Intotdeauna mi-a placut sa inventez povesti, cantece si jocuri pentru copii.
Mi-a placut sa-i invat cantecele in romana, in engleza si-n franceza. Si o mai fac si acum cand sunt in preajma unui pui de om.
Fiicei mele ii placea sa-i citesc dintro carte bilingva: pe o pagina scria in romaneste, pe cealalta in spaniola. Povestea era despre un batran uracios care nu iubea copiii si-i gonea din gradina lui. La sfarsitul povestii nici pasarile nu-i mai vizitau gradina. Morala povestii am retinut-o, desi nu era pentru mine, caci eu i-am iubit dintotdeauna si sunt sigura ca si ei ma iubesc pe mine.
Baiatului meu nu i-a placut franceza cand era mic, desi eu m-am straduit…
Ieri imi aminteam despre expozitiile de pictura pe care le faceam cu desenele copiilor la Biblioteca Sadoveanu, sau pe holul companiei unde lucram. Serbarile de 1 Iunie erau o adevarata sarbatoare, pentru ca trebuie facute tot timpul surprize frumoase copiilor.
Sfatul meu pentru parinti este urmatorul: copiii trebuie iubiti si pretuiti! Viata nu este si n-a fost usoara niciodata, dar asta nu inseamna ca nu trebuie traita cu intensitate, iar a nu avea copii reprezinta un mare risc, acela al singuratatii.
Elena Niculescu 
Lasă un comentariu