In 15 iunie 2011 cand am inceput sa pictez mi s-a sugerat ca as avea ceva din Luchian, sau din Van Gogh…mi s-a parut remarcabila asemanarea si am fost foarte surprinsa in acelasi timp…
Primul meu tablou postat pe Facebook a fost acesta: „Flori_de_nu_ma_uita”
Apoi am cautat „Albastrelele” lui Luchian:
Este evident ca nu l-am copiat pe Stefan Luchian atunci cand am pictat primul meu tablou.
La punctul I ma voi referi strict la sistemul public de sanatate:
Din experientele mele de viata mai vechi si mai noi, am incercat sa analizez si sa concluzionez:
Strength – punctele forte: personalul medical si dotarile, amenajarile recente sau in curs de desfasurare.
Weakness – punctele slabe: lipsa medicamentelor, fondurile insuficiente, faptul ca din prima zi de internare intr-un spital afli de faptul ca fiecare pacient trebuie sa aiba bani pentru a putea plati…iar in cazul in care este nevoie de sume mari, cine n-are cu ce, este sortit sa piarda lupta.
Opportunities – oportunitati: sistemul medical ar putea sa functioneze la niste parametrii normali daca s-ar face ordine in sistem, daca s-ar face economii pe de o parte si s-ar aloca fondurile necesare acolo unde trebuie.
Threats – amenintari: din cauza salariilor mici si a lipsurilor din spitale, cadrele medicale se formeaza in Romania si apoi parasesc sistemul public de sanatate; acestia pleaca in sistemul privat, sau in strainatate.
Punctul II – sistemul privat de sanatate este in plina ascensiune: au aparut policlinici, clinici si spitale private, lanturi de farmacii private care colaboreaza cu casa de sanatate.
Nu stiu exact cat reprezinta investitiile private in aceasta ecuatie si cat se deconteaza prin casele de asigurari de sanatate. Dar cert este ca sistemul privat este infloritor, in timp ce sistemul public este foarte aproape de colaps.
Legat de legea sanatatii aflata in dezbatere de ani de zile, ma-ntreb daca noul ministru al sanatatii va reusi sa faca ordine in sistem. Are o misiune foarte grea si ingrata, asta-i sigur!
Facultatile de medicina din Romania formeaza cadre valoroase; avem inca doctori foarte buni, dedicati pacientilor si meseriei pe care o practica de ani de zile. Tot respectul!
Pictorul Marc Chagall fotografiat de Charles Leirens (New York, 1945); în expoziția „Charles Leirens – Inteligența privirii. Portrete de artiști 1933-1960”, la MNAR, sălile Kretzulescu, până pe 2 decembrie 2012.
Aseara, dupa ce am vazut aceasta fotografie, am descoperit pentru prima data florile lui Marc Chagall…si stiti ce m-a frapat?
Mi-am dat seama ca unele dintre florile facute de mine seamana cu cele din aceasta fotografie…fara ca eu sa le fi vazut pana aseara…
Tot incerc sa raspund la intrebarea: cum am inceput dintr-o data sa pictez flori? De unde vine acest talent despre care nu stiam nimic? Pe cine mostenesc?
Am participat in anii care au trecut la experimente moderne de teatru sau spectacole pe strada, la metrou, pe terasa, pe scena care gazduieste scaunele spectatorilor, teatru in vitrina, dar teatru la mansarda am cunoscut abia aseara la
Cel mai interesant mi s-a parut a fi modul cum se patrunde in teatru: din gradina unui club numit La Scena se urca pe niste pasarele din lemn natur pana la mansarda cladirii, o casa veche boiereasca pe Calea Calarasilor, colt cu Mantuleasa.
Am vazut piesa: Ultima sansa
Despre piesa de pe site:
„Contract de vanzare – cumparare
Incheiat de MIHAIL ZADORNOV, numit in continuare autor si martorii Teatrul Arca, numiti in continuare public.
Autorul se obliga sa vanda:
ULTIMA SANSA
publicului la o distractie pe cinste timp de 80 de minute. La indeplinirea acesteia vor contribui urmatorii complici, numiti in continuare actori:
Maria Radu, Ana Odagiu/ Alexandra Salceanu, Marius Galea
Totul fiind girat de Marius Galea, numit in continuare regizor.
Publicul se obliga sa plateasca o suma echivalenta cu pretul unui bilet de intrare.
Va uram o indeplinire placuta a contractului.”
Piesa este o poveste de viata cu trei personaje: o amanta-fata tanara de douazeci de ani (de fapt mai putin), o sotie cu douazeci de ani de mariaj, un sot dezorientat care nu mai stie pe cine iubeste mai mult si de ce…un sot care si-a inselat sotia din curiozitate, din plictiseala, din inertie…dar cine mai stie?
Piesa este dinamica, cu replici absurde si neasteptate, cu intamplari ciudate, iesite din comun.
In final, sotul si sotia raman impreuna deoarece amanta descopera adevaratele „calitati” ale sotului-sotiei sale si renunta terifiata…
Elena Niculescu 
Comentarii recente