„Blocul de la Romarta” – asa-i spuneam in copilarie. Imi placea foarte mult sa merg cu mama mea la plimbare prin centrul Bucurestiului, sa ne oprim in magazine la cumparaturi, sau sa mancam o amandina la cofetarie. In blocul acesta locuia o familie de cunoscuti de-ai mamei mele: ea era o femeie cu dota, venita din provincie, care-si deschisese o gogoserie in oras, iar el era ofiter de cariera cu un rang destul de important. In casa lor totul mirosea a gogosi prajite! #povestideviata
Cercul Militar (fosta Casa Centrala a Armatei)
O cladire din marmura care rezista si a ramas aproape neschimbata in decursul timpului.
Duminica trecuta am vizitat cateva expozitii de pictura, doua dintre ele aflate la Cercul Militar si ne-am amintit ca acolo eu am avut balul de absolvire a liceului (de la care nu am nicio fotografie), iar sotul a avut in una dintre sali o expozitie de pictura intitulata „Anotimpuri”. #povestideviata
Multe cladiri vechi din centrul Bucurestiului au nevoie de „ingrijiri”…cum este cea din imagine.
Alte cladiri mai „norocoase” au fost renovate, „igienizate” si in curand vor prinde iarasi viata, ca cea din imaginea de mai sus!
Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”.
Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.
Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!
Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.
Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!
Intr-o societate faramitata, divizata, deziluzionata, manipulata din toate partile, oamenii cu greu isi regasesc echilibrul…asta in cazul in care au fost vreodata rationali, echilibrati, obiectivi, cu discernamant si asa mai departe.
Multi se lauda cu ce-au fost odata, altii considera ca sunt acum la apogeul carierei, creatiei, ori prosperitatii; o lume eterogena si plina de creaturi ciudate.
In viata nu este suficient sa crezi in ceva, depinde in ce! Totul tine de alegerile pe care le faci si de stima de sine! Legat de stima de sine, consider ca este important cum te prezinti in fata celorlalti oameni; un aspect ingrijit conteaza foarte mult, este ca o carte de vizita! Uneori trebuie sa stii sa-ti stabilesti ordinea prioritatilor! Victimizarea excesiva nu ajuta, ba dimpotriva. Bogatia este relativa si nu inseamna rafinament, iar nobletea de regula este nativa, se mosteneste. #SavoirVivre #ArtaDeATrai
Astazi am ascultat la RRA o emisiune despre copiii internati la spitalul Marie Curie din capitala, iar concluzia este aceeasi ca si pana acum cateva zile: cauza imbolnavirii necunoscuta! S-au studiat foile de observatie, s-a urmarit evolutia fiecarui copil de la nastere si pana-n momentul imbolnavirii grave, s-au prelevat probe de apa, lapte praf, fructe si legume, au fost verificate conditiile de igiena din casele de unde provin copiii, s-au disecat tot felul de ipoteze, dar degeaba! Exista multe semne de intrebare in continuare, deoarece eventuala administrare de antibiotice ori antidiareice pot avea reactii imediate asupra cauzelor imbolnavirii (din care motiv rezultatele analizelor nu mai sunt edificatoare), dar efectele infectarii/intoxicarii au ramas in organism si isi urmeaza „programul” diferit de la un subiect la altul functie de rezistenta fiecaruia, de imunitate, etc.
Ieri s-a declansat razboiul antenelor cu viteza fulgerului. Eu am aflat abia seara de pe Facebook si iar am constatat cu cata aversiune se trateaza oamenii unii pe altii…
Barbatii au iesit la atac inarmati cu toata artileria de injuraturi si cuvinte grele, iar femeile „dedicate” politicii autohtone si lipsite de alte ocupatii/obligatii/indeletniciri femeiesti/etc. au preluat stindardele luptei exprimandu-si opiniile bine conturate functie de context, de barbatii macho pe care-i admira si asa mai departe.
Imi amintesc de anii anteriori cand niste adevarate femei fara ocupatie, ma indemnau sa am opinie, sa ma implic pe baricade, sa ies in strada, etc. Una era de stanga, alta era de dreapta si au parasit in acelasi moment lista mea de amici virtuali #FB din cauza refuzului meu de a le face pe plac…
Aceste sufragete penibile ar face mai bine sa se implice in actiuni caritabile, sa faca voluntariat, sa infieze un copil, sa croseteze, sa coasa, sa faca orice constructiv si folositor pentru ceilalti!
Parvenitii din Romania nu-si mai pot ascunde dispretul pentru cei nevoiasi, aflati la limita saraciei, ori sub aceasta. Imbogatiti in ultimii douazeci si cinci de ani datorita apartenentei politice si functiilor ocupate, acestia au ajuns sa nu-si mai controleze iesirile publice si ataca dur oamenii care traiesc in conditii precare.
Ma-ntreb pana unde va ajunge impertinenta acestora?
Povestea cu Dragobete in loc de Valentine’s Day mi se pare a fi cea mai penibila abordare nationala a ipocriziei autohtone! De parca am fi auzit de aceasta sarbatoare inainte de importatul Valentine’s Day! Oare nu simtim romaneste daca n-am fost niciodata la hora de Dragobete?
Este foarte trist atunci cand constati (pentru a cata oara?) ca multi oameni din ziua de azi sunt intoxicati cu ceea ce li se ofera zilnic de catre mass-media si nu reusesc sa gandeasca singuri si sa-si foloseasca inteligenta in mod constructiv! Ei repeta automat ceea ce li se spune de catre formatorii de opinie de la tv. In astfel de situatii realizezi ca dialogul devine imposibil si nu merita sa-ti irosesti timpul si energia pentru a-i face sa inteleaga ca n-au dreptate!
Multi dintre ei sunt tineri si inchistati, vor sa lase impresia ca le stiu pe toate, dar de fapt nu stiu nimic! Ei preiau informatiile din zbor, le stocheaza si apoi plaseaza comentarii stupide in mediul online! Aceleasi aberatii le poti intalni oriunde si oricand!
Despre cei agramati si neinformati nu mai spun nimic, caci este de-a dreptul jenant!
Eu nu-i inteleg pe acesti oameni care vor sa se afirme fara sa ofere nimic valoros in schimb!
Elena Niculescu 
Comentarii recente