Nu este o simpla intrebare retorica, problema chiar ma preocupa si sunt convinsa ca preocupa pe toata lumea in aceeasi masura. Deci, noi cu cine votam. Pana in acest moment si-au inscris candidaturile in cursa electorala: Traian Basescu, Mircea Geoana, Sorin Oprescu.
Intotdeauna am considerat ca sunt cateva lucruri despre care nu-mi dau cu parerea, deoarece nu ma pricep la ele: politica, fotbalul si masinile. Ascult si citesc insa, in fiecare zi, declaratii, afirmatii, angajamente, acuze, aprecieri, jigniri din viata politica a Romaniei contemporane. Oameni pe care i-am cunoscut la un moment dat pentru ca ni s-au intersectat destinele si pe care-i simpatizam sau apreciam acum ma dezamagesc in fiecare zi. Unii erau arhitecti inteligenti si talentati, altii erau economisti de elita, acum fac parte cu totii din acea masa amorfa de oameni care se coloreaza politic dupa cum bate vantul schimbarii. Nu pot sa nu regret faptul ca i-am privit cu multa toleranta pana acum. Chiar nu-mi imaginam ca un reprezentant al genului masculin poate face o prestatie atat de penibila de vodevil: sa planga la comanda. Nu le mai accept jocul de copii, caci consider ca politica nu e o joaca de copii. In politica diletantii nu au ce cauta. Destinele unei natiuni nu pot sta in mainile unor oameni spilcuiti si pusi pe capatuiala si-atat.
Anul trecut sustineam necesitatea existentei femeilor la guvernare in Romania. Ceea ce s-a intamplat insa in prima parte a anului mi-a demonstrat ca este greu sa fii femeie si om integru in politica romaneasca. O alta dezamagire majora.
Sunt in continuare un om optimist, dar ceea ce se intampla la varf ma ingrijoreaza foarte tare. O tara care imprumuta miliarde de Euro, dar nu are bani de salarii si de pensii ma pune pe ganduri. Sistemul medical sta sa explodeze din aceleasi motive: lipsa banilor; se gandesc sa majoreze contributia la fondul de sanatate si sa oficializeze plata serviciilor medicale. Au hotarat sa majoreze cu 20% impozitele anul viitor.
Deci presiunile financiare sunt gandite asupra omului de rand, somer sau platitor de taxe si impozite din salariul minim sau mediu sau din nimic.
Din nimic nu se poate plati nimic. La nimic nu se pot calcula procente.
Se fac tot felul de statistici platite cu bani grei, dar de aici nu se invata nimic.
Se vrea falimentul natiunii? Falimentul Romaniei? Eu chiar nu inteleg ce se urmareste.
Lucrurile “nice to have” au disparut, cele “must have” sunt prioritare. Acesta este unul dintre aspectele intalnite in majoritatea strategiilor de eficientizare a costurilor adoptate de catre jucatorii din piata bunurilor de larg consum ca urmare a contextului economic dificil. Managerii din FMCG consultati de Wall-Street explica ce masuri de “economisire” au aplicat pentru a mentine sanatatea afacerilor chiar si pe timp de criza.
Articolul integral din Wall Street aici.
Primul an de criza a lovit puternic in piata romaneasca de media, cea mai afectata fiind presa scrisa, unde titlurile fara sustinere din partea trusturilor au cedat primele. Piata a reactionat la scaderile bugetelor de publicitate fie prin polarizare, fie prin discounturi agresive. In ultimele 12 luni a avut loc o singura tranzactie importanta si au aparut primele surprize neplacute – companii falimentare cu datorii.
A fost o intalnire offline foarte reusita cu multa lume, cu diade, triade si bisericute, toata lumea vorbea cu toata lumea. S-au facut fotografii, s-a filmat, atmosfera a fost incendiara. Nu au fost discursuri, nu a existat un program de lucru, intalnirea a avut drept scop socializarea si-atat. Cei de la Pizza Hut s-au straduit sa fie totul bine.
M-am bucurat sa vad oameni frumosi in jurul meu. Bloggerii in realitate arata chiar mai bine decat niste pagini de monitor si niste nick-uri ciudate uneori.
Le multumesc organizatorilor pentru initiativa si celor de la Pizza Hut pentru gazduirea evenimentului si pentru tratatie.
Comentarii recente