A fost o vreme cand am fost suparata pe iarna deoarece in acest anotimp au pierit cativa oameni dragi din familie…
Dar inainte de aceste evenimente nefaste, n-am urat-o nici pentru ca am alunecat pe o gheata si am stat cu mana-n ghips peste o luna, de era sa-mi pierd serviciul, nici pentru ca am alunecat in gara din Predeal intr-un an si mi-am contorsionat in asa hal coloana vertebrala incat am ramas anchilozata si mi-au trebuit peste patruzeci de infiltratii ca sa-mi revin!
Nu am fost suparata nici din cauza unei ierni in ianuarie cand poleiul impiedica avioanele sa aterizeze pe Otopeni si dupa ce-am dormit o noapte in Istanbul, la malul marii (in pardesiu!), apoi ne-am plimbat pana la Timisoara si-am ajuns tot pe „patinoarul” de pe aeroportul din Bucuresti…
Acum oamenii detesta iarna pentru mult mai putin!
Elena Niculescu 
ian. 11, 2017 @ 17:00:13
mie mi-e draga iarna,imi lipseste ceva din viata cand nu ninge si nu scartaie sub picioare omatul…nici eu nu inteleg atatea grozavii …ninge,e ger….vaiiii ce s-o intampla….dar noi asta am trait din anii 60 …fara disperare fara angoase…noi suntem la „paralela 45 nu la tropice !?? luuuume luuume !!