Am cunoscut in anii ’80 – ’90 multi oameni in diverse imprejurari; pe unii dintre ei i-am intalnit in tara, pe altii in strainatate. Se spune ca omul se recomanda prin felul sau de a fi, de a vorbi, de a se comporta in societate, de a actiona in situatii deosebite, si asa mai departe.
Cu unii dintre cei pe care i-am cunoscut cu ani in urma am ramas in relatii de „prietenie”, deoarece asa s-a intamplat.
De altii insa m-am indepartat si nu mi-as dori niciodata sa reluam bunele relatii de altadata, deoarece imi este jena de prestatia lor din zilele noastre, in calitate de politicieni.
Ieri l-am auzit la radio pe unul dintre ei lamentandu-se patetic, fara urma de demnitate, in contextul pensiilor speciale votate ieri pentru parlamentarii Romaniei: direct proportionale cu numarul mandatelor. De parca au lucrat in conditii speciale de toxicitate, sau raspundere patrimoniala!?!
N-am sa dau nume, pentru ca nu ma ajuta cu nimic! Dar simteam nevoia sa scriu aceste randuri.
Elena Niculescu 
Comentarii recente