Am intalnit in decursul activitatii mele oameni de diferite nationalitati vorbitori de engleza, franceza si germana.

Facand o trecere in revista a acestora, intentionez acum sa fac un calcul: austrieci, italieni, francezi, englezi, olandezi, belgieni, elvetieni, englezi, danezi, norvegieni, suedezi, finlandezi, greci, ciprioti, turci, germani, sirieni, kuweitieni, marocani, chinezi, japonezi, coreeni, bulgari, nu stiu daca am omis pe cineva.

Asiaticii sunt cei mai simpatici vorbitori de engleza, apoi arabii, urmati de greci…etc. Trebuie sa ai multa fantezie sa-i intelegi…dar ei te inteleg in general.

Exista o diferenta intre lumea afacerilor si strada, deoarece in general multi oameni de afaceri sunt scoliti in universitati din Anglia sau SUA.

Austriecii pe care i-am cunoscut eu vorbeau bine engleza…oameni de afaceri, deh…nemtii de asemenea, numai daca recunosteau ca „stiu” engleza…altfel sunt extrem de nationalisti.

Rusii au un accent aparte, vorbesc ruland cuvintele…francezii imi plac atunci cand canta in engleza…parca nu-s ei!

In viata mea am vorbit germana, engleza si franceza cu o multime de oameni de peste douazeci si patru nationalitati diferite. Intotdeauna imi adaptam (stalceam) vorbitul dupa interlocutor…cand vorbeam cu un englez sau cu un francez, redeveneam brilianta…ma intrebau unde-am studiat? Cand le raspundeam englezilor ca n-am studiat la Oxford ci in Romania, ramaneau evident foarte mirati.

Cu arabii era foarte „funny”…caci n-aveam agent care sa stie araba…Ore intregi ii asteptam sa apara la tratative, iar daca sunam la biroul lor mi se raspundea „is coming”. Acest „is coming” putea sa dureze cateva ore…caci ei in drum spre tratative se duceau sa se roage si necesita ceva timp…