismului si a abilitatilor sale acceptate de societatea barbatilor, sau prin celelalte mijloace arhicunoscute, pe care nu este nevoie sa le mai amintesc eu aici.

Exista intr-adevar cateva figuri de femei care au reusit sa detina functii importante si care fac parte din prima categorie. Din pacate insa, cealalta categorie a femeilor care au reusit prin metode mai putin ortodoxe este foarte bine reprezentata in societatea romaneasca din anul de gratie 2010, care se va incheia curand.

Intre aceste femei din categoria celor realizate prin parvenire, prin snobism, prin fals intelectual, prin protectie masculina, prin inrudire, prin santaj, prin frauda, etc. si restul femeilor din societatea romaneasca, s-a creat o mare distanta. Adica femeile acestea care-si etaleaza luxul si opulenta in vazul lumii nu mai cunosc problemele reale ale femeilor normale. Ele stiu doar sa sfideze si sa jigneasca, eventual sa fie geloase pe cele care trudesc zilnic sa reziste in aceste vremuri ciudate care deja i-au ingenuncheat pe foarte multi oameni.

Am intalnit foarte multe fete si femei disperate sa se mentina pe linia de plutire, sa respecte dead-line-uri, sa se achite de indatoririle de sotie si mama. Si nu-i usor deloc. Foarte multe dintre ele cedeaza psihic, ajung sa sufere de bulimie, altele sunt abuzate si agresate fizic si psihic, iar cazurile sunt foarte numeroase.

Am lucrat intro companie mare unde ritmul de lucru si volumul de lucrari era infernal, mult peste capacitatea normala a unui om. In plus eram obligata sa merg foarte frecvent in delegatii de serviciu. Si nu mi-a fost deloc usor sa impletesc familia si cariera in tot acest timp.

Dar faptul ca eu am inceput serviciul cand a implinit copilul meu 4 luni, nu inseamna ca n-as fi vrut sa mai stau cu el acasa sa-l ingrijesc, dar nu am mai putut, caci asa erau vremurile pe-atunci. Insa  niciodata nu mi-a dat prin minte sa le acuz pe mamele de acum ca au drepturi mai multe ca cele pe care le-am avut, sau nu le-am avut eu.

Deci despre acest aspect doream sa scriu aici, de fapt. Despre omenie, despre intelegere, despre toleranta, despre comunicare. Nimeni nu ne da dreptul sa lovim in semenii nostri, sa-i chinuim, sa-i stresam zilnic, sa-i naucim, sa-i facem sa vorbeasca singuri pe strada. Daca s-a constatat ca natalitatea a scazut, ca asistatii social sunt mai numerosi ca cei care contribuie la fondurile de pensii, la fondurile de sanatate, trebuie actionat in consecinta; adica este necesar sa fie stimulate femeile care vor sa dea nastere noii generatii.

Statisticile arata ca femeile sunt tentate  sa ramana singure, sa-si faca o cariera, in aceste conditii copiii ar putea fi numai un accident, sau o alta intrerupere de sarcina, nemaivorbind de copiii nascuti si abandonati, sau pur si simplu asasinati de catre cele care le dau nastere si nu pot sa-i creasca.

In concluzie, ceea ce m-a determinat sa scriu aceste randuri este faptul ca pentru a nu-stiu-cata-oara constat ca in tara noastra, la varf, acolo unde se iau deciziile,  lipseste viziunea, imaginea de ansamblu a societatii romanesti. Uitam faptul ca toata Europa si organizatiile internationale sunt cu ochii pe Romania.

Romania trebuie sa dea niste probe acum, pe care le poate lua cu brio, sau le poate rata.