1 Decembrie – La Multi Ani, Romania si romani de pretutindeni!

Lasă un comentariu


La Multi Ani de Sfantul Andrei

Lasă un comentariu

Fotografii cu amintiri

Lasă un comentariu

Undeva intr-un parc din Bucuresti, cred ca in Herastrau…

In curtea casei parintilor din Predeal…pe cand parintii traiau si mergeam cat se putea de frecvent acolo…

In toamna lui ’89, dupa revenirea in tara dintr-o delegatie in Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca. Una dintre cele mai neobisnuite delegatii…plina de neprevazut, de intamplari ciudate, de stres, de angoase…

In anii ’90, atunci cand ne faceam multe iluzii si ne asteptam la o viata mai buna.

In 30 Septembrie 2011 in gradina, cu iubirea  cea mica…

Amintirile urmeaza, evident…

Despre etica si bun simt

Lasă un comentariu

Eu cred in valorile traditionale, cred in etica si bun simt. Mi se pare normal sa ne respectam unii pe altii; eu cred in „respecta-ma ca sa te respect!”

Din pacate, in ultimii ani valorile traditionale sunt grav calcate in picioare de catre foarte multi oameni, aproape esti tentat sa consideri ca acestea nici n-ar mai exista. Am atras atentia de foarte multe ori asupra faptului ca nu-mi plac agresiunile verbale sau vizuale in locurile pe care le administrez, adica pe paginile virtuale care ma reprezinta. In consecinta, va rog respectuos sa nu-mi mai trimiteti fotografiile dumneavoastra care n-au nicio legatura cu mine! Viata dumneavoastra privata nu ma intereseaza decat in masura in care eu hotarasc acest lucru.  Pagina mea nu este deschisa publicitatii activitatilor dvs., decat daca eu optez pentru aceasta! Imi place sa aleg, nu suport sa faca altii acest lucru pentru mine!

Tablouri din noiembrie

Un comentariu

Dupa parerea mea oamenii sunt mai sensibili acum la imagini decat la cuvinte…poate gresesc, dar folosindu-se foarte multe imagini sugestive cu scopul de a sublinia cele spuse, in anumite cazuri s-a facut chiar o rocada: imaginile au inlocuit cuvintele, limbajul nonverbal l-a inlocuit pe cel traditional folosit ca unic sistem de comunicare in trecut.

„Tufanele de noiembrie”

„Cosulet cu Myosotis”

„Mix de flori roz”

„Afinar”

Tablouri realizate in ulei pe carton.

Cu drepturi de autor.

Tablourile si florile mele

Un comentariu

„Tufanele galbene”

„Irisi”

„Iris” – minitablou

„Iris I” – minitablou

„Cercelus” – minitablou

„Crinisor” – minitablou

Tufanele roz

Sunt tablouri pictate de mine in noiembrie 2011.

Reproducerea sau copierea fara acordul meu nu sunt permise!

Despre oamenii care pleaca…

Lasă un comentariu

Suntem muritori si acest fapt ne marcheaza de cand venim pe lume…ca un fel de joc al hazardului, suntem sau nu suntem.

Nu ne oprim frecvent sa reflectam asupra existentei noastre pentru ca acest lucru cere timp; suntem prea ocupati cu altele, dar exista si pauze in care suntem obligati s-o facem.

Zilele acestea am primit un mail din care am aflat ca o ex-colega de facultate a plecat dintre noi. Fusese internata in spital cu ceva timp in urma, suferea de cancer in faza avansata, medicii i-au propus o operatie de amputare a unui picior ca alternativa de vindecare, dar n-a fost sa fie…a cedat dupa operatie. La ultima noastra intalnire din iunie, de la restaurantul Monte Carlo din Cismigiu a venit si ea. M-a frapat baticul de pe cap si schimbarea fizionomiei…nu mai avea sprancene… era aproape de nerecunoscut…s-a asezat intrun colt al mesei noastre mari si toata lumea se comporta de parca nimic nu s-a intamplat. Chiar a-nceput sa se ocupe de centralizarea banilor pentru nota de plata caci cativa dintre noi trebuia sa plecam si aceasta este procedura standard la intalnirile noastre.

Am plecat brusc atunci cu o strangere de inima…n-am mai avut nici putere sa dau inconjurul mesei sa-mi imbratisez toti fostii colegi de facultate…o facusem la venire cu o parte dintre ei, este adevarat…si am iesit din restaurant insotita de doi ex-colegi.

Obisnuim sa ne intalnim in fiecare an, cel putin o data pe an…asa am hotarat in ’99, caci au inceput sa dispara unii dintre noi.

Imi dau seama ca uneori imbratisarile pot fi pentru pentru ultima data…asa s-a intamplat si cu Cristi, sau cu Mihaela…

Pe Daniela am sa mi-o amintesc asa cum era cu cativa ani in urma: o bruneta frumoasa, care vorbea mult, imbracata retro cu o bluza alba si o fusta neagra plisata…

Art Open House Remax

Un comentariu

Cateva tablouri pictate de Elena Niculescu si Corneliu Niculescu au fost prezente ieri la un eveniment Open House Remax organizat in Mantuleasa, Bucuresti.

Cateva imagini de la acest eveniment:

Nu as putea concepe o locuinta fara biblioteca si tablouri pe toti peretii. Pentru mine este mai mult decat o obisnuinta. Pe langa utilitatile obisnuite, nu-mi doresc seminee false, stucaturi, candelabre de cristal, gresie si faiantza in toata casa, etc. Multe dintre aceste „pretentii” ale multora mi se par inutile, dar este o chestie de gust.

 

Despre femei, moralitate, socializare s.a.m.d.

Lasă un comentariu

Ne-am obisnuit ca in lumea in care traim sa luam de bun ceea ce ni se ofera. Sunt putine femeile care gandesc, isi pun intrebari, gasesc raspunsuri adecvate si aleg solutii originale. Si aceasta stare de spirit se generalizeaza ingrijorator de mult.

Este epoca telenovelelor, a falselor vedete, a vulgaritatii si a inversarii scarii valorilor.

Moralitatea este discutabila si pe cale de disparitie. Daca se mai vorbeste pe la colturi despre adulter, in mass media sunt citate femeile care au avut foarte multi amanti ca si cum acest fapt ar fi un fel de virtute. La patruzeci de amanti o femeie poate deveni un etalon al feminitatii, iar daca declara ca monogamia o plictiseste lumea se inghesuie sa aclame…

Unde se poate pozitiona o femeie pentru a rezista tentatiilor si influentelor din mediul in care traieste? Ce model poate sa-si aleaga in viata?

S-a instalat mentalitatea conform careia femeia trebuie sa taca atunci cand vorbeste barbatul, ceea ce este dezonorant si lipsit de sens.

De aici s-a ajuns foarte usor in extrema cealalta, femeile fiind obligate sa recurga la tot felul de solutii pentru a fi ascultate si luate in consideratie. Multe dintre ele au ales tinuta exterioara pentru a impresiona: decolteuri adinci, fuste scurte si stramte, machiaje stridente si total neadecvate. Astfel s-a ajuns foarte usor sa se transforme orice institutie intr-un fel de bordel.

Evident ca in banci, in multinationale, in unele companii si institutii mai exista niste regulamente interioare care impun restrictii severe, in schimb in institutiile de top ale tarii nu se mai gandeste nimeni la reguli de protocol astfel incat asistam uneori la niste desfasurari de imagini de toata jena.

Este greu sa te impui intr-o societate care vesnic analizeaza si da verdicte gen: toate femeile sunt neaparat usuratice. Este adevarat ca exista foarte multe femei cu astfel de inclinatii, dar generalizarile acestea sunt foarte daunatoare…

De unde si tema pe care o propusesem la un moment dat, despre cum poti rezista in viata fara sa treci prin patul sefilor, directorilor, colegilor si eventual al partenerilor de afaceri?

Raspunsul este foarte simplu: unele femei se descurca fara sa faca aceste compromisuri, altele dimpotriva si as putea sa dau o multime de exemple de femei pe care le-am cunoscut si au facut-o. Dar reamintesc: nu toate femeile accepta sa o faca!

Am sa scriu mai detaliat in viitor cateva povesti de viata pe aceasta tema.

Se poate impune o femeie in societate numai datorita calitatilor ei profesionale? Raspunsul este evident afirmativ, iar daca pe langa aceste cunostinte adauga si farmec personal, o conduita eleganta, maniere stilate si o tinuta exterioara placuta, succesul profesional este garantat, indiferent ce ar spune gurile rele care au intotdeauna ceva de adaugat. Este foarte adevarat insa ca vor exista intotdeauna o multime de oameni care nu vor vedea cu ochi buni o astfel de ascensiune si vor incerca din rasputeri sa-i faca imposibila viata. Vor cauta nod in papura din orice, vor tese legende, vor avea grija sa-i dea sarcinile de serviciu cele mai neplacute, o vor acuza ca a terminat o facultate de profil, ca vorbeste bine cateva limbi straine, ca-i isteata, ca este maritata, ca a facut un copil stagiara fiind, ca este tanara si frumoasa, ca o iubeste barbatul, ca-i aduce flori la serviciu, ca-i sta prea bine coafura, ca are mereu unghiile ingrijite, ca a facut si al doilea copil, ca o place directorul desi nu indrazneste sa-i faca avansuri, ca este trimisa in delegatii in strainatate, ca se imbraca cu gust, ca o plac toti clientii din afara, ca nu calca stramb, ca n-o reclama nimeni si asa mai departe…

Lista ar putea sa continue pe aceasta tema pentru ca la ce se pricep mai bine oamenii, daca nu la privit in ograda altuia si la scornit povesti.

In concluzie as vrea sa punctez ca o femeie nu trebuie sa renunte niciodata la demnitate, la respect si la feminitate. Putina frivolitate nu strica in viata privata, dar de aici nu ar trebui sa se ajunga imediat la vulgaritate.

Barbatii la prima vedere detesta vulgaritatea femeilor, desi in secret este posibil s-o savureze pe-ndelete. Dar numai ei stiu acest lucru si nu-i putem forta sa recunoasca. De aceea ei devin provocatori, insinuanti si atunci cand nu este cazul.

Cum scapi cu ratele neplatite la leasing

Lasă un comentariu

Companiile de leasing nu se mulţumesc cu recuperarea maşinii de la clienţii rău-platnici. Pe majoritatea îi dă şi în judecată. Capital vă arată cum scăpaţi cu obrazul curat folosind lacunele legislaţiei.

Un lucru este clar în ceea ce priveşte soarta celor care ajung restanţieri la companiile de leasing. Şansele de a mai rămâne în posesia bunului cumpărat prin acest sistem  (în peste 90% din cazuri automobile) sunt aproape nule, dacă nu chiar absolut nule. Spre deosebire de creditele bancare, pe care Capital le-a tratat în episoadele trecute ale serialului dedicat restanţierilor, finanţările prin leasing au particularitatea că bunul achiziţionat rămâne al companiei finanţatoare până la scadenţa împrumutului. Clientul nu se află astfel niciun moment în posesia automobilului,  motiv pentru care nu poate continua să îl conducă după ce se opreşte din plata ratelor. Cazurile în care acest lucru s-a întâmplat sunt izolate, fiind, în primul rând, o consecință a ignoranţei unor angajaţi din companiile de leasing. Cu toate acestea, pre­darea maşinii nu în­seamnă şi sfârşitul problemelor. Ba dim­potrivă, de ce­le mai multe ori abia de-aici încolo încep greutăţile. Pentru că, de cele mai multe ori, nu mai reuşesc să vândă automobilul la valoarea lui i­ni­ţială, firmele de leasing se îndreaptă în instanţă îm­­potriva de­bitorilor, pen­tru a recupera diferenţa. De această dată însă împrumutatul are şanse să scape, iar lacunele substanţiale din legislaţie, precum şi lipsa de pregătire a unor executori judecătoreşti pot  fi un sprijin de  nădejde.

Continuare in Capital.ro

Older Entries Newer Entries