Ne amintim cu drag de toate femeile din viata noastra: de bunicile de la care am mostenit cate ceva, de matusile noastre, de mama care ne-a facut, ne-a educat, ne-a invatat sa coasem, sa brodam, sa crosetam, sa citim, sa gatim, sa facem dulciuri, sa iubim frumosul.

Ne amintim de invatatoarele si de profesoarele pe care le-am avut in scoala, in liceu, in facultate. De la fiecare am invatat cate ceva, am capatat obiceiuri si ne-am creat idealuri, am invatat literatura, fizica, matematica sau limbi straine.

Ne amintim de colegele de birou de la care am invatat meserie, pentru ca meseria se fura, iar daca nu ai de la cine s-o furi ai o mare problema.

Ne amintim de colegele de scoala, de liceu, de facultate cu care este placut sa te reintalnesti dupa atitia ani de despartire.

Dar nu in ultimul rand ne amintim de barbatii din viata noastra alaturi de care am trait in tot acest timp. De bunicii nostri, de tatal care ne-a facut si a trudit din greu sa ne tina la scoala si la facultate, pentru ca noi sa devenim cineva.

De omul care ne este alaturi si ne incalzeste laptele in toiul noptii atunci cand tusim.

Pentru toti acestia si pentru copiii nostri merita sa traim.