Elena Niculescu

In ultimii ani economia romaneasca a fost privata de o viziune macroeconomica. Si acest lucru se simte acum mai pregnant ca niciodata. Daca inainte de ’90 totul era planificat, iar aceasta abordare avea si consecinte pozitive, dupa ’90, s-a renuntat la planificare si odata cu aceasta parghiile economice n-au mai fost armonizate, ba mai mult decat atat s-a recurs la un sistem pompieristic si haotic ale carui consecinte le simtim astazi mai bine ca oricand. Ne lipsesc specialistii? Nu-i pasa nimanui de ceea ce se-ntampla-n tara? E greu de dat un raspuns.

Nu poti stimula consumul daca nu ai productie. Productia interna este o sursa importanta de venit, in conditiile in care agricultura, turismul si serviciile nu asigura venituri suficient de consistente care sa compenseze veniturile din productie, adica din industrie.

Romania avea inainte de ’90 industrie grea, industrie chimica, industrie alimentara si industrie usoara. Aceste ramuri industriale, cuprinzand industria de  prelucrare a metalelor feroase si neferoase, constructoare de masini, de nave, de vagoane, industria petroliera si de utilaje petroliere, industria siderurgica, acopereau o arie geografica foarte mare din tara oferind locuri stabile de munca pentru foarte multi oameni. Industria usoara cu filaturi, tesatorii si unitati de prelucrare a tesaturilor si tricotajelor acopereau o alta arie geografica foarte raspandita din tara. Industria alimentara, industria chimica si a medicamentelor erau de asemenea prezente in marile orase din tara.

In marea majoritate vechile combinate siderurgice, uzinele mamut, fabricile din industria textila au disparut. Daca am face o statistica a unitatilor de productie disparute, am ajunge la o concluzie destul de dura. Acestea au ajuns cladiri abandonate pe terenuri in paragina, unele s-au transformat in zone rezidentiale, altele au fost reabilitate si inchiriate unor companii pentru birouri sau sectii de productie ori depozitare, altele au fost vandute unor asa-zisi investitori care le tin in stand-by.

Veniturile din constructii s-au dovedit a fi volatile in conditiile in care criza economica instalata in 2008 a alungat investitorii straini si a dus la scaderea dramatica a preturilor cladirilor. Acestea sunt fapte, nu sunt speculatii.

Intrebarea este: ce s-a construit in locul acestora? Cum se estimeaza a se realiza cresterea economica?

In afara de vanzarea autoturismelor Dacia la export care sunt celelalte produse romanesti care vor asigura cresterea economica?

Eu constat numai ca ceea ce-am gandit se potriveste cu ceea ce gandesc si altii.

http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/94364/Isarescu-Eu-am-condus-un-guvern-care-a-pierdut-alegerile-cu-brio-dar-am-promovat-politici-coerente.

„Coerenta politicilor economice, in special a celor macroeconomice, este cea care face diferenta intre statele dezvoltate si cele care nu reusesc sa se dezvolte, a subliniat astazi Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, iar riscul de tara este pretul pe care Romania il plateste pentru lipsa de coerenta.”