La Londra, primele vânzări estivale de la casele Christie’s şi Sotheby’s au îregistrat o sumă totală de 207 milioane de lire sterline. În doar două zile de licitaţie – 21 şi 22 iunie. În exact aceeaşi perioadă, în 2008, potul era de 246 de milioane, iar în 2009, probabil cel mai trist an, în ultimul deceniu, din punctul de vedere al pieţei de artă, doar 64 de milioane.
Christie’s a deţinut recordul, cu 80 de loturi vândute şi o sumă de 122 de milioane de lire. „Vinovatul” este, ca întotdeauna în ultimii ani, Picasso: „Femeie cu rochie albastră şezând” a atins cota de 17,9 milioane de lire, „Tânără adormită” – 13,4 milioane de lire, iar „Bustul lui Françoise, 10,6 milioane. În tabăra adversă, la Sotheby’s, recolta, mai mică cu 37 de milioane, era însă încununată cu un record – pânza lui Egon Schiele „Case cu rufe colorate, periferie II”, reprezentând orăşelul Cesky Krumlov, din Boemia, atingea 22 milioane de lire. Peisajul urban, pictat de Schiele la vârsta de 24 de ani (cu patru ani înainte de moarte), este unul dintre foarte puţinele tablouri ale austriacului rămase în proprietate privată.
Atât Schiele cât şi nelipsitul Picasso ne reamintesc un fenomen ciudat: arta modernă & contemporană se dovedeşte mult mai „speculativă” decât cea a vechilor maeştri. Klimt (mort în acelaşi an cu Schiele, 1918), este deţinătorul recordului absolut de preţ într-o vânzare publică de artă („Portretul lui Adele Bloch Bauer” 135 milioane de dolari, în 2006), cu o sumă aproape dublă faţă de cea înregistrată de cel mai bine vândut tablou al unui vechi maestru.
Ceea ce constituie un bun prilej de a trece în revistă cele mai straşnice licitări de artă veche din ultimii zece ani (decadă care, culmea, a fost şi teatrul celor mai ridicate cote atinse vreodată de arta vechilor maeştri; cu o singură excepţie: „Portretul Ducelui Cosimo de Medici” al lui Jacopo Pontormo, vândut în 1989 la Christie’s New York, cu 35.200.000 de dolari).
Prin urmare, iată clasamentul (potrivit consemnării Artprice):
- Peter Paul Rubens, „Masacrul inocenţilor”, 69.714.000 USD, Sotheby’s Londra, 10 iulie 2002
- Rafael, „Cap de muză”, 42.723.000 USD, Christie’s Londra, 8 decembrie 2009
- Pontormo, „Portretul…”
- Rafael, „Portretul lui Lorenzo de Medici”, 33.285.450 USD, 5 iulie 2007
- Rembrandt, „Portret de bărbat cu mâinile-n şold”, 29.577.000 USD, Christie’s Londra, 8 decembrie 2009
- Canaletto, „Veneţia, Canal Grande”, 29.144.620 USD, Sotheby’s Londra, 7 iulie 2005
- Vermeer din Delft, „Tânără în faţa unui virginal”, Sotehby’s Londra, 7 iulie 2004
- Rembrandt, „Portretul unei doamne, în vârstă de 62 de ani”, 26.064.000 USD, Christie’s Londra, 13 decembrie 2000
- Mantegna, „Coborârea în Infern”, 25.500.000 USD, Sotheby’s New York, 23 ianuarie 2003
- Rembrandt, Sfântul Iacob cel Bătrân”, 23.000.000 USD, Sotheby’s New York, 25 ianuarie 2007
Cum se poate vedea, doar portrete şi un singur peisaj, cel semnat de Canaletto.
Sigur, marii maeştri pot fi găsiţi mai ales în muzee sau în spaţiul unor monumente publice, iar capodoperele lor sunt inestimabile. Desigur, nimeni nu s-a gândit cât ar putea valora „Încoronarea lui Napoleon”, „Vederea din Delft” sau cutare pânză a lui Leonardo. Iată însă că raritatea lucrărilor aflate în circulaţie liberă (Vermeer-ul pomenit la poziţia a 7-a este singura lucrarea a maestrului olandez aflată pe piaţă din… 1921 încoace) se împiedică de succesul de moment al unor Pollock, De Kooning sau Rothko. Asta ca să nu mai vorbim de enervantul Picasso.
Sursa: Zf.ro – Ziarul de duminica
Elena Niculescu 
Comentarii recente